Tuesday, October 11, 2011

Oamenii din multinationale

Periodic si destul de des se pare, ajung intr-un grup nou de oameni si vine momentul in care ma prezint si spun cateva vorbe despre mine. Nu sunt dintre cei care habar n-au ce sa spuna despre ei, mie mi se pare ca imi sunt cel mai important instrument deci caut in permanenta sa aflu cat mai multe despre propriile-mi instructiuni de folosire.

Ei bine, pentru ca de ceva vreme am facut o schimbare majora si am decis sa-mi duc restul de viata intr-un oras mai mic decat Bucurestiul in care m-am nascut, m-am vazut nevoita sa ofer multe explicatii picante despre cum devine viata in capitale, de ce m-as muta intr-un oras "de provincie" (jenanta expresie, a se nota ca eu doar o citez) din care toata lumea fuge in directia inversa celei pe care am ales-o eu, unde si cum am lucrat in Maretul Oras si ce intentionez aici, la "provinciali".


Eh, da, am ajuns sa pronunt la un moment dat cuvantul "multinationala" si am observat in jur ochisori sclipind de o malitiozitate pe care am cunoscut-o mai indeaproape in intrebarile care au urmat.


Caci vedeti voi, danoninul aici de fata a lucrat ceva ani, putini la numar (dar nici danoninul nu-i asa batran), intr-o astfel de sperietoare-tinta a multor ironii. Si pe atunci, cand danoninul avea mult mai putina minte, auzea cam acelasi discurs venind de la cunoscutii si prietenii dinafara sperietorii. Ca multinationalele sunt niste cutii negre in care intri om si iesi robot; ca sunt niste malaxoare in care se baga oameni si se scot rezultate si obositi-deprimati-blazati-fitosi-plini de bani ai naibii de ei; ca la multinationala stii cand intri (si ar fi bine sa fie mai devreme decat trebuia!) dar nu stii cand iesi. S.a.m.d.


Cred ca la momentul respectiv am dat un raspuns politicos si probabil nu prea convingator, cum ca si multinationalele sunt alcatuite din oameni si sunt doar o alta forma economica, e drept ca mare, bine reglementata si de salarii peste medie platitoare.


Acum as vrea sa spun altceva. As vrea sa povestesc putin anumite aspecte ale experientei mele intr-o multinationala din FMCG (bunuri de consum). Cu precizarea ca nu sunt deloc o voce reprezentativa pentru tinerii dornici de afirmare, am incalcat cu incapatanare si in repetate randuri regulile nescrise ale multinationalelor si nu cred ca posed nici macar un rand de haine office.



Eu am observat ca multinationalele sunt facute in primul rand din multi oameni si abia in la doilea rand din multe reguli.

Oamenii din multinationale au si ei timp liber. Am avut colegi si colege care isi urmareau pasiunile si faceau in mod constant dansuri, karate, aikido, drumetii peste drumetii, ciclism, echitatie, inot, formari in psihologie, propriile lor companii. Colegi impatimiti ai pescuitului sportiv si mari strangatori de trofee. Microbisti cu abonament si "caini" sau stelisti pana la moarte. Colectionari de stilouri (marturisesc, printre preferatii mei :) ), de tablouri, de machete. Crescatori de caini de rasa, cu care participau la competitii si expozitii canine. Proprietari de felise. Scriitori si poeti "de sertar" (ma rog, de folder bine ascuns in calculator si aratat in rare ocazii).


Oamenii din multinationale invata mult, si la munca si in timpul liber. Am avut colegi care s-au apucat sa invete o a doua sau a treia limba straina doar pentru ca le placea, pentru ca au facut o pasiune pentru ea intr-o vacanta. Care fugeau vineri, ca era programul mai scurt, la biblioteca nu stiu carui centru cultural, sa mai imprumute niste manuale sau niste carti. Am avut colegi care veneau mandri cu o diploma noua de master sau de a doua licenta, sa le-o pun in dosar, sa se stie ca ei nu stau degeaba ci se upgradeaza. Am avut colegi care au facut o a doua facultate, sa-si urmeze o pasiune si inclinatiile native. Sunt anumite domenii functionale in multinationale in care se inghit saptamanal sute si sute de pagini de reguli si de legislatie. Oamenii astia stiu, vorba lui Alvin Toffler, sa invete, sa se dezvete si sa re-invete mai bine ca oricine.


