Sunday, September 11, 2011

Danonino are mere

(:) si eu am chicotit vazand titlul) Am cumparat astazi o minunatie de mere Gala. Micute, atat de frumoase ca se vedea cu ochiul liber cat sunt de crocante, cu mici "afectiuni" care imi spuneau mie ca nu au fost prea tratate. Cred ca merele Gala sunt cele mai dragalase mere de pe fata Pamantului. Poate doar pe spatele Pamantului sa existe mere mai adorabile.

Cica in vechime, in Grecia, daca aruncai unei fete un mar o cam cereai in casatorie. Si daca il prindea cam zicea ca vrea si ea. Din uniune, fara umbra de indoiala, rezultau prunci de mare talent in sporturile ce necesita coordonare mana-ochi.

In superficialitatea sa declarata si de multe ori nedreapta (ceea ce, din pacate nu e un motiv suficient de bun pentru a o impiedica sa existe), Danonino scade puncte cu ghiotura oamenilor care mananca marul taiat in feliute apoape transparente si asezate pe farfurioara. Parca ar face concurs de bune maniere, categoria zane&printese pana in 50 de ani: "in acest mod simplu ciugulim bucatele de marut delicat si diafan, ca niste minunate fiinte care nici macar tub digestiv nu au". Daca mai si cojesc marul in prealabil isi pot lua adio de la admiratia eterna a danoninei fapturi :P Reversul este ca faptura adauga puncte cu ghiotura celor care musssssca cu pofta dintr-un mar. Idiosincraziile astea o sa o aduca pe faptura la sapa de lemn :P

Ma bate gandul sa fac din jocul "hai sa nu mai mancam zahar pentru trei luni" o regula de viata. O sa mai... hmmm... indulcesc putin regulile, in sensul de a avea doua exceptii pe luna. Una dintre ele va fi o prajitura de suflet pentru mine. Imi place atat de mult pentru ca imi da o senzatie de imbratisare cu un prieten drag: e calda, luminoasa, familiara, cu contururi molcute si bine cunoscute. Tai mere in felii (;) , istet ce esti tu ), le asez pe fundul unei tavi rotunde si pun deasupra un aluat de pandispan. Then we wait. Apoi rastorn, pun niste unt, presar cu putin zahar si putin mai multa scortisoara si... tai o felie... micuta, ca pentru zane (unde dau din gene cu scopul perfid de a fi crezuta, intrucat in realitate tai o felie uriasa, de neam prost). Calda, mancata cu o furculita frumoasa si  cu o cana de infuzie parfumata alaturi, iti sopteste aburitor si aromat ca totul e deosebit de gustos in cea mai gustoasa lume posibila.

In clasele I-IV (ca tot incepe scoala maine) mama imi punea in pachetel doua sandvisuri cu sunca de praga incotosmanate grijuliu in cate un servetel "Turist". Imi amintesc si acum textura lor zgrunturoasa pe barbie si in jurul buzelor. Imi spunea sa le mananc repede si in liniste pentru ca nu toti copiii isi permit sunca si sa nu le fac pofta. Si imi mai punea un mar golden delicious. Imi placea mai intai sa-i invart codita pana se rupea. La mine se rupea cel mai des la D, F sau G (fostelor fetite, stiti voi :P). Si-mi mai placea sa-i mangai cu degetul portiunea rugoasa din jurul coditei. Impacheta si marul in servetel. Mai punea cateva servetele, sa am cu ce sa ma sterg, incaltea.

Ai mei au la casa de la tara un mar din soiul Golden care anul asta abia il depaseste pe tata in inaltime. Anul trecut, orgolios nevoie mare, pomisorul a facut aproape de o suta de fructe. Treceam pe langa el si ma faceau sa zambesc atata harnicie si atata histrionism :P Anul asta fie si-a luat un an sabatic ca yours truly fie a studiat ikebana pentru fructiferi. A facut un singur mar, dispus central, intr-un minunat amplasament de frunze. L-am fotografiat, o sa-l pun pe photonaiv zilele astea.

4 comments:

Q said...

Oh, ce calcai al lui Ahile! Dar daca oamenii care isi taie feliutele de mar au, de fapt, dantura de zana? Daca au o interdictie solida de la stomatolog nu care cumva sa se puna pe muscat sanatos dintr-un mar - asa cum fac ei in adancul sufletului-, care ei stomatologii sunt amabili, ca in cazcontrarar face o avere de pe urma celor cu adn de zana, care insa cad in ispita de-a musca?... Nu-ijudeca asa aspru! Bietii, musca doar din mere virtuale, oftand dupa the real thing... Ba am si informartii despre unii care s-au lasatde mancatmere, tocmai pt. ca exista the real thing :)

Danonino said...

Uffff, pai n-am zis ca sunt mandra ca ma trezesc facand asta cand vad cate un mar casapit in felii si zacand mort pe o farfurie. Doar ca... mai am de crescut. Idiosincrazie cu idiosincrazie :)

La initiala asta a ta nu s-a rupt nicio codita de mar in toata lumea cea larga, I bet on that :P

PS: zanele astea... n-ar trebui sa aiba dinti frumosi si sanatosi?

Monica said...

vai, codita marului rasucita spunand alfabetul, da!
eu sunt cu gandul la niste mere bot de iepure. Dimineata merg tinta la "aprozarul" de la colt.

Danonino said...

Daaa, adorabil joc. Tie la ce litere ti se rupea codita (:P) mai des?