Monday, November 7, 2011

Cat curaj

In weekend, un domn care vindea cartofi la piata a alergat dupa Niciu' si a vrut sa o invite la o cafea sau la, citez, " o fripturica".  I-a spus, dupa ce s-a asigurat in prealabil ca nu are copii, ca se vede pe fata ei ca e o fata cuminte si harnica. Si ca ar vrea sa o mai vada. Confruntat cu un refuz incapatanat desi bland, a incheiat sperand ca o va mai vedea prin piata.

Pe mine povestea m-a amuzat si apoi m-a facut sa ma gandesc la cat curaj a trebuit sa-si adune domnul respectiv pentru a face acest gest. Cred ca pentru a te duce si a te expune asa in fata altuia e nevoie de mult, mult curaj. Pentru ca ea/el poate spune ca nu il/o intereseaza, ca nu esti chiar ceea ce cauta, toate insotite de o mimica din care nu reies prea multe aspecte care sa-ti gadile ego-ul.

Azi m-am uitat putin in mine si am concluzionat ca nu am aceasta forma de curaj de a ma duce si lua cand imi place cineva. De buna seama ca as sta si as astepta sa vad... oare cu puterea gandului reusesc sa misc ceva?

Slava Domnului ca din punct de vedere cultural aceasta lipsa de curaj/ initiativa feminina este perfect acoperita de Penelopa& Co, ba chiar justificata si ridicata la rang de lege nescrisa. Iar intru acoperirea neajunsurilor ei, noi femeile am dezvoltat o intreaga armata de gesturi si institutii cultural-social-erotice cum ar fi machiajul, accesoriile si sfantul zambet cu subpunctele sale.

:)


2 comments:

Anonymous said...

http://www.youtube.com/watch?v=0pnIkYzDfec

remember drumul Bucuresti-Iasi

Danonino said...

:) Aaaa, e domnul care dorea sa moara toate fetili. Normal ca-mi amintesc :) L-as mai face de cateva ori insa doar pe inceput de ninsoare. Altfel nu se poate.