Tuesday, February 7, 2012

Cateva fragmente din "Narcis si Gura-de-Aur"

Primul lucru pe care o sa-l observi la proza lui Hesse este frumusetea limbajului. Cuvinte alese, asezate bine, cantarite pentru un efect maxim de frumusete. Deloc surprinzator la un scriitor foarte artistic, care a iubit muzica, a pictat, a scris poezie si a reusit sa imprime atat lirism cat si ritm si picturalitate prozei sale.

Este o placere sa-l citesti pe Hesse cu voce tare.

Asa incepe cartea, cu descrierea unui castan, iar mie nu imi plac prea tare descrierile, totusi pe-asta am citit-o, am recitit-o...

"In fata arcadei sustinute de mici coloane duble de la intrarea manastirii din Mariabronn, foarte aproape de drum, se afla un castan, odrasla insingurata a sudului, adus odinioara de un pelerin sosit de la Roma, un castan nobil, cu trunchi vanjos; coroana sa rotunda se intindea, mangaietoare, deasupra drumului, respirand cu tot pieptul in vant, iar primavara, cand de jur imprejur totul era inverzit si pana si nucii manastirii infunzeau rosietic, tinereste, el isi mai lasa multa vreme asteptate frunzele, apoi, la vremea celor mai scurte nopti, impungea, dintre manunchiurile de frunze, razele mate, alb-verzui ale florilor sale exotice, care miroseau atat de patrunzator, asemenea unei prevestiri nelinistitoare si grave; si in octombrie, dupa ce poamele si via fusesera culese, scutura din coroana sa ingalbenita, in vantul de toamna, fructele tepoase, care nu apucau a se coace in fiece an, fructe pentru care baietii din manastire se incaierau si pe care subpriorul Gregor, originar din tara italica, le prajea in odaia lui, la focul din camin. Strain si delicat, frumosul copac isi fremata coroana deasupra intrarii manastirii, un musafir de pe alte meleaguri, cu firea gingasa, rabdand cu greu frigul, legat, prin tainica rudenie, cu micile, zveltele coloane imperecheate, de gresie ale portalului si cu dantelaria de piatra ce inflorea in arcadele ferestrelor, pe cornise, pe stalpi, iubit de francezi si de latini, privit cu uimire de bastinasi, ca un strain ce se afla."

Despre cat de mult te poti simti asemenea unui om catre care nu poti gasi drumul:

"Abatele si novicele isi purtau fiecare in felul sau destinul ales, dominand in felul sau si suferind in felul sau. Fiecare dintre cei doi se simtea mai inrudit cu celalalt, mai atras de el decat de tot restul poporului din manastire; totusi nu gaseau calea unul spre altul, nu se puteau incalzi, unul alaturi de celalalt."

Despre a fi diferit:

"Si mereu s-a gasit in ceata calugarilor si elevilor, a celor cuviosi si a celor fara ardoare, a celor slabiti de post si a celor mai rotofei, mereu s-a gasit printre cei multi care veneau, traiau si mureau aici, unul singuratic si deosebit, unul pe care toti il iubeau sau de care toti se temeau, unul care parea ales, unul despre care se mai vorbea inca mult timp dupa ce contemporanii sai erau dati uitarii."

"Firile de felul tau, cei cu simturile viguroase si delicate, cei insufletiti, visatorii, poetii, afectuosii, ne sunt, intotdeauna, superiori noua, ganditorilor. Originea voastra este materna. Voi traiti in implinire, voua va este data puterea de a iubi si a putea participa cu tot sufletul la trairile voastre. Noi, ganditorii, desi parem adesea a va indruma si a va conduce, nu traim in plenitudine, noi traim in uscaciune. Voua va apartine belsugul vietii, voua sucul poamelor, voua gradina iubirii, tara frumoasa a artei. Patria voastra este pamantul, a noastra ideea. Pe voi va ameninta inecul in lumea simturilor, pe noi, sufocarea intr-un spatiu fara de aer."


Despre ciudatul lucru cu femeile si cu dragostea :)

"Ciudat lucru, cugeta el, cu femeile si cu dragostea; de fapt, ele nu aveau nevoie de cuvinte. Femeia folosise unul singur pentru a-i indica locul intalnirii, restul ii spusese fara cuvinte. Dar cu ce? Cu ochii, da, si cu un sunet anume al glasului ei invaluit, si cu inca ceva, poate o mireasma, o radiatie imperceptibila a pielii, dupa care femeile si barbatii sunt in stare sa recunoasca numaidecat ca se doresc unul pe altul. Totul era ciudat, precum o delicata limba secreta, dar ce repede o invatase!"

Unde se vede firea:

"Am observat cum intr-o faptura se repeta mereu o anume forma, o anume linie, cum o frunte corespunde unui genunchi, un umar unui sold si cum in miezul lor cel mai adanc, toate sunt una cu fiinta si cu firea omului care are un asemenea genunchi, un asemenea umar sau o asemenea frunte."



No comments: