Wednesday, February 29, 2012

Amos Oz la Bucuresti

Amos Oz are maini mari, albe, incretite, cu degete groase. In timp ce eu ii expun ca o sa aiba putin spatiu pe paginile de inceput ale cartii intrucat am primit-o cu o dedicatie-fluviu, cauta cu privirea un locsor, il gaseste in coltul din dreapta sus, chiar langa numele autorului si isi pregateste stiloul. Cand scrie tine aratatorul indoit pe stilou. Si eu scriu la fel, pentru ca in clasa a cincea imi placea cum se vede chestia asta la o fata care statea cumva in diagonala de mine, pe randul de la mijloc. Pozitia aratatorului pe stilou este unul dintre acele detalii pe care le vanez la oameni.

Sunt fabulos de incantata pentru acel minut petrecut uitandu-ma cum isi picta domnul Amos Oz numele sub ochii mei. Ma tem ca voi dormi cu cartea sub perna pentru o perioada de timp. Sau mai bine nu, ca o ciufulesc si e deja citita de cateva ori. As vrea sa-mi iau inima-n dinti si sa scriu si recenzii din autorii care imi plac de mor. Cumva, despre ei nici macar nu incerc sa scriu pentru ca sunt convinsa ca nu-mi iese suficient de rotund.

Ii spun ca-i multumesc tare mult (thank you so much) si ma priveste atent, zambeste si-mi raspunde aproximativ "cu tare multa placere"  (you're so welcome). Zambetul lui Amos Oz e bland si trist. Mi se pare interesant ca zambeste mai vesel cu ochii decat cu gura. Ma gandesc ca e clar un introvert: si acum si aseara (luni, la dialogul de la Ateneu) a reusit sa stea nemiscat perioade lungi de timp, de pana la un sfert de ora. Vorbeste atat de asezat, de clar, de fluent, de "fara paranteze", fara ezitari.... nu sunt naiva (ehhhh :P ), stiu ca si-a schitat un discurs de dinainte, poate chiar a stabilit intrebari si raspunsuri. Doar ca asa perfect si firesc veneau vorbele una dupa alta, fiecare la locul ei ideal, niciuna in locul cu un grad mai putin fericit ca nu pot sa nu ma minunez de perfectiune si firesc.

Iar acum, deruland putin banda pana la seara de luni, am sa notez aici, cu bulina de la capat, vorbele care mi-au ramas mie in minte pentru multa vreme de-acum incolo. Domnul Amos Oz scoate perle si din monologuri si din intrebari frustrate si nelalocul lor. Caci "dialog" nu am auzit luni seara, nici macar eu cu urechile mele naive. Probabil domnul Amos Oz s-a simtit ca intr-unul dintre romanele sale, cand doua personaje discuta pe frecvente atat de diferite incat sunt impreuna doar pe aceeasi pagina:

  • un roman nu e alcatuit din personaje, tema, actiune, atmosfera ci din CUVINTE. Munca reala si chinuitoare consta in a alege cuvant dupa cuvant, cu greu. Si este o munca invizibila, poate chiar sisifica, pentru ca nimeni nu o observa atunci cand a reusit. ("When I write a novel I feel sorry for myself")
  • fiecare roman este de fapt compus din trei romane: cel pe care scriitorul l-a scris, cel pe care l-ar fi putut scrie daca... si cel pe care il percepe cititorul. In acest sens, orice roman este o co-productie autor-cititor, cum a reamintit Amos Oz in scurta sa interventie la intalnirea cu cititorii. Cand autorul scrie "apus", cititorul aduce din el toate apusurile pe care le stie pentru a recrea cuvantul de pe hartie. Eu m-am gandit ca aceasta co-productie aduce cu chimia dintre oameni; unde e, se scrie o poveste iara unde nu e... puncte-puncte.
  • noi oamenii suntem peninsule. Insule s-a stabilit acum hat in Anglia ca nu suntem insa nici sa ne pierdem intr-o masa amorfa nu-i cuvenit. Solutia lui Amos Oz este peninsula: legata de altii intr-o parte a ei, libera in restul.
  • familia este cea mai longeviva, rezistenta, ciudata, misterioasa, absurda, comica, tragica institutie din lume. Daca ar avea de ales intre a face parte din prima expeditie spre Marte si a fi o musca pe perete in casa unei familii, oricare, ar alege fara a sta pe ganduri sa fie musca. Despre romanele sale, de univers mic: "I am the fly on the wall of families".
  • despre casatoria sa de peste 50 de ani cu Nili, doamna zambitoare  care i-a stat in dreapta la intalnirea cu cititorii: "She and I ought to be decorated" :)
  • oamenii curiosi sunt mai buni decat cei mai putin curiosi. Un curios e si un amant mai bun :P . A fi curios inseamna a incerca sa-l intelegi pe celalalt, sa iti imaginezi cum ar fi sa fii el, ce ai face, cum ai spune...
  • compromisul este esenta vietii, nu o nesinceritate fata de sine, cum cred oamenii tineri. Sinonimul compromisului pentru Amos Oz este viata iar opusul compromisului este fanatismul si este moartea. "The compromise is trying to meet the other half way."
  • solitudinea inseamna a intoarce spatele lumii. Chiar in solitudine, poti sa nu fii singur.
  • esenta culturii evreiesti este rebeliunea, absenta respectului conformist fata de autoritate. Evreii il iau la intrebari pe Dumnezeu pentru ca, desi director general al lumii, nu este mai presus de ea si de legea ei.
  • posibile leacuri pentru fanatisme felurite: simtul umorului, a ti-l imagina pe celalalt, curiozitatea.
  • "Literature does not work wonders (...) but it can expand the limits of the individual". Ramanem peninsule deschise catre ceilalti, manati de curiozitatea de a-i descoperi.
  • literatura ne deschide drumul catre secretele celorlalti, numai pentru a afla ca sunt atat de asemanatoare cu propriile noastre secrete.
  • "Read, the book is your best friend." Daca e ora trei din noapte si tu nu poti sa dormi, zambeste Amos Oz, daca suni un prieten o sa il deranjezi, nu o sa aiba chef de tine. Daca la trei noaptea chemi o carte din biblioteca, ea o sa vina. O sa-si petreaca timp cu tine, o sa vina in pat cu tine, nu o sa pretinda dureri de cap si nu o sa-ti faca reprosuri ca ai abandonat-o acum douazeci de ani :P
  • sa citim, pentru ca "we may become one mm better."

PS:  in ivrit se pronunta "a-mos oz", cu "o" accentuat". Da' daca iti place rau, cred ca-i poti spune cum vrei tu :)







Tuesday, February 28, 2012

Mioclonie

Mai intai via Ghemotoc, apoi via sfatulmedicului.ro:


contractie musculara brusca si involuntara provocata de descarcarea patologica a unui grup de celule nervoase. Miocloniile se observa in curusul diferitelor boli ale sistemului nervos central, de origine infectioasa, inflamatorie, toxica, chimica sau degenerativa. Miocloniile provoaca mici miscari bruste si repetate ale mainilor sau ale picioarelor. Ele se numesc adesea clonii atunci cand ating un grup de muschi si convulsii atunci cand sunt mai difuze.

Monday, February 27, 2012

Mai mult timp bine folosit

Agende, liste cu buline, notite in telefoane, app-uri, semne cu pixul pe mana... Cand vin lucrurile gramada peste noi si inca nu am invatat sa ne clonam si sa trimitem un eu undeva si pe celalalt dincolo, nu avem ce face decat sa invatam sa impartim mai bine orele pe care le primim zilnic.

Pentru ca in fiecare luni (cross our hearts!) o sa scriu aici un articol util pentru a fi mai buni/ a face mai bine astazi decat ieri si pentru ca mi se tot cer sfaturi de organizare a timpului in ultima luna (ceva de speriat timpul asta, parca e un monstru marin iara nu viata noastra), astazi povestim despre cum sa ne asiguram ca facem mai intai lucrurile importante si nu le amanam in favoarea celor care se fac mai usor.

Am mai publicat acest articol acum ceva ani pe portalul de dezvoltare personala Empower, top of the heap pe acest domeniu in Romania :) (ABCDE: probabil mai mult timp bine folosit).

Presupunem ca ne facem in fiecare zi/saptamana o lista cu activitati, treburi, probleme de rezolvat. Ne facem, da? In primul rand ca scrisul fiecarei activitati o sa te ajute sa o constientizezi, sa te imaginezi deja rezolvand-o. In al doilea, sa iti gestionezi timpul fara o lista cu ceea ce ai de facut in timpul respectiv e exact calea de ales daca vrei sa nu faci nimic.

Pornim deci de la aceasta lista, fie ca o faci pe hartie, in excel sau in telefonul mai mult sau mai putin destept.

In continuare....


"Nu-i asa ca ar fi grozav sa avem doua ore in plus zilnic? Imagineaza-ti cum ar fi asta… cate n-ai putea face… Doua ore inseamna un ciclu de somn in plus, un rasfat cu relaxare, carte si ceai si/sau prajituri, o plimbare cu bicicleta in parc, un film vazut cu iubitul sau iubita, un proiect terminat, un stat la povesti (lungi) cu prietenii.
Pana una-alta, nu se poate. Ce se poate este sa folosim timpul mai eficient. ABCDE este o astfel de metoda de impachetare a mai multor activitati in aceeasi cutie de 24 de ore. Sau impachetarea lor astfel incat sa mai ramana si spatiu in cutie. Creatorul ei este Brian Tracy, destul de faimosul specialist in dezvoltare personala, care se jura ca aceasta metoda l-a ajutat sa ajunga departe.

Secretul metodei ABCDE: mai intai si mai intai

ABCDE este o metoda de prioritizare a activitatii. Brian Tracy a plecat in elaborarea metodei de la constatarea ca adesea ne gasim in criza de timp pentru ca am evitat acea actiune foarte importanta care ne-ar aduce cele mai multe si importante rezultate. Sau care, neindeplinita la timp, are cele mai grave consecinte.
Iti suna cunoscut a te apuca sa aranjezi biroul (era si asta pe lista cu lucruri de facut!) in loc sa lucrezi ACUM la prezentarea pe care o vei avea de sustinut in doua ore? Ce zici de a te ridica din cinci in cinci minute sa mai bei niste apa, sa-ti mai faci un sandvis sau sa cureti monitorul (se vede praful ala, ceva de speriat!) si, daca tot te-ai ridicat, sa demontezi si sa cureti toata tastatura (oricum, trebuia sa faci asta cat de curand) cand ai de invatat pentru un examen?
Tot secretul metodei ABCDE sta in a te stimula sa faci mai intai si mai intai acea activitate care va aduce cele mai multe rezultate sau va avea cele mai neplacute/grave/dureroase consecinte daca nu o duci la indeplinire. Se elimina astfel pierderile de timp cauzate de procrastinare (amanare) si de… teama de a incepe ceva cu adevarat greu.
Eu folosesc de un an si fix sapte luni metoda ABCDE. Imi place pentru ca nu presupune un efort mare. Alte metode de eficientizare vor sa te scuture, sa-ti schimbe total obiceiurile anterioare. ABCDE cere doar sa sa imbunatatesti putin lista ta cu activitati de facut: sa adaugi, in dreptul fiecareia si in functie de prioritati, una din cele cinci litere. Te vei obisnui cu mica schimbare in doua-trei zile.
In plus, o sa vezi ca datorita ordonarii alfabetice, ti se va parea de la sine inteles ca unele activitati sunt de facut inaintea altora. Efortul tau cu metoda ABCDE este doar unul de mobilizare, si oricum pe asta nu il poate face nimeni in locul tau.