Oamenii din multinationale, cand se intalnesc trecator pe culoare sau isi iau o cafea din cafeterie povestesc despre familii, despre copii, despre planurile de vacanta, despre cum mai merge constructia casei, despre cum isi fac bucatarie pe comanda, despre rochite si cizme (mai ales omuletele :P), despre ce mai fac fratii si surorile lor, schimba retete de prajituri si salate de vinete infailibile, despre ce-au mai visat, despre ce carte fabuloasa citesc si-o recomanda in sapte zari. In cate-un colt, pe balcon la fumat sau cand iau masa isi povestesc mai amplu ceva suparari, ceva planuri de nunta, ceva descrieri detaliate de pantofi, ceva reamenajari de apartamente si ceva probleme cu copiii, ceva noi moduri de alimentatie. Despre rapoarte, exceluri si sedinte discuta cu precadere in... salile de sedinta.

Cat despre propriile birouri, astea sunt spatii mai eclectice tematic :) Eu personal am discutat in birourile altora sau in cel in care lucram despre: copii si ispravile lor, bunici si dulceturi sau scovergi si papanasi moldovenesti, carti si autori, amintiri de la scoala, de la gradinita, de pe ulita, din spatele blocului, de la sanius, din camin, din internat; despre frati ceruti, surori aparute, surori dorite dar neaparute, despre cercei, bratari si culori, despre vrabii si curcubee (iar asta in aceeasi memorabila zi), despre cum se creste o pisica, despre extraterestri, reincarnare, oameni de lumina, teatru si despre lucrurile cu adevarat importante in viata. Si am predat rapoarte, am explicat cum vad eu lucrurile, am lucrat pentru prima oara in viata mea intr-o echipa in care nu am mai facut eu toata treaba si-apoi am impartit rezultatele (a se citi notele), am invatat multe, am eliberat cat am putut de iute documente care au fost de folos, am invatat excel si zic si-acum saru'mana pentru asta, am avut idei, am ascultat mult, am invatat mult, am crescut mare in cateva minute sau in cateva luni.


Oamenii din multinationale sunt oameni ca toti ceilalti. Adica minunati, diversi, adevarati, mini-universuri. Inafara de asta, isi asuma si respecta reguli, uneori multe de tot, majoritatea au o inteligenta politica remarcabila, duc multe responsabilitati in spate, au educatii academice peste medie si da, pentru toate astea primesc salarii peste medie care le permit sa duca o viata peste medie.


Cam asta a fost experienta mea umana intr-o multinationala vreme de aproape patru ani. Mie mi-a placut mult spectacolul uman si mi-a placut mult sa invat intr-un mediu organizat, intr-un departament that helps people. Altminteri, nu cred ca am fost cea mai potrivita persoana pentru o multinationala, in principal datorita defectelor mele: sunt incapatanata, aroganta mai mult decat ar trebui la acest nivel de realizari, ireverentioasa, nerecunoscatoare si inca incapabila sa spun una si sa gandesc de fapt alta, discutabil de politicoasa si inca insuficient de inteleapta si rabdatoare.


Sunt si aspecte care mi-au displacut visceral in multinationale. Nu curge lapte si miere la dozatorul de apa sau la automatul de cafea :P. Se sapa gropi in care cade chiar prada. Exista comportamente si vorbe rautacioase, sunt oameni care pleaca la 22 de la birou si altii care vin la 7 iar uneori se aduna in aceeasi persoana. Exista jenanti de "birocrati" care ii trateaza de sus pe reprezentantii de vanzari si nu le invata numele nici in 5-6 ani iar cand li se adreseaza le spun "colegul". Ei da, surpriza, colegul are un nume si pentru ca isi face el targetul primesti tu bonus ca merge bine afacerea. Se intampla meschinarii si nu intotdeauna cel care este manager are toate calitatile umane necesare pentru a fi un lider. Cu o caruta de inteligenta politica, de simt al oportunitatii si de vopsire a gardului prospera si se inalta oameni destul de mici.


Doar ca asta nu e specific unei multinationale ci oricarei societati umane. O multinationala e mare si regasesti in ea tone de esantioane umane, alaturi de care petreci multe ore pe zi. De unde si efectul de amplificare a ceea ce se intampla inauntru.


Si in multinationale, ca in orice societate sau grup, omul sfinteste locul. Nici mai mult, nici mai putin. Exista reguli si directive, uneori stupide si rupte de realitate pentru ca le fac oamenii aia care nu tin minte cum ii cheama pe reprezentantii de vanzari sau pe negrisorii de la relatii cu publicul.

