Wednesday, January 25, 2012

O nedumerire de pliere pe relief

...adicatelea sigur nu duce mere cu ea.

Daca (1) e ianuarie deci iarna si (2) a te impotrivi unor fenomene pe care nu le poti schimba duce la frustrare accentuata deci o stare proasta, de nemultumire, cum se face ca ne plangem in fiecare iarna si la fiecare zapada ca ninge si ninsoarea e uda? Cum se face ca vrem ca iarna sa fie vara, vara sa nu fie prea cald, toamna sa mai fie vara o data si sa nu mai ploua ca ploaia e uda?

Cand aud astfel de smiorcaieli spuse pe tonul dragalas al celui/celei care vrea sa primeasca ciocolata si o mangaiere pe capsor pentru ca traieste intr-o zona de clima temperat-continentala, unde iarna obisnuieste sa ninga,  imi amintesc amestecat (adica usor intelegator, usor nostalgic, usor neintelegator) de mine acum vreo 9 ani.

Era primavara, mirosea a muguri afara si eu ma certasem cu un domn si mi se parea ca e sfarsitul lumii, asa ca am facut singura chestie rationala: pentru ca baie aveam, foarfeca aveam, motiv rational aveam, cu foarfeca in mana am intrat in baie si, in virtutea motivului, m-am tuns. Cu breton, pentru prima oara in viata care urmeaza dupa 17-18 ani, cand incep sa conteze si sa sa-ti strice zile probleme de doi lei gen "bad hair day".

Desi pana la urma s-a ajuns la o intelegere delicioasa in conflictul mai sus mentionat, din primavara respectiva cu cea mai mare claritate imi amintesc cat ma infuria faptul ca batea vantul, la naiba!, in cele mai nepotrivite momente si imi deranja mie minunatia de breton. Unde mai pui ca tindea sa bata vantul doar cand ieseam eu afara si aveam interes sa arat nemaipomenit (iar asta mi se intampla cu sfintenie de fiecare data cand ma vedeam cu domnul respectiv). In mijlocul celor mai placute intalniri, vorbe, plimbari, eu nu ma puteam abtine si imi alteram starea de fericire cu putina enervare pentru ca BATEA VANTUL! Primavara, cine a mai vazut asa ceva!

Cred ca reactia mea se chema "incapacitate congenitala de pliere pe reliefurile realitatii" :) La care nu stau nici acum prea bine, daca ma iei la bani marunti, doar ca cine sa stea sa-mi scuture buzunarele pe blog, de unde imi arog si eu privilegiul de a face comentarii  cu privire la slabiciunile unora... Ca de pe blog se poate :)

Uite de-aia sunt eu foarte recunoscatoare divinitatii pentru ca ne-a facut fara buton de STOP la functia de invatare. Sper ca pana la 98 de ani sa ma pliez mai bine pe reliefurile realitatii. Chiar, oare exista batrani (teoretic intelepti) care se plang de vreme? Ca de vremuri ii stiu, se plang des.


No comments: