Security, books and friends

"The only real security that a man will have in this world is a reserve of knowledge, experience and ability."
-Henry Ford

Partea de knowledge e usor de rezolvat. Carti. Multe, cat mai multe. Am prins-o pe mama cu nasul in cartile mele de psihologie si dezvoltare personala :) Un pas mic pentru ea, mare pentru mine, ca acum sigur nu mai mormaie ca i-am ocupat toaaaate rafturile cu carti. Deocamdata citeste doar cand vine sa ne vada. Data viitoare am sa-i propun sa le imprumute si cand pleaca. Si nu spun asta pentru ca ma pregatesc sa cuceresc un alt raft din (fosta ei) vitrina :P

Experienta vine in mod natural, odata cu intamplarile. Ability, aici e putin tricky. Sa gasesti locul, timpul si oamenii potriviti ca sa se vada.

De unul singur nu esti prea mult. Ar merge o adaugire: and a couple of great friends.

Amator, care iubeste

"Bun, sa vedem ce inseamna un amator. Un amator este un om caruia ii place ceea ce face, un diletant. Contrar a ceea ce se crede, un diletant este intotdeauna competent, chiar daca nu are instrumentatia mestesugareasca completa, ca a unui meserias. Nu are cum sa fie incompetent, pentru ca omul devine competent in ceea ce iubeste. Faptul ca un specialist nu este amator, il destituie ca specialist."

Domnul Paleologu, in "Breviar..."

Se poate, se poate sa ajungi specialist din intamplare, doar pentru ca ai petrecut intr-un loc sau intr-un domeniu suficient timp. Sa fii un specialist care se vaieta tot timpul sau unul plat, fara expresii de placere sau ne, un specialist neamator.

Partea buna e ca nu trebuie decat o decizie si some balls ca sa schimbi ceva, chiar daca e ceva major.

So fine

Marturisesc spasita ca Sean Paul e my guilty pleasure. Una dintre ele, oricum. Am o slabiciune pentru acest gen de voci, in care mai intra si amaratul ala de Damian Marley (cred ca are 40 de kilograme ud) si bursucul de Shaggy. Rar se intampla sa scoata domnul acesta o piesa care sa nu-mi placa, la care sa ma lase sufletul sa tin fundul pe scaun sau pe orice alta suprafata plana.

Lately, ceea ce urmeaza. Si are niste versuri demne de retard, stiu. Doar ca vocea, doar ca ritmul...

Rocky quotes

Dintr-o carte cu citate din Rocky, imprumutata de Niciu' de la biblioteca. The Rocky Guide to Life. Imi amintesc vag ca am vazut Rocky, macar vreo doua bucati, cu tata, cand eram mai mica (il acompaniam si la foarte multe meciuri :P ) Cert e ca dupa ce am citit si m-am minunat am decis ca trebuie sa vad Rocky. Toata seria.

Se prezinta spre degustare:

"Going in one more round when you don't think you can- that's what makes all the difference in your life."

"What's can't? There ain't no can'ts!"

"It ain't about how hard you hit, it's about how much you can take and KEEP GOING."

"Now get up. One more round."

"I think people die sometimes when they don't want to live no more."

"Yeah, but you think you oughta stop trying things because you had too many birthdays?"

"The worst thing happened to you that can happen to any fighter. You got civilized."

Vantul de la Dunare

Un vant destul de puternic, nu o adiere, cam asta bate mare parte din zi in satul in care s-au mutat parintii mei. E oarecum normal, satul fiind la cativa kilometri de Dunare, intr-o zona de rezervatie naturala (Ostroavele Dinu-Cama-Pasarica). Vantul scutura iute florile de piersic, cires, corcodus si visin. Cele de par si mar sunt mai incapatanate. Agita suvitele de par, blana motanilor, fura servetele de pe masa, darama paharele mai slabe de inger si o cam scoate din sarite pe mama, o doamna deosebit de control-freak.

Mie imi place rau de tot. Mangaie pielea. Daca te crucifici putin in directia din care bate, lungesti gatul, dai capul pe spate, intinzi bine bratele in laturi, scoti pieptul in afara si te insurubezi bine in bucata de pamant de sub talpi iar apoi stai... stai acolo si te lasi mangaiat... chiar daca uneori ti se face putin frig (doar stii ca asa se intampla si de la unele mangaieri mai mestesugite), ei bine, daca faci toate astea ai parte de niste clipe incantatoare. Poate doar un masaj al capului si cefei sau niste degete alunecatoare pe interiorul antebratului sa rivalizeze cu mangaiatul cu vantul puternic de la Dunare.

Bine, nu e chiar placut sa fii papadie in zona respectiva. Nu apuci sa te bucuri de prea multe zile cu cascheta intacta.

Lucruri care m-au facut sa zambesc

Ieri. Si de care imi amintesc azi, to double the effect.

1. la megaimage o mamica funky isi cara baietelul de vreo 2-3 ani in cosul de cumparaturi. Si vorbea cu el. Eu eram cu nasul in raftul cu ciocolata, cautand una care sa-mi faca cu ochiul, ca de cand cu tristetea nici ciocolata nu mai e ce-a fost pentru papilele-mi. Doamna parea a vorbi singura pana mi-am coborat eu ochii. Am bufnit in ras amandoua, pustiul si-a acoperit ochii, incercand sa devina invizibil. Eu am intrebat de la ce raion l-a luat :) ;
2. ca m-am imbracat "copacel", verde cu rosu cu maro. Ce, n-am culori?, pai zau asa...;
3. niste frunze mici-mici intr-un copac;
4. Ioana, ca a cumparat vreo trei kilograme de carti, daruri de la Iepuras pentru fetite :) ;
5. cand m-am gandit la un fost coleg multinational, un om exceptional, care se uita doar la partea buna a fiecarui om si se face ca nici nu observa micile scapari, meschinarii, slabiciuni.

Cam atatea au fost. Recolta slaba, stiu, tristetea e de vina. O combat chiar prin aceasta enumerare.

Singurele daruri

Nu poti darui oamenilor de care iti pasa decat doua lucruri: timpul tau si pe tine. Daca nu le poti da unul dintre aceste doua lucruri, nu prea le dai nimic.

Cred ca cel mai crunt lucru pentru fiecare dintre noi este sa nu avem timp. Liber. Ca din cel ocupat avem, doar ca il inchiriem altora pe bani. Daca nu ai timp destul, nu ai cum sa te preocupi de sufletul tau. Si in lipsa lui, de unde sa ai in preajma oameni care prefera sa petreaca din timpul lor cu tine?

Apodictic

APODÍCTIC, -Ă, apodictici, -ce, adj. (Despre judecăți, demonstrații etc.) Care exprimă raporturi și legături necesare între lucruri sau fenomene; care exclude posibilitatea unei opoziții. – Din fr. apodictique, lat. apodicticus.
APODÍCTIC ~că (~ci, ~ce) 1) (despre judecăți, raționamente) Care exprimă raporturi și legături necesare între lucruri sau între fenomene. 2) Care exclude posibilitatea unei opoziții. /apodicticus, gr. apodeiktikos
APODÍCTIC, -Ă adj. (despre judecăți, raționamente) care exprimă raporturi și legături necesare între fenomene. ◊ care nu permite opoziție; indiscutabil. (< fr. apodictique, lat. apodicticus)
apodíctic adj. m., pl. apodíctici; f. sg. apodíctică, pl. apodíctice

Stie cu precizie

Desi de vreo trei zile e aici, acasa, tata stie cu precizie daca o gasesc pe mama in casa la o anumita ora, sa-mi raspunda la telefon. Stie cam cate ore sta pe-afara, stie cand oboseste putin si intra sa porneasca televizorul, sa se uite la stiri sau la vreo emisiune.

Azi de exemplu am pierdut cinci minute sa spal vasele, dupa ce am luat masa impreuna. Am sunat apoi in zadar. De cand e mai cald, mama nu mai are stare insa are o gradina mare in care sa se joace :P Cand s-a intamplat sa auda telefonul si mi-a raspuns, mi-a spus ca am sunat-o imediat dupa ce a iesit ea din casa :)

Cumva, asta mi se pare adorabil.

PS: i-a pastrat si niste patratele de ciocolata dintr-o tableta pe care am impartit-o amandoi. As we speak se ingrijoreaza unde sa le puna, sa nu se topeasca.

Diortosire

diortosire: corectarea și adaptarea unei traduceri preexistente a textului sfintei scripturi sau ale scrierilor sfinitilor parinti. Literal, a diortosi înseamnă "a îndrepta"

Adica sa limpezim un text. Si noi putem sa ne diortosim: pe noi, povestea noastra. Sau poate avem puterea sa diortosim o bucata de lume.

Cuvinte intelept folosite

Lumea in care traim ar fi mai buna si mai impacata daca in loc sa muncim pentru a "face" conversatie am invata ceva infinit mai util: sa ne reducem/monitorizam anxietatea. Sa intelegem ca desi simtim nevoia de a o lua la goana, fie si numai verbal, nu ne paste niciun pericol in realitate. Doar in mintea noastra.

Ar fi bine sa avem acces zilnic la un numar limitat de cuvinte, poate asa le-am folosi mai intelept, atunci cand trebuie sau chiar avem ceva bun/important/frumos de spus.

Cand eram mica, intr-o astfel de dupa-amiaza pasnica mama obisnuia sa se strecoare pe furis in bucatarie si sa faca pandispan sau chec. Pentru ca si noi aveam simturile mai mici si concentrate pe joaca, nu auzeam nimic si nici nu miroseam decat dupa ce scosese prajiturile din cuptor, le lasase la racit in fata ferestrelor deschise si se intorcea in casa, mirosind a pufos, vanilie, stafide si caldut.

Putina neatentie...

si a inflorit ciresul peste noapte si nu l-am vazut; si s-au scuturat deja cei doi corcodusi vecini, unul alb si altul rosu; si i-au mai crescut cateva frunze Esmeraldei, planta de coffea arabica (in trei ani voi avea boabe de cafea de mirosit, ca de baut nu prea).

Daca vrei spontaneitate care te da peste cap, uita-te la plante. Azi sunt, maine nu mai sunt si invers.

Eu ma intreb... cand cresc? Oare chiar peste noapte? Pacat ca am ajuns deja la o varsta la care somnul de frumusete conteaza, ca as fi stat sa le pandesc. Cum facea discipolul maestrului zen cu plantuta lui, o tot scotea din pamant sa verifice daca i-au mai crescut radacinile. Surpriza, tocmai plantuta lui s-a vestejit toata. Din prea multa curiozitate si nerabdare.

Nu-mi mai amintesc cum o chema pe profa de biologie din gimnaziu. Constanta si mai cum. Tare mult imi mai placea biologia. Si ce miracol, cand a rasarit o planta mica-mica din bobul de fasole! Familia dicotiledonatelor.

Doamna Constanta era rotunda, cam ca o boaba de mazare. Se imbraca in tricotaje cu firul gros, ceea ce o facea si mai rotunda. Era o optiune mult mai logica sa o sari decat sa o ocolesti. Si cu ea am facut, peste diverse veri consecutive, ierbar si insectar. Am cautat in carti nume stiintifice de plante si insecte, am invatat sa fac tipuri diferite de bandaje, am vazut pentru prima oara un arici (impaiat, e drept, insa foarte real :P ).

Fulie

Cautam un cuvant din domeniul auto si am dat pe dexonline de... o floare :)

FÚLIE, fulii, s. f. (Bot.) Narcisă. ♦ Podoabă de pietre prețioase în forma acestei flori. – Din tc. fulya.
FULÍE ~i f. Plantă erbacee decorativă cu flori albe sau galbene, plăcut mirositoare. [Art. fulia; G.-D. fuliei; Sil. -li-e] /fulya
fulíe (fulíi), s. f. – 1. Narcisă (Narcissus poeticus). – 2. Moț de pene. Tc. fulya (Șeineanu, II, 175).
FULÍE s. v. narcisă.
fúlie s. f. (sil. -li-e), art. fúlia (sil. -li-a), g.-d. art. fúliei; pl. fúlii, art. fúliile (sil. -li-i-)

Sapand putin mai adanc in maldarele www-ului am gasit si fulia pe care o cautam eu. Zice asa pe enciclopedie-auto.ro:

FULIE:

Fulie - organ de masina cu rol in transmiterea miscarii folosind angrenaje cu curele.
Constructiv o fulie se prezinta ca un disc de metal care pe circumferinta are practicat un canal care serveste la circulatia curelei. In centrul discului se gaseste o modalitate de prindere pe un ax, de obicei un cilindru cu caneluri interioare.

M-a amuzat suprapunerea. Fulia ca parte a unui motor are sase gauri, cinci mai mici concentrice in jurul unei gauri mai mari. Daca am planta cate un bulb de narcisa sub fiecare dintre aceste gauri... :))

Despre frivolitate cu domnul Paleologu

"Degeaba esti serios daca nu stii sa fii atent si daca nu esti perspicace (atentia inteligenta e totdeauna perspicace). Cine contempla cu atentie lucruri neluate in seama, socotite insignifiante, efemere, acela are toate sansele sa descopere esente, detalii revelatorii.

Dar atentia acordata lucrurilor neinsemnate se numeste frivolitate. Seriosii (pretinsii seriosi) se sperie de frivolitate, fug de ea ca dracul de tamaie si raman la nivelul cliseelor si platitudinilor grave. Contrariul frivolitatii nu e seriozitatea, contrariul frivolitatii e superficialitatea, pe care Wilde, dupa marea lui experienta penitenciara, o declara viciul suprem.

Nu exista teme grave si teme frivole, exista numai privire superficiala si privire patrunzatoare, profunda, indiferent de obiectul ei. Pretinsii seriosi nu au acces la profunzime si nu stiu nici sa se amuze. Observati ca pseudo-amuzamentele lor sunt intotdeauna costisitoare si in fond plicticoase (iluzia de a petrece bine le-o da pretul ridicat, in vreme ce marile amuzamente sunt gratuite, fiind ale inteligentei).

Frivolul, prin atentia la detalii minore, fugitive, obtine o patrundere oblica in straturi de adancime. Sau tratand lejer o tema grava, "flirtand" sau "dansand" oarecum cu ea, ajunge cu ea la o intimitate, la o familiaritate care o face sa circule mai viu intre constiinte; poate astfel provoca o intelegere mult mai autentica, mai profunda, deci mai dramatica, mai "existentiala".

Eh, cine... Domnul Paleologu in Despre lucrurile cu adevarat importante

Am mai zis, sa nu te pui cu oamenii cu o oarecare inteligenta. Sunt tari la (post)rationalizari si la scotocit dupa motive.

Ne-obisnuinta

Ma tem ca ne obisnuim cam repede cu ceilalti, cu anotimpurile, cu diminetile, cu gesturile frumoase, cu reactiile agresive si comportamentele ne-onorante. Cu noi cand ne dezamagim, cu noi cand facem bun si bine. Luam totul de-a gata. Nu ne entuziasmam, nu ni se (mai) pare special.

Cred ca asta se intampla pentru ca ne lipseste a-timpul si b-exersarea placerii. Daca ne-am aloca zilnic zece minute de placere altfel ar sta lucrurile. Si nu e mare lucru. Sa mergi mai incet ca sa vezi mai bine florile de cais, sa faci o lista cu lucruri care iti plac, sa te miri de o pisica desi ai mai vazut mii de pisici la viata ta, de o piatra, sa mananci incet ceva ce-ti place... Sa recitesti niste dedicatii de pe carti primite in dar, sa bei un ceai/o bere cu inghitituri mici, sa te rasucesti cu scaunul astfel incat sa fii cu spatele la birou si sa inchizi ochii pentru trei minute. Sa te uiti pe niste fotografii mai vechi, sa scrii un gand pe hartie, sa te intiiiiiiiiiinzi cat poti tu de mult dimineata.

Si la polul opus, daca ne comportam ca si cand multe ne-ar fi neobisnuite rade lumea de noi si ne face naivi... Pentru ca seamana dubios de mult cu mirarea unui copil de 2-3 ani care abia atunci vede/miroase/gusta/aude/simte pentru prima data.

Portretul doamnei delicate, de luat in brate

Am zarit-o la inceputul primaverii in statia de autobuz de la Aviatorilor, eu ma munceam sa-mi infranez obisnuinta de a o lua in sensul 'spre birou' pentru ca acum mergeam la medic si nu mai mergeam la niciun birou deja de multe zile. Ea statea in statia spre Dorobanti si se uita aiurea, printre oameni si lucruri.

Era inalta si subtire, cu niste umeri care se ghiceau delicati chiar si prin trench coat-ul visiniu, in aceeasi nuanta ca si unghiile ei. E drept ca eu pe strada ma uit mai mult dupa doamne, dar asta pentru ca ele obisnuiesc sa fie mai frumoase si mai impodobite, in rest as prefera domnii :) Pe doamna asta usor trista si aiurita, cu mintea in mod cert in alta parte decat ii era corpul, ei bine, as fi luat-o in brate. Probabil avea cine sa o ia in brate, era o femeie tare delicata si blanda, genul care trezeste cavalerul protector chiar si intr-un batranel de 80 de ani.

Din profil semana cu Jane Birkin in clipul de la "Je t'aime... moi non plus", cu nasul micut si frumos si pometii delicati. Pentru ca era vant, cateva suvite i se agitau in jurul fruntii inalte si bombate, in vreme ce tot restul stateau cuminti intr-o coada indoita. Cand am trecut pe langa ea mi s-a parut ca stiu ca e profesoara si ca se gandea la o greseala masiva pe care a facut-o. Apoi am ras cu un singur colt al gurii si mi-am spus ca poate fac proiectii. Eu nu sunt profesoara dar greseli masive am facut cu duiumul.

Sper ca a primit macar o imbratisare urseasca in ziua respectiva. Parea ca are nevoie sa planga putin pe un umar de domn.

Oare de ce mi-am amintit de ea...

Bulinute despre mancare

• superputerea mea e sa fac mancare buna din nimic. Daca ma avea Jesus drept asistent cand cu painea si pestii, ziua respectiva ramanea in istorie pentru un adevarat festin. Iar eu nu faceam magie ci the real thing. Acum... circumstantele in care am invatat sa fac mancare buna din nimic sunt amuzante, bine indepartate si nu mi le mai doresc. Useful skill though.
• joc de cuvinte cu verdeata: un tisor, doi tisori. La urmatoarea sesiune de cumparat verdeturi am sa-mi iau inima in dinti si am sa exersez gluma cu vreo tanti durdulie, cu fes bleumarin peste basma si unghii cu doliu, semn bun ca a gradinarit chiar ea. Doua legaturi de leurda si trei tisori va rog, mai fara flori.
  
• m-a dus Niciu' intr-o bomba de autoservire din zona pietei Sf. Gheorghe. A fost o experienta fabuloasa, mancare cum face si mama (really!) iar spectacolul uman de nota zece. Nici nu stiam la cine sa ma uit mai intai. Pe un perete, un afis marisor pe care o tanti mazgalise cu pixul avem urzici cu mamaliga 6 lei. Aveau. Aveau si studenti cu prietena, si fara, si roacheri cu par slinos si geaca de motor si batrane tari de urechi (de ambele, cred) si domni care abia se mai miscau, taximetristi, doua cucoane cu parul tapat si care mancau un castron urias cu mici, un perete plin de icoane, rugaciuni gravate, cruci si deasupra lor, to rule them all, ochiul norocos, faimosul talisman turcesc. Aferim, curat autoservire. Numele neoficial al locului de indestulare... dar mai bine il trec sub tacere, nu stimuleaza deloc sucurile gastrice :)
• unde, unde oare sa mananca si gurile noastre o inghetata buna de tot, cremoasa, parfumata, aromata? Unde oare? Primim sugestii, numai dintre cele testate.
• offfff, cum se indoapa bucurestenii cu covrigi la fiecare colt de strada... Mi se face o mila teribila de viitorul organismelor lor. E drept, cu 2 lei rezolvi micul dejun si cu 3-4 poate chiar pranzul. Insa indesi in tine strict kilocalorii si nimic valoros, cu adevarat nutritiv. Cu trei astfel de dimineti pe saptamana o sa murim ceva mai devreme, cu fundul mai mare si burta si mai si. Pacat de noi.
• Food Matters. Mancarea conteaza, chestiuni despre mancare, totul e sa-l vezi si sa cugeti putin. Si site-ul oficial. Pofta buna la mancare buna, cu adevarat hranitoare!
  

Stropitoare

Azi un domn cu ochelari (atat am retinut din cum arata) si-a zis ca daca sunt in masina de scoala sigur nu stiu despre prioritati si cu aceasta ocazie am invatat despre mine ca reactionez mai repede decat credeam. Si ce m-am mai speriat, la cateva zeci de secunde dupa... Calcam acceleratia si nu ma prinsesem ca depaseam viteza cu care se merge in scoala de soferi.

Ma tot indoiesc de cateva zile. O sa ma umplu de gauri ca o stropitoare, la fel cum a patit bunicul Aadam Aziz din Midnight's Children. El se indoia intre imposibilitatea credintei si necredinta si din cauza asta i-a aparut in burta o gaura care se largea, se largea...

Nu ca as fi stiut vreodata clar insa mi se mai intampla sa intuiesc, sa am certitudini de cateva zile, sa vad strafulgerari. Nu-mi e clar care e scopul existentei mele. De ce fac umbra :P Niciu' zice ca nimeni nu stie, doar crede ca ghiceste si merge cam cu basmaua pe ochi, sperand ca face bine.

Ma indoiesc daca sa fac si eu asa. Ca am niste basmale adorabile si as fi macar decorativa :)

Domnul instructor e siderat ca eu, in loc sa stau, precaut, cu un picior pe frana, stau cu el pe acceleratie. Asa fac si cand ma indoiesc. In loc sa trag basmaua pe ochi scot microscopul. Vreau sa disec de ce-ul nelinistii.

Cine stie, poate ca asa o agravez, cum se intampla cand un aiurit incearca sa linisteasca un omulet plin de lacrimi spunandu-i cu voce scazuta si vizibil anxioasa "nu mai plange...". Omuletul plange mai abitir. Poate daca i-ar spune o gluma si i-ar pune un filmulet haios s-ar mai descreti fruntile, si ale plangaretului si ale anxiosului.

Pana nu ma fac stropitoare, plina de gauri de indoiala, sper sa ma prind si eu ce sa fac/ce sa stau.