Traducere alfabeto-eficienta

A – “Neaparat”. Ai mai putea spune si “Arde”, intre noi fie vorba. Daca nu faci, nu o sa fie bine. Un raport urgent, ce trebuie predat ieri, daca se poate. Sa platesti factura pe spatele careia esti amenintat cu intreruperea alimentarii cu energie electrica. Sa cumperi un cadou pentru petrecerea de… peste trei ore (iti tin pumnii, mai ales daca sarbatoritul e barbat!).
B – “E bine sa”. Nu arde, dar se vede si se simte fumul.
(... si continuarea o citesti aici)


Sunday, February 26, 2012

Citiri de duminica frumoasa (2)

Ah, cum vine ea primavara :) Cum ai citit astea, sa fugi afara, da?

  • un proiect jurnalistic despre ce inseamna, din punct de vedere personal si social, tulburarile de anxietate: dardaca. Cum combina unii toate ingredientele care imi plac mie, cata vreme eu stau si cuget cum ca n-as fi in stare sa fac asa ceva... te pomenesti ca oi fi anxioasa :P
  • ce indemn minunat la atentie in jur, la micile lucruri (si fiinte si starci): Marele Cenusiu (daca o sa petreceti doua ore in Mahala pentru ca nu va veti mai putea desprinde de asa scriitura, de asa om, don't blame me, eu sunt doar mesagerul de linkuri!)
  • O mama se naste odata cu copilul ei. Un text uman si sincer despre o schimbare care e, vorba cartii chick-lit, ca un tatuaj pe fata: nu mai poti da inapoi pentru tot restul vietii.
  • povestea unui ceas desteptator caruia i se parea meschin sa trezeasca oamenii din somnul cel mai dulce.
  • meideimeidei, se cauta oameni entuziasti! Stiu eu cel putin doi, exact pe tiparul asta doar ca sunt cu volane diferite.
Off you go now, fugi la aer, la raze de soare!

Saturday, February 25, 2012

So long, Marianne

Deunazi am ascultat obsesiv aceasta piesa. Pe repeat cateva ore la rand, pentru ca am tresarit la niste versuri:

"Well, you know that I love to live with you/ But you make me forget so very much/ I forget to pray for the angels/ And then the angels forget to pray for us"


Ce frumos ar fi sa stim sa spunem, politicos, so long, draga puncte-puncte, atunci cand trebuie!

Friday, February 24, 2012

Bulinute despre vremea rece de iarna

... vreme inteleasa din punctul de vedere al geografiei ca stiinta, caci tare imi mai plac schimbarile de vreme, faptul ca avem patru anotimpuri, ca lucrurile se modifica mereu in aerul inconjurator.

  • iubesc serile sau diminetile cu ceata. Cand picaturile de apa suspendate in aer ii dau consistenta, parca si textura. Imi vine sa respir "cu inghitituri mari", desi smecheria asta nu functioneaza si nici nu am unde depozita aerul cu ceata, sa-l mai respir si mai tarziu, cand se duce ceata dar mie inca imi e pofta de ea. Imi place cum se raspandeste in cercuri din ce in ce mai difuze lumina de la lampadarele stradale, imi place cum pare ca cineva a azvarlit o esarfa mare peste lume.
  • imi place ca in zapada se merge mai greu, deci timpul de expunere la tot ce ne inconjoara e mai mare. Mai avem o sansa sa ne clatim ochii cu o ramura inghetata, o vrabie rotunda, un numar amuzant de masina, o pereche de ochi frumosi sclipind de sub o basca...
  • cand zapada murdara, gri se aduna in mormane dizgratioase ochiului pe marginea strazilor, daca te uiti cu atentie la marginile innegrite, batute de vant, o sa vezi niste dantelarii fascinante. La fel cum se umplu de dantele sufletesti oamenii rafinati, pe masura ce inainteaza in ani si vad mai multe si inteleg mai bine.
  • imi place cand bate vantul rece cu tarie. Nu stiu de ce. Imi place pur si simplu, mi se infoaie si mie sufletul cum se infoaie in pene vrabiile rotunde de la pargraful de mai sus. Imi place la fel cum imi place sa ma uit in jos cu gura deschisa, in tacere, de pe varful unui munte sau de pe o poteca mai stramta.
  • la primele ninsori, cand sunt fulgii aia geometrici, mari si parca din fleece, asa pufosi par, imi place sa merg cu gura deschisa, sa mananc fulgi :P Si sa mi se topeasca pe nas, pe obraji si pe frunte.
  • si-mi mai place tarziu intr-o seara geroasa, cand nu mai e nimeni pe strazi si zapada scartaie sub bocanci si straluceste in mii de particule patrate, in oranj si violet.
PS: si-mi mai place sa-mi inghete toata fata si sa-mi simt toata musculatura faciala cand incerc sa vorbesc :) Dar asta e mostenire de familie, si mamei ii place foarte mult si ne povestea cum se plimbau ei doi la brat cand erau tineri si ea mai voia o tura, desi ii era frig, doar ca sa simta ca i-a inghetat toata fata.
 PPS: iarna, ne vedem la anul, I shall miss you.