Doar ca ele sunt intotdeauna puse in practica de alti oameni. Iar oamenii astia care le pun in practica au INTOTDEAUNA de ales. Uneori nu au suficient curaj, suficienta intelepciune, suficiente c#%#e, suficient timp, suficienta delicatete, suficienta grija, suficienta viziune.


A dracului treaba, sa vezi ca e iar ca in viata si ca in orice societate. Si cu insuficientele si cu mintea cea de pe urma si cu a avea intotdeauna de ales.

Nu exista multinationale. Exista grupuri mari de oameni bine structurati ierarhic, care tin in mana fraiele unor intregi industrii, care au colegi in mai multe tari si care au obiective, planuri de dezvoltare, evaluari anuale, salarii peste medie, vieti de trait, parteneri si copii de iubit, ambitii, delicateti sufletesti, slabiciuni si puncte tari. Si care fac des analize SWOT si GANT-uri. Facem si noi muritorii doar ca nu stim ca le cheama asa.


Exista grupuri mari de oameni, alcatuite din om, alt om, om, inca un om, un om diferit, altul si mai si, om, alt om. Si oamenii astia cand se fac mari se duc fiecare pe unde poate, unul la uzina, altul la magazin, altul la agentie de publicitate, unul la multinationala, altul la firma de apartament, altul la ceainarie, altul isi face el locul in care sa se duca.


Exista oameni.

7 comments:

Dorin said...

Am citit cu interes aceasta postare avand o experienta in spate. Cu unele aspecte sunt de acord dar cu multe altele nu sunt. In primul rand nu se intelege clar ce este o "multinationala". Multinationala e reprezentata de oamenii din marile cladiri de metal si sticla cu destinatia de birouri prezente in Bucuresti? Eu aici nu sunt de acord. Uzinele Dacia, Mittal Steel de la Galati, santierele navale de la Tulcea si Braila parte a STX Europe intra in categoria "multinationale" din punctul meu de vedere desi acolo se presteaza in cea mai mare parte munca bruta, munca fizica, dar contribuie substantial la PIB-ul tarii, mai multe decat cei din colosii de sticla. Acum, eu cred ca cele enumerate de mine contribuie si la buget. Nu stiu in ce masura contribuie la buget multinationalele gen agentii de publicitate/firme din domeniul comertului/hotelier avand in vedere ca multe din ele sunt inregistrate in tari off-shore sau reprezentantele din Romania au statutul de sucursala (fara personalitate juridica) si toate taxele se platesc in tara mama. Unde mai punem faptul ca unele isi platesc angajatii la negru (mare firma de publicitate careia nu-i dau numele). Mergand mai departe mai vin cu urmatoarea intrebare: in categoria multinationalelor intra doar companii private? Petrom-ul are o situatie foarte interesanta. Este detinuta de OMV dar aceasta companie austriaca nu e privata: in proportie de 32% e detinuta de un fond de investitii al guvernului austriac si alt procent de 20% din capitalul social il detine un fond de investitii al guvernului din Emiratele Arabe Unite. Unde mai punem faptul ca Petrom are si participatie a statului roman.

Acum in ceea ce priveste persoanele care lucreaza in ele majoritatea se plang de lipsa timpului liber. In primul rand programul de lucru este aiurea deoarece incepe tarziu si se termina tarziu astfel incat omul nu-si mai poate rezolva in cursul saptamanii din treburile curente (cand iese de la job la ora 18 nu poate plati nici facturile ca se inchid ghiseele etc). Imi amintesc situatia unui prieten care lucreaza intr-o banca britanica din Bucuresti care statea peste program dupa ora 17 desi isi terminase treaba pe ziua aia deoarece stateau si restul colegilor peste program ( asta mi s-a parut ridicol :))) ) Si tipul lucreaza in sediul central al bancii nu in vreo agentie de cartier. Prietenii si cunoscutii mei care lucreaza in astfel de companii straine, ca sa nu le spune multinationale deoarece e greu de definit acest termen, se plang de lipsa de timp si de supra incarcare cu sarcini care nu se reflecta in remuneratie (am aici doua exemple de la compania producatoare de imprimante HP).

Si mai este un aspect pe care-l sesizezi si pe care l-am intalnit in propria experienta. De multe ori un colectiv tanar nu este un punct forte mai ales daca o persoana tanara (sub 30 de ani) ocupa o pozitie de conducere. Prefer de 1000 de ori sa am sefi care au peste 45 de ani deoarece, experienta mi-o spune, stiu sa se poarte cu angajatii si au si rabdarea sa-i formeze pe cei tineri, pe cand un sef tanar nu are experienta muncii de jos, a postului de executie, si se crede stapan pe plantatie ca doar el a ars etapele s-a trezit sef peste noapte si te sapa usor nu cumva sa-i iei locul :)))

Dorin said...

Am citit cu interes aceasta postare avand o experienta in spate. Cu unele aspecte sunt de acord dar cu multe altele nu sunt. In primul rand nu se intelege clar ce este o "multinationala". Multinationala e reprezentata de oamenii din marile cladiri de metal si sticla cu destinatia de birouri prezente in Bucuresti? Eu aici nu sunt de acord. Uzinele Dacia, Mittal Steel de la Galati, santierele navale de la Tulcea si Braila parte a STX Europe intra in categoria "multinationale" din punctul meu de vedere desi acolo se presteaza in cea mai mare parte munca bruta, munca fizica, dar contribuie substantial la PIB-ul tarii, mai multe decat cei din colosii de sticla. Acum, eu cred ca cele enumerate de mine contribuie si la buget. Nu stiu in ce masura contribuie la buget multinationalele gen agentii de publicitate/firme din domeniul comertului/hotelier avand in vedere ca multe din ele sunt inregistrate in tari off-shore sau reprezentantele din Romania au statutul de sucursala (fara personalitate juridica) si toate taxele se platesc in tara mama. Unde mai punem faptul ca unele isi platesc angajatii la negru (mare firma de publicitate careia nu-i dau numele). Mergand mai departe mai vin cu urmatoarea intrebare: in categoria multinationalelor intra doar companii private? Petrom-ul are o situatie foarte interesanta. Este detinuta de OMV dar aceasta companie austriaca nu e privata: in proportie de 32% e detinuta de un fond de investitii al guvernului austriac si alt procent de 20% din capitalul social il detine un fond de investitii al guvernului din Emiratele Arabe Unite. Unde mai punem faptul ca Petrom are si participatie a statului roman.

Acum in ceea ce priveste persoanele care lucreaza in ele majoritatea se plang de lipsa timpului liber. In primul rand programul de lucru este aiurea deoarece incepe tarziu si se termina tarziu astfel incat omul nu-si mai poate rezolva in cursul saptamanii din treburile curente (cand iese de la job la ora 18 nu poate plati nici facturile ca se inchid ghiseele etc). Imi amintesc situatia unui prieten care lucreaza intr-o banca britanica din Bucuresti care statea peste program dupa ora 17 desi isi terminase treaba pe ziua aia deoarece stateau si restul colegilor peste program ( asta mi s-a parut ridicol :))) ) Si tipul lucreaza in sediul central al bancii nu in vreo agentie de cartier. Prietenii si cunoscutii mei care lucreaza in astfel de companii straine, ca sa nu le spune multinationale deoarece e greu de definit acest termen, se plang de lipsa de timp si de supra incarcare cu sarcini care nu se reflecta in remuneratie (am aici doua exemple de la compania producatoare de imprimante HP).

Si mai este un aspect pe care-l sesizezi si pe care l-am intalnit in propria experienta. De multe ori un colectiv tanar nu este un punct forte mai ales daca o persoana tanara (sub 30 de ani) ocupa o pozitie de conducere. Prefer de 1000 de ori sa am sefi care au peste 45 de ani deoarece, experienta mi-o spune, stiu sa se poarte cu angajatii si au si rabdarea sa-i formeze pe cei tineri, pe cand un sef tanar nu are experienta muncii de jos, a postului de executie, si se crede stapan pe plantatie ca doar el a ars etapele s-a trezit sef peste noapte si te sapa usor nu cumva sa-i iei locul :)))

Niciu said...

Mi-a placut tare mult ce-am citit :)
Nici nu stiu daca ai dreptate sau n-ai, nici macar nu-i vorba despre asta, ma gandesc ca si in cazul "multinationalelor", ca si peste tot- exista nuante.

Mie mi-a placut textul si vorba despre oameni.:)
Si uite asa n-am citit articolul despre tineretea contemporana,il las pentru maine.

Danonino said...

@Niciu': saru'manaaaaa, ma bucur ca ti-a placut :) De acord, nuante si oameni, de-astea exista peste tot. Asta a fost experienta mea subiectiva, asta am vazut eu cu cei doi ochi de-i stii foarte bine.

Da' citeste si textul despre tineri, ia sa-mi trimiti si mie linkul cat mai sunt inca tanara :P

Danonino said...

@Dorin: wow, lung comentariu :) Multumesc.

Intr-adevar, am folosit acceptiunea populara a termenului "multinationala": birourile alea din metal si sticla de la marginea orasului. Evident, si marile rafinarii, companii din metalurgie si uzine ar fi, administrativ vorbind, tot multinationale. Iar nenea Relu din Galati de la combinat e un corporatist si nu o stie inca :))

Si pentru ca imi dadeai exemplul din HP... Eu as pune cumva intr-o alta categorie companiile tip BPO (business process outsourcing).

Sunt mult diferite de corporatiile mai de moda veche. Aici vei gasi cele mai mizere comportamente. Pentru ca si ele sunt mai intai pline cu oameni si abia apoi cu reguli iar oamenii sunt acele "colective tinere" care te iritau si pe tine. Sunt acei "team-leaderi" de 23-24 de ani care provin din niste medii sociale si economice care nu le-au permis sa-si dezvolte o minima eleganta umana iar asta se vede.


Nu stiu daca varsta in sine e un indicator ca cineva poate fi un bun lider sau nu, insa eleganta si demnitatea sigur sunt :) Iar prin BPO-uri am inteles ca astea doua sunt resurse rarissime.


Cat despre supra-incarcare, in multe cazuri este reala. Si cel care supra-incarca este un om care are de ales iar cel care sta si inghite la fel. Iti pot spune ca atunci cand mi s-a intamplat mie eu am crezut ca poate sunt eu prea inceata, deci incompetenta deci nu am spus nimic. Cu mintea de acum, as pune altfel lucrurile.

Reversul supra-incarcarii deplanse sunt acei corporatisti care jumatate din zi o petrec crescand ferme pe facebook, fumand tigari pe balcon si trimitand mailuri cu poze cu pisici si sfaturi de viata...

Altminteri, oriunde e voba de oameni e infinit de discutat.

Miha said...

Si in multinationale la fel se zice, ca e cu si despre oameni, ca sunt principala forta samd... Asta cand e de completat sondajul Gallup. Aaaaa, si pe toti peretii!

No ofense dar oamenii in multinationale nu conteaza nici macar la hasheri. Sunt usor de inlocuit, la orice nivel ar fi.

Altminteri, ca sa te citez, imi place mult de sufletul tau, cum vezi tu numai frumusetea si lucrurile bune. Si inca le vezi, dupa experienta aia de final cu tanti aia putin dusa si cu domnul vostru manager de urca firma pana la cer...

Nu port palarie ca in fata ta mi-as da-o jos. Copil frumos ce esti.

OMUL said...

in "multinationale" lucreaza "multioamnei" , adica acei oameni care au reusit sa se adapteze acestui gen de job . Nu sunt super oameni , nu sunt proscrisi si nu ar trebui sa fie mai putin sau mai mult umani. Imi aduc aminte cu placere de un job mai vechi de-al meu in care pana la vizita unui CEO ( roman stabilit de mult in America ) cu o venerabila varsta de aproximativ 60 si ceva de ani si mi-a intins mana si s-a recomandat " ION" . Tot head office ii spuneau "domnul John " pana a venit si a distrus mitul . Era simplu ION , omul care s-a bucurat cand a reusit sa ne cunoasca personal pe toti angajatii din acea fabrica din Romania si ne-a rugat sa ne spunem pe numele mic . Numele mic rostit de fiecare dintre noi ( in viziunea lui ) creeaza mari legaturi emotionale si stabilizeaza legaturile plapande formate. Dupa plecarea lui am revenit la formula " domnule director" , "domnule maistru", numele mic s-a pierdut in managementul romanesc existent atunci in acea fabrica. Asa mandru era "omul director" cand ii spuneam cu gura plina " domnule director " ! Pacat , mi-as fi dorit sa-i spun simplu : Nicu , ce om mare esti ! Dar nu am putut, ca nu se asorteaza cuvintele " domnule director " cu sentimentele expuse. Mi-ar placea sa vad pe usile birourilor scris pe tablite doar nume , gen Nicu , Marius , Vasile , Cristi , Paul , etc , sa descopar omul din spatele numelui , sa-l asociez cu ceea ce face el si apoi sa spun ceva de genul : EEEEEEEEE , Nicu , mare om , face o treaba extraordinara la departamentul YYYYYY. Dar este un plan de-al meu cand am sa pot schimba placutele.