Wednesday, September 28, 2011

Sub coaja prunelor

Aparent fructele ma umplu de reflectii in ultima vreme. Partea proasta (da-da, stiu ca de fapt iti place, ma alint si eu in scris) pentru tine e ca mananc multe fructe, am tot felul de idei si obisnuiesc sa-mi notez gandurile :) Iti prezint astazi o alta idee danonina generata de consumul de fructe si ineluctabilele conexiuni axoni-dendrite.

Se face ca stateam eu pe veranda la Metoc si citeam o carte cu o mana si cu ochii iar cu cealalta mana si cu gura mancam o cutie (uriasa) de prune Friar. De dragul exactitatii, sa spunem ca ceea ce mancam era continutul cutiei. Cutia in sine, din plastic transparent, s-ar fi dovedit indigesta, lipsita de gust si oarecum dura la mestecat. M-am felicitat alegand sa mananc prunele si nu cutia.

Prunele Friar au o pulpa carnoasa si zemoasa insa ferma in acelasi timp si se preteaza excelent jocului de-a decojitul. Se ia o pruna, se musca putin partea cu codita si de-acolo se incepe decojitul cu dintii, in mici fasii circulare. Treptat, pe masura ce avansezi, fructul inchis si rezistent care pare a fi  pruna isi da jos straturile si se dezvaluie a fi un fel de delicata piersica. Pulpa e moale, aurie ca fagurii, cu usoare irizatii rosiatice. Cand iti plimbi limba peste ea, relieful e fin si delicat ca un nasuc de copil sub un an.

Prin coaja nu trece parfumul insinuant al prunelor. Ca sa dai de el trebuie sa le decojesti. Sa decojesti o pruna nu e treaba usoara. Cere finete, gratie si rabdare. Coaja lucioasa si sanatoasa a prunelor e placuta la atingere si pare rezistenta si low-maintenance. Surpriza vine cand ai decojit-o: niet, nu e deloc low-maintenance. E extremely high maintenance deghizata.

M-am gandit imediat la niste oameni pe care i-am cunoscut si care sunt exact asa. Au o coaja sociala, o aparenta de rezistenta, o atitudine low-maintenance si easy-going. Par a se bate pe burta cu mai toata lumea. Daca ii studiezi atent, observi la ei mici reverii, mici detalii de dantelarie sufleteasca. Doar ca atentia asta e resursa rara si nu multa lume o foloseste pentru a-l descoperi pe Altul.

Par, oamenii astia-pruna, ca au sufletul deschis, expus pe tava pentru toti trecatorii curiosi.

In profunditate (as fi scris in realitate, doar ca ei au doua realitati), dupa ce ai trecut testul rabdarii, gratiei si finetii (dupa ce ai decojit pruna), vei descoperi cu surpriza un alt om inauntrul sociabilului, glumetului care se bate pe burta cu toata lumea. Un om cu pulpa moale si aurie ca de piersica. La cat de rara e delicatetea, un om cu atat mai frumos, imbratisabil si iubibil  (:P)

Ceea ce ma face sa ma intreb cum de rezista in lume alta categorie de oameni-fruct: piersicile 100%, care stau in agora asa delicate, fragile si perisabile cum sunt. Fara coaja de protectie fata de micile julituri, ruperi, lovituri. Am cunoscut si de-astia si par usor ingeresti. Probabil au multa incredere ca nu vor fi izbiti.

1 comment:

fotograf nunti oana said...

Par, oamenii astia-pruna, ca au sufletul deschis, expus pe tava pentru toti trecatorii curiosi.