Thursday, February 23, 2012

A intrebat si a invatat

Una dintre persoanele de la care am cel mai mult de invatat este Niciu'. Circular, una dintre lectiile recente este despre invatare.

Niciu' lucreaza intr-un loc dintre cele raw-bio-eco-naturist-vegan-super-trooper. Asteptarea mea pentru un astfel de loc, la nivel teoretic, este ca cei care lucreaza acolo cunosc tot ce nu misca (caci, sa recunoastem, plantele nu misca decat sub adierile de vant) in regnul vegetal. Eh, surpriza. Imi povesteste Niciu' deunazi cum ca au angajat un bucatar nou. Care bucatar, stupoare!, intreaba intr-o buna zi, incercand sa dea de niste ingrediente-cheie: "da' ce-i ghimbiru' asta??!"

Nu stiu ce anume arata mai plin de stupoare in clipa in care am auzit povestea de la Niciu': ochii mei cat rizomii de zingiber officinale sau urechile mele care, daca ar fi putut, ar fi fluturat de ras-plans.

Ghimbirul nu e ca cartoful, asta sa fie clar. Nu ai de unde sa stii ce-i ala ghimbir daca esti mai degraba adeptul unei hrane locale, tinzand spre traditional. Ce bagi in gura este strict optiunea ta si nu exista wrong or right decat in momentul in care iti afecteaza, sau nu, sanatatea si echilibrul. Totusi, sa lucrezi intr-un restaurant raw si vegan in acelasi timp presupune sa stii despre fructe, legume, radacini, bulbi, rizomi, frunze, seminte si tot ce mai mananca ciudatii astia vegani un pic mai mult decat media.

Cel putin asa credeam eu. Daca ma scuturi putin, inca mai cred, desi cu mai putin tarie.

Si uite-asa ajungem si la lectia de +umanism si -snobism servita de Niciu' subsemnatei.

De fiecare data cand il mai mentiona in povestile ei pe domnul "ce-i ghimbiru' asta?" eu ii adaugam, malitios, o apozitie menita a clarifica persoana despre care vorbeam, dupa exemplul:

"-bla-bla-bla-bla-si X a zis..... bla-bla-bla...
-Aaaaaa, X? Ala care nu stie ce-i ala ghimbir?"

Cred sa fi facut asta de cateva ori cand Niciu' mi-a replicat:

"-Da, dar acum stie. A invatat."

(T)Ouch(e). Acum stie, pentru ca a intrebat si a invatat. Cand intrebi pentru ca nu stii esti ignorant doua minute, pana afli raspunsul si inveti. Cand nu intrebi ca sa nu pari prost, esti ignorant toata viata sau macar pana la urmatoarea sansa de a invata. In ziua de azi, cu wikipedia and all, sansa e destul de aproape in timp.

Sa spunem ca lectia asta mi-a lasat un gust amar si nu e de la ghimbir. Ala e mai degraba iute si degraba-piscator. E de la faptul ca eu am pus o eticheta pe cineva pornind de la o stare care la acel cineva a durat numai doua minute.

Mi-am amintit cat ma enerva faptul ca, acum ceva ani, o doamna mi-a pus o eticheta pe care a avut grija sa o raspandeasca cu dedicatie si catre seful domniei sale, intamplator si al meu. Si eticheta imi era reiterata periodic, tocmai de catre seful doamnei, care nici nu avusese de-a face cu Evenimentul (adica s-a intamplat o singura data!) generator de antementionata eticheta. Atat de bun e lipiciul de etichete pentru oameni.

Desigur, calitatea lipiciului ar trebui sa ne indemne la ceva cumpatare in folosirea etichetelor. La fel si experientele personale similare. Ar trebui sa ne indemne la auto-intrebari din care sa invatam. Despre ghimbir, despre limitele personale, despre snobismul personal, despre meschinarii...

Tuesday, February 21, 2012

Gheridon

Cumva via Gia (:P) am invatat o vorba noua si, bag de seama, deosebit de utila: gheridon.

GHERIDÓN, gheridoane, s. n. Măsuță rotundă cu unul sau trei picioare. – Din fr. guéridon.
GHERIDÓN ~oáne n. Masă mică și rotundă, pe unul sau pe trei picioare înalte. /guéridon.
(gratie dexonline)


Iata si cum arata:
-gheridon slightly vintage, foto de pe okazii.ro-

 Basically un fel de carut, doar ca gheridon suna atat de bine si de elegant :)


Monday, February 20, 2012

Cum sa fac sa adorm mai repede

Se pare ca in noaptea de duminica spre luni se doarme cel mai prost. Minunat, o sa strangeti marunt din buze unii dintre voi, oameni productivi "la program".

Eu adorm greu dintotdeauna. Pe vremea cand eram la gradinita, stateam serile pe spate in pat, cu patura pana sub barbie, cu ochii in tavan si recitam cu voce (destul de) tare tot repertoriul de poezii pe care il stiam. La un moment dat ma auzea mama si intra sa vada de ce nu dorm la ora aia si ce-i cu spectacolul.

Prin adolescenta ma bucuram de orele tarzii din noapte cand toata casa dormea iar eu eram libera sa ma invart pe intuneric prin casa, sa ma uit afara din balcon, sa ma gandesc in liniste la chestii, pe fundalul sonor al pendulei din sufragerie si al sforaitului tatei :P

S-ar putea sa-mi placa sa adorm mai greu. Am timp sa-mi rememorez ziua, sa schitez niste planuri, sa retraiesc momentele frumoase de peste zi, sa mai schimb o vorba-doua-mai multe cu somnorosul de langa mine...

Doar ca uneori e musai sa adormi mai repede, ca ai treburi marete in ziua care urmeaza... in doar cateva ore si tu inca nu ai adomit!!!!


E bine sa...

Ca sa iti cresti sansele de a adormi ca un bebelus e bine sa ai grija ca:

  • de pe la 16:00 sa nu mai bei ceai negru, verde sau cafea. Cafeina si teina raman in organism cam 6-10 ore, asa ca in functie de sensibilitatea pe care si-o cunoaste fiecare...;
  • la cina sa nu mananci cat doi sau trei. E multa munca cu digestia si cu cat e mai multa cu atat o sa adormi mai greu;
  • macar cu o ora inainte sa termini cu toata treaba, sa inchizi PC-ul, televizorul, tableta si sa iti dai un fel de "hibernate";
  • sa nu te agiti, fie fizic, fie mental, fie emotional chiar pe seara. Agitatiile nu au buton, sa le opresti tu cand vrei. Au in schimb cocktail de hormoni care o sa te ajute sa te invarti mai cu spor in pat, de pe o parte pe alta. Si nu vrem asta.
Asa, acum ca avem terenul pregatit, iata ce smecherii de adormit cunosc si folosesc eu. Poate ajuta :) Eu am dat de ele citind sau de pe la lume care se confrunta cu adormitul intarziat, le-am incercat si in cazul meu au mers. Ma rog, au stat si au ZzzzzzzzzZZZ.


Trucuri de adormit mai repede

Daca eliminam toate starile fiziologice care nu sunt propice somnului (vezi lista cu buline de mai sus), principalul motiv pentru care oamenii adorm greu este ca gandesc prea mult. Yup, pe bune. Nu adormi pentru ca derulezi in cap scenarii despre ziua de maine, finalul de saptamana, revezi diverse scene recent intamplate, iti faci planuri, porti discutii imaginare...

Din cauza asta majoritatea trucurilor functioneaza prin punere pe pilot automat. Sau... nu. Hai sa vedem:

  • concentreaza-te pe un sunet/zgomot periodic. Bataile ceasului sunt cel mai la indemana in orice anotimp. Vara merge si fosnetul copacilor sau un latrat indepartat.
  • incearca sa tii ochii deschisi si sa privesti tavanul. Stiu ca pare contraintuitiv. Poti sa incerci, sa vezi daca pentru tine merge.
  • daca ai mai incercat tehnici de relaxare sau ai cochetat cu yoga chiar si superficial, o sa-ti fie mai usor sa aplici urmatoarea smecherie. Se cheama omul din beton. Incepand de la degetele picioarelor si mergand in sus, bucatica cu bucatica, fii atent la corpul tau si imagineaza-ti cum devine din ce in ce mai greu si se scufunda in saltea. Mergi din ce in ce mai sus cu "betonarea", pana ajungi sa te scufunzi in... somn.
  • propune-ti sa-ti urmaresti respiratia, cu tot ce presupune ea: toracele urca si coboara, aerul patrunde prin nari si iese pe unde ai tu chef (:P), se aude un usor suierat, mai mult sau mai putin ritmat...
  • si pe ultima smecherie o testez din plin zilele astea (adica noptile) pentru ca tocmai ce-am aflat-o, de pe zenhabits. Presupune, paradoxal, sa gandesti. Cu ochii inchisi sa rememorezi in detaliu, in cel mai mic detaliu, ziua care tocmai s-a incheiat: am deschis ochii, am intins si incordat picioarele, mi-au iesit degetele de sub patura si am simtit racoare, cand m-am ridicat in fund mi s-a agatat pijamaua de un arc iesit de pe marginea saltelei, era soare, a inceput sa sune alarma, am intins mana stanga pe noptiera si am oprit-o... Genul asta de detaliere, foarte precisa. Dupa cum spune Domnul Zen, nu prea ajungi la mijlocul zilei si ai adormit.
Cam atat am avut de impartasit. Eu cu astea adorm repede cand am nevoie sa adorm repede. Altfel, adorm repede doar de oboseala. Daca mai stii si tu smecherii de adormit, fii dragut/a si impartaseste :) O sa aduni bile albe pe care le poti transforma in ore de somn!

PS: (atat de mult imi place sa schimb vorbe "cand dorm" incat as fi capabila de asa tortura...)

Sunday, February 19, 2012

Citiri de duminica frumoasa (1)

Eh, iata ca dupa atatia ani de scris pe blognaiv mai degraba "balarii" dragalase (citez din vocabularul familiei si subscriu partial), ne-am hotarat sa luam aceasta trebsoara in serios. Pe cale de consecinta, duminicile o sa iti recomand niste texte frumoase, gustoase si bune ca sa inchei saptamana cu un zambet larg pe fata si ca sa iti amintesti de ele luni dimineata, usor amuzat si din ce in ce mai convins ca incepi o saptamana cum n-a mai fost alta :) (si chiar n-a mai fost).

Iata selectia din aceasta duminica superba, cu soare si zapada sclipitoare si-asa o subtila adiere de "vine vine primavara" in aer:

  • "Mai, sa stii ca nu!" - o margeluta de text scrisa de Ioana mea, care prea rar scrie, prea rar. Despre ce bine si involanat e sa fii femeie si sa-ti permiti niste lucrusoare :)
  • "Iubirea muta muntele"  - despre drumul unei mame spre fiul ei ce se da inaccesibil, despre rabdare cu sufletul oamenilor, despre darurile fara funda pe care le primim, le oferim.
  • "Magdalena" -  din seria DoR despre femeile care nu au fost sa fie, un text atat de "awwwwww" si totusi din care strabate seriozitatea trairii de la 9 ani, cand scrii pe ultima pagina a caietului "Vlad si Magdalena".
  • "Riscurile mancatului in exces" - un articol interesant, informativ, ridicator de pleoape pentru a privi mai bine realitatea. O sa gasesti la Andra si partea a doua a acestei recenzii si daca tot ai citit doua articole, mai plimba-te putin la ea pe blog si s-ar putea sa te molipsesti cu ceva bucurie si entuziasm pentru viata.
  • "5 things to do right before you start a new job" - No, recunosc, am o slabiciune pentru Penelope Trunk, poate pentru ca e Aspie si sunt si eu putin (there, I said it). De ce cred ca ti-ar placea tie articolul asta? Pai pentru ca e bine structurat, o sa te faca sa chicotesti pe sub musteti si o sa-ti aminteasca de niste chestii importante, chit ca-ti schimbi sau nu jobul.
A se savura alaturi de niste biscuiti buni, rontaiti iepureste cu dintii din fata sau alaturi de o cana mare de ceai. Enjoy!


Wednesday, February 15, 2012

Narcis si Gura-de-Aur. Povestea.

Una dintre convingerile mele puternice este ca cele mai bune daruri sunt cartile. Daruind o carte faci un cadou, deschizi o lume, trezesti curiozitate, oferi cunostinte, oferi o experienta de invatare, dai putin din tine, oferi niste vorbe frumoase celuilalt in dedicatie si vorbele astea vor ramane mereu caci asa obisnuieste scripta, sa manent. Poti darui celuilalt placerea descoperirii unui nou autor.

Narcis si Gura-de-Aur este darul potrivit pentru acea persoana "mic estet". Cei care iubesc frumosul in multiplele lui forme de manifestare, care se imbraca cu gust, aleg bine culorile, sunt mereu un tot armonios chiar daca amesteca stiluri disparate. Cei care scriu ingrijit, pun virgule si puncte suspensive chiar si in sms-uri, merg potolit si isi creaza oaze personale in orice spatiu pe care il folosesc. Micii esteti observa numaidecat la ceilalti o tesatura frumoasa, o textura placuta, un efort de armonizare, o nuanta noua in par.


Narcis si Gura-de-Aur si estetismul

Pe langa povestea minunata, Narcis si Gura-de Aur este si despre estetism. Personajele sunt frumoase, descrise cu atentie si cu un senzualism expresiv. Peisajele sunt o incantare si ochiul care citeste pare ca poate mangaia textura frunzei sau a zidului de piatra, caci maiestria lui Hesse este uriasa. Frazele sunt lungi, pe alocuri bat spre baroc insa claritatea scriiturii le impiedica sa fie incurcate sau greu de urmarit, desi ornamentate.
Tesatura psihologica, pe alocuri psihanalitica sta la baza romanului ca un schelet ordonator si datator de sens.

La fel, pe langa povestea minunata, Narcis si Gura-de-Aur este despre fortele opuse existente in oameni, in simtirile lor, in perechile de oameni, in lume. Narcis este dascal la manastirea Mariabronn, intunecat, rational, rigid in drumul pe care si l-a ales, impecabil si clar in aparitie, discurs si gandire, ca un obelisc de cristal perfect taiat. Gura-de-Aur este elev al manastirii, luminos, neincleiat inca deci liber dar si risipit, vital, senzual si alergator dupa senzorialitate, cautator, ca un ghem de fire dintre cele mai diverse sau ca un potpourri. Narcis si Gura-de-Aur este o minunata poveste despre dualitati, despre bogatia pe care o aduc dar si despre lupta grea purtata pana in momentul in care ele ajung sa genereze zisa bogatie.


Ce-i cu Gura-de-Aur

(paranteza despre Gura-de-Aur: desi nu incape indoiala ca personajul omonim avea o gura... aurita, caci vorbea ales si se pare ca tare mai era pe placul doamnelor iar ele, le stim, sunt greu de multumit, iata care este explicatia numelui. Gura-de-Aur sau Chrysostomus este numele episcopului Ioan, un important sfant si parinte crestin, patron al oratorilor si al celor care trebuie sa vorbeasca in fata multimilor. Se pare ca tinea niste discursuri inflacarate :) . Caci si vremurile in care a trait erau inflacarate. Numele personajului este deci o referinta religioasa, patristica iara nu un fel de adjectiv. Incheiem paranteza, uite: )


Povestea din Narcis si Gura-de-Aur

Iata ca am ajuns si la povestea minunata, pe langa care am tot vorbit pana acum. Povestea lui Narcis si a lui Gura-de-Aur are loc in vremuri medievale, in zona germana. Tanarul Gura-de-Aur este adus ca elev la scoala manastirii Mariabronn si pare hotarat sa devina calugar. Aici il cunoaste pe Narcis, care ii este dascal si ii devine mentor  sau cum se numesc cei care, avand avantajul varstei, puterii de patrundere si cunostintelor, iti vad cu claritate in suflet si te indruma conform cu darurile pe care le zaresc acolo.

Narcis si Gura-de-Aur se apropie treptat si din apropierea lor, din discutii, Gura-de-Aur realizeaza ca locul unuia ca el nu este intr-o manastire ci afara, in lumea larga, liber sa exploreze, sa incerce, sa se minuneze. Asa ca pleaca.

Iar in timp ce Narcis este hirotonisit, devine profesor cu drepturi depline, director al scolii si apoi abate al manastirii, Gura-de-Aur invata Femeia, Omul, Pasiunea, Indragostirea, Durerea+Placerea, Ura, Moartea, Arta. Pe larg sunt descrise experientele lui Gura-De-Aur in calatoria sa de-a lungul si de-a latul unei Germanii medievale de o frumusete bruta chiar si in partile ei rafinate, urbane.

Toate experientele lui Gura-de-Aur converg in momentul in care o forta mai presus de el, o forta creatoare, isi face stringent prezenta: Gura-de-Aur devine ucenicul unui sculptor si pune in creatia sa tot ce a invatat despre oameni "pe teren" (if  I may say so)

Cercul prieteniei dintre Narcis si Gura-de-Aur se inchide frumos cand cei doi se re-intalnesc, mult altfel, insa gasesc imediat drumul unul spre celalalt. Narcis, acum abate al manastirii, il aduce pe Gura-de-Aur pentru a fi sculptorul manastirii si a lasa si acolo ceva din arta sa si din modul sau -bogat, aromat si fara limite stramte- de a vedea lumea.

Foarte bogate si concentrate sunt ultimele dialoguri dintre Gura-de-Aur si Narcis. Despre spirit versus simturi, despre arta, despre masculin versus feminin, despre prietenie ca miracol care pune unul langa altul doi oameni diferiti, pentru a-i imbogati astfel pe fiecare.


Drumurile spre cunoastere

"-Invat multe de la tine, Gura-de-Aur. Incep a intelege ce este arta. Inainte vreme, in comparatie cu gandirea si cu stiinta, nu mi se parea demna de luat in serios. Gandeam cam asa: 'Intrucat omul este un amestec indoielnic de spirit si materie, intrucat spiritul ii deschide cunoasterea celor vesnice, iar materia il coboara si-l inlantuie de ceea ce este trecator, el ar trebui sa se departeze de simturi si sa nazuiasca spre taramul spritual, pentru a-si inalta viata, pentru a-i da sens.' Din obisnuinta, ma prefaceam a pretui arta, dar de fapt eram trufas si-o priveam de sus. Abia acum vad cate cai exista spre cunoastere si imi dau seama ca drumul spiritului nu este singurul si, poate, nici cel mai bun. Este drumul meu, desigur; voi continua sa-l urmez. Insa pe tine te vad pe drumul opus, pe drumul simturilor, cum prinzi la fel de profund taina existentei si o exprimi mult mai viu decat sunt in stare cei mai multi dintre ganditori.

- Intelegi acum, zise Gura-de-Aur, ca nu pot pricepe ce poate fi gandirea fara reprezentare?

-Am inteles de mult. Gandirea noastra este o permanenta abstractizare, o intoarcere a privirii de la simturi, o incercare de construire a unei lumi pur spirituale. Tu insa indragesti tocmai ce e mai nestatornic si muritor, si proclami sensul lumii tocmai in ceea ce este efemer. Tu nu-ti intorci privirea de la aceste lucruri vremelnice, tu li te daruiesti si prin daruirea ta ele capata valoare suprema, devin egale cu cele vesnice."


Povestea asta frumoasa si parca pictata e de citit pe indelete, pe alocuri cu voce tare, pentru o bucurie mai rotunda si mai multi-senzoriala.O sa te scufunde intr-o alta lume, caci asta fac cel mai bine povestile extraordinare.

PS: Rao, 2007, traducere (nu stiu germana da' stiu ca asa bine curg vorbele incat mai bine de 50% din merit ii revine traducatorului) de Ivan Denes. Chapeau, domnule, wherever you are.
PPS: de citit cat inca mai e zapada afara, poate chiar cand o mai ninge. It adds to the romanticism.





Tuesday, February 14, 2012

Incotopenit

(cu tz)
Asta e o vorba pe care o tot aud la Niciu' si ma amuza ca o foloseste in contexte foarte variate. Nu am dat de ea pe dexonline asa ca m-am documentat si am intalnit urmatoarele sensuri:

1. foarte bine imbracat, infofolit, care abia se misca de la atatea haine (auzit la Niciu');
2. despre ceva care a ramas blocat, intepenit (idem);
3. a baga, a introduce -probabil cu greu- (de aici);
4. a ramane intr-un loc sau intr-o pozitie pentru mult timp (tot de pe un google search);
5. a alcatui ceva din resturi, din "mai nimic' (de pe un blog dar e asa prost ca nu ti-l recomand).

Mie mi se pare ca suna tare urat si nu am de gand sa-l folosesc insa macar m-am lamurit si pot dormi linistita, lejer imbracata, flexibila, activa si alcatuita numai din elemente pretioase (ca in replica aia cu "It's attacking our vital parts? But all my parts are vital!").

PS: de acum marti va fi ziua cuvantului nou pe blognaiv;
PPS: I don't do Valentine/Ballantine's day anyway :P

Tuesday, February 7, 2012

Cateva fragmente din "Narcis si Gura-de-Aur"

Primul lucru pe care o sa-l observi la proza lui Hesse este frumusetea limbajului. Cuvinte alese, asezate bine, cantarite pentru un efect maxim de frumusete. Deloc surprinzator la un scriitor foarte artistic, care a iubit muzica, a pictat, a scris poezie si a reusit sa imprime atat lirism cat si ritm si picturalitate prozei sale.

Este o placere sa-l citesti pe Hesse cu voce tare.

Asa incepe cartea, cu descrierea unui castan, iar mie nu imi plac prea tare descrierile, totusi pe-asta am citit-o, am recitit-o...

"In fata arcadei sustinute de mici coloane duble de la intrarea manastirii din Mariabronn, foarte aproape de drum, se afla un castan, odrasla insingurata a sudului, adus odinioara de un pelerin sosit de la Roma, un castan nobil, cu trunchi vanjos; coroana sa rotunda se intindea, mangaietoare, deasupra drumului, respirand cu tot pieptul in vant, iar primavara, cand de jur imprejur totul era inverzit si pana si nucii manastirii infunzeau rosietic, tinereste, el isi mai lasa multa vreme asteptate frunzele, apoi, la vremea celor mai scurte nopti, impungea, dintre manunchiurile de frunze, razele mate, alb-verzui ale florilor sale exotice, care miroseau atat de patrunzator, asemenea unei prevestiri nelinistitoare si grave; si in octombrie, dupa ce poamele si via fusesera culese, scutura din coroana sa ingalbenita, in vantul de toamna, fructele tepoase, care nu apucau a se coace in fiece an, fructe pentru care baietii din manastire se incaierau si pe care subpriorul Gregor, originar din tara italica, le prajea in odaia lui, la focul din camin. Strain si delicat, frumosul copac isi fremata coroana deasupra intrarii manastirii, un musafir de pe alte meleaguri, cu firea gingasa, rabdand cu greu frigul, legat, prin tainica rudenie, cu micile, zveltele coloane imperecheate, de gresie ale portalului si cu dantelaria de piatra ce inflorea in arcadele ferestrelor, pe cornise, pe stalpi, iubit de francezi si de latini, privit cu uimire de bastinasi, ca un strain ce se afla."

Despre cat de mult te poti simti asemenea unui om catre care nu poti gasi drumul:

"Abatele si novicele isi purtau fiecare in felul sau destinul ales, dominand in felul sau si suferind in felul sau. Fiecare dintre cei doi se simtea mai inrudit cu celalalt, mai atras de el decat de tot restul poporului din manastire; totusi nu gaseau calea unul spre altul, nu se puteau incalzi, unul alaturi de celalalt."

Despre a fi diferit:

"Si mereu s-a gasit in ceata calugarilor si elevilor, a celor cuviosi si a celor fara ardoare, a celor slabiti de post si a celor mai rotofei, mereu s-a gasit printre cei multi care veneau, traiau si mureau aici, unul singuratic si deosebit, unul pe care toti il iubeau sau de care toti se temeau, unul care parea ales, unul despre care se mai vorbea inca mult timp dupa ce contemporanii sai erau dati uitarii."

"Firile de felul tau, cei cu simturile viguroase si delicate, cei insufletiti, visatorii, poetii, afectuosii, ne sunt, intotdeauna, superiori noua, ganditorilor. Originea voastra este materna. Voi traiti in implinire, voua va este data puterea de a iubi si a putea participa cu tot sufletul la trairile voastre. Noi, ganditorii, desi parem adesea a va indruma si a va conduce, nu traim in plenitudine, noi traim in uscaciune. Voua va apartine belsugul vietii, voua sucul poamelor, voua gradina iubirii, tara frumoasa a artei. Patria voastra este pamantul, a noastra ideea. Pe voi va ameninta inecul in lumea simturilor, pe noi, sufocarea intr-un spatiu fara de aer."


Despre ciudatul lucru cu femeile si cu dragostea :)

"Ciudat lucru, cugeta el, cu femeile si cu dragostea; de fapt, ele nu aveau nevoie de cuvinte. Femeia folosise unul singur pentru a-i indica locul intalnirii, restul ii spusese fara cuvinte. Dar cu ce? Cu ochii, da, si cu un sunet anume al glasului ei invaluit, si cu inca ceva, poate o mireasma, o radiatie imperceptibila a pielii, dupa care femeile si barbatii sunt in stare sa recunoasca numaidecat ca se doresc unul pe altul. Totul era ciudat, precum o delicata limba secreta, dar ce repede o invatase!"

Unde se vede firea:

"Am observat cum intr-o faptura se repeta mereu o anume forma, o anume linie, cum o frunte corespunde unui genunchi, un umar unui sold si cum in miezul lor cel mai adanc, toate sunt una cu fiinta si cu firea omului care are un asemenea genunchi, un asemenea umar sau o asemenea frunte."



Thursday, February 2, 2012

Indragirea lui Hermann Hesse

Ca frumos mai scrie Hermann Hesse. Cu vorbe bine alese, parca pictate sau sculptate in lemn. Cu un stil elegant si cu o mana sigura. Cu multa vitalitate si, paradoxal poate (desi cei mai interesanti oameni pe care ii cunosc eu le combina intr-un fel magnific), cu la fel de multa preocupare pentru suflet, pentru drum, pentru cautare.

Am citit Narcis si Gura-de-Aur, Siddharta, Calatorie spre Soare-Rasare si Cele mai frumoase povestiri si tare mi-ar placea sa povestesc putin despre ele. Poate de data asta, ca am prins a-l indragi, o sa-mi mearga mai bine cu margelele de sticla...