Thursday, September 29, 2011

If it be your will



Da' auzi domnu', sa notezi dumneata la catastif ca lu' danonino ii dam puncte bonus cand ajunge sa spuna, exasperata, "it if be your will", fin' ca ea e mai incapatanata decat media si e greu, consumator si complicat procesul prin care a ajuns aici... PPCDE, ce mai...

Noroc ca e toamna. Ador toamna. In plus, octombrie m-a obisnuit cu surprize de-a lungul lungii mele existente. Ia sa-l vedem si pe-asta din 2011 ce stie. If it be your will.

Wednesday, September 28, 2011

Sub coaja prunelor

Aparent fructele ma umplu de reflectii in ultima vreme. Partea proasta (da-da, stiu ca de fapt iti place, ma alint si eu in scris) pentru tine e ca mananc multe fructe, am tot felul de idei si obisnuiesc sa-mi notez gandurile :) Iti prezint astazi o alta idee danonina generata de consumul de fructe si ineluctabilele conexiuni axoni-dendrite.

Se face ca stateam eu pe veranda la Metoc si citeam o carte cu o mana si cu ochii iar cu cealalta mana si cu gura mancam o cutie (uriasa) de prune Friar. De dragul exactitatii, sa spunem ca ceea ce mancam era continutul cutiei. Cutia in sine, din plastic transparent, s-ar fi dovedit indigesta, lipsita de gust si oarecum dura la mestecat. M-am felicitat alegand sa mananc prunele si nu cutia.

Prunele Friar au o pulpa carnoasa si zemoasa insa ferma in acelasi timp si se preteaza excelent jocului de-a decojitul. Se ia o pruna, se musca putin partea cu codita si de-acolo se incepe decojitul cu dintii, in mici fasii circulare. Treptat, pe masura ce avansezi, fructul inchis si rezistent care pare a fi  pruna isi da jos straturile si se dezvaluie a fi un fel de delicata piersica. Pulpa e moale, aurie ca fagurii, cu usoare irizatii rosiatice. Cand iti plimbi limba peste ea, relieful e fin si delicat ca un nasuc de copil sub un an.

Prin coaja nu trece parfumul insinuant al prunelor. Ca sa dai de el trebuie sa le decojesti. Sa decojesti o pruna nu e treaba usoara. Cere finete, gratie si rabdare. Coaja lucioasa si sanatoasa a prunelor e placuta la atingere si pare rezistenta si low-maintenance. Surpriza vine cand ai decojit-o: niet, nu e deloc low-maintenance. E extremely high maintenance deghizata.

M-am gandit imediat la niste oameni pe care i-am cunoscut si care sunt exact asa. Au o coaja sociala, o aparenta de rezistenta, o atitudine low-maintenance si easy-going. Par a se bate pe burta cu mai toata lumea. Daca ii studiezi atent, observi la ei mici reverii, mici detalii de dantelarie sufleteasca. Doar ca atentia asta e resursa rara si nu multa lume o foloseste pentru a-l descoperi pe Altul.

Par, oamenii astia-pruna, ca au sufletul deschis, expus pe tava pentru toti trecatorii curiosi.

In profunditate (as fi scris in realitate, doar ca ei au doua realitati), dupa ce ai trecut testul rabdarii, gratiei si finetii (dupa ce ai decojit pruna), vei descoperi cu surpriza un alt om inauntrul sociabilului, glumetului care se bate pe burta cu toata lumea. Un om cu pulpa moale si aurie ca de piersica. La cat de rara e delicatetea, un om cu atat mai frumos, imbratisabil si iubibil  (:P)

Ceea ce ma face sa ma intreb cum de rezista in lume alta categorie de oameni-fruct: piersicile 100%, care stau in agora asa delicate, fragile si perisabile cum sunt. Fara coaja de protectie fata de micile julituri, ruperi, lovituri. Am cunoscut si de-astia si par usor ingeresti. Probabil au multa incredere ca nu vor fi izbiti.

Saturday, September 24, 2011

Tentatia muzica punct

Pentru azi imi trecusem la program: ascultat muzica punct. Am ascultat pe domnul Crosby, in mod repetat. La inceput nu am avut stare, pentru ca mai trecusem si altele la program inafara de muzica punct. La fel cum am invatat la inceputul anului sa stau locului, sa-mi trec pe tudulista (:P) rasfaturi si sa fac, pe rand si incet, cate un singur lucru, asa va trebui sa re-invat ce stiam acum multi ani: sa stau si sa ascult muzica punct.


Sa ascult cu atentie versurile, sa descopar nestemate, sa invat atat de bine acordurile de inceput incat sa pot rivaliza cu tonomatul uman care este Niciu' si sa zambesc mai iute decat toata lumea cand incepe o piesa care-mi place.

Azi mi-a placut rau de tot asta:

"It would be thrilling,
If you were willing...
If it can never be,
Pity me!
For you...
Were born to be kissed
I can't resist!"




Thursday, September 22, 2011

Muzica punct

De ceva zile tot mi-e dor de ascultat muzica punct. Nu vreau sa ascult muzica in timp ce calc, in timp ce descarc fotografii, in timp ce fac ceaiuri, in timp ce alerg sau ordonez trei randuri de bagaje sau imi planific primele trei saptamani in noul meu oras.

Mi-e dor sa stau pe spate pe o patura si sa ascult muzica, cum faceam cand aveam 12 ani. Sa fiu atenta la muzica aia cu toata fiinta. Sa nu-mi umble mintea in alta parte decat la versuri, la ritm si la voce (sau voci).

In ultima vreme, desi timp am tot avut, muzica a fost doar acompaniament, umplutura, garnitura, fundal.

Tu ai mai ascultat in ultima vreme muzica punct? Ca daca nu, e semn ca te aglomerezi, te iei prea in serios si savurezi insuficient. Toate nerecomandabile.

Sunday, September 11, 2011

Danonino are mere

(:) si eu am chicotit vazand titlul) Am cumparat astazi o minunatie de mere Gala. Micute, atat de frumoase ca se vedea cu ochiul liber cat sunt de crocante, cu mici "afectiuni" care imi spuneau mie ca nu au fost prea tratate. Cred ca merele Gala sunt cele mai dragalase mere de pe fata Pamantului. Poate doar pe spatele Pamantului sa existe mere mai adorabile.

Cica in vechime, in Grecia, daca aruncai unei fete un mar o cam cereai in casatorie. Si daca il prindea cam zicea ca vrea si ea. Din uniune, fara umbra de indoiala, rezultau prunci de mare talent in sporturile ce necesita coordonare mana-ochi.

In superficialitatea sa declarata si de multe ori nedreapta (ceea ce, din pacate nu e un motiv suficient de bun pentru a o impiedica sa existe), Danonino scade puncte cu ghiotura oamenilor care mananca marul taiat in feliute apoape transparente si asezate pe farfurioara. Parca ar face concurs de bune maniere, categoria zane&printese pana in 50 de ani: "in acest mod simplu ciugulim bucatele de marut delicat si diafan, ca niste minunate fiinte care nici macar tub digestiv nu au". Daca mai si cojesc marul in prealabil isi pot lua adio de la admiratia eterna a danoninei fapturi :P Reversul este ca faptura adauga puncte cu ghiotura celor care musssssca cu pofta dintr-un mar. Idiosincraziile astea o sa o aduca pe faptura la sapa de lemn :P

Ma bate gandul sa fac din jocul "hai sa nu mai mancam zahar pentru trei luni" o regula de viata. O sa mai... hmmm... indulcesc putin regulile, in sensul de a avea doua exceptii pe luna. Una dintre ele va fi o prajitura de suflet pentru mine. Imi place atat de mult pentru ca imi da o senzatie de imbratisare cu un prieten drag: e calda, luminoasa, familiara, cu contururi molcute si bine cunoscute. Tai mere in felii (;) , istet ce esti tu ), le asez pe fundul unei tavi rotunde si pun deasupra un aluat de pandispan. Then we wait. Apoi rastorn, pun niste unt, presar cu putin zahar si putin mai multa scortisoara si... tai o felie... micuta, ca pentru zane (unde dau din gene cu scopul perfid de a fi crezuta, intrucat in realitate tai o felie uriasa, de neam prost). Calda, mancata cu o furculita frumoasa si  cu o cana de infuzie parfumata alaturi, iti sopteste aburitor si aromat ca totul e deosebit de gustos in cea mai gustoasa lume posibila.

In clasele I-IV (ca tot incepe scoala maine) mama imi punea in pachetel doua sandvisuri cu sunca de praga incotosmanate grijuliu in cate un servetel "Turist". Imi amintesc si acum textura lor zgrunturoasa pe barbie si in jurul buzelor. Imi spunea sa le mananc repede si in liniste pentru ca nu toti copiii isi permit sunca si sa nu le fac pofta. Si imi mai punea un mar golden delicious. Imi placea mai intai sa-i invart codita pana se rupea. La mine se rupea cel mai des la D, F sau G (fostelor fetite, stiti voi :P). Si-mi mai placea sa-i mangai cu degetul portiunea rugoasa din jurul coditei. Impacheta si marul in servetel. Mai punea cateva servetele, sa am cu ce sa ma sterg, incaltea.

Ai mei au la casa de la tara un mar din soiul Golden care anul asta abia il depaseste pe tata in inaltime. Anul trecut, orgolios nevoie mare, pomisorul a facut aproape de o suta de fructe. Treceam pe langa el si ma faceau sa zambesc atata harnicie si atata histrionism :P Anul asta fie si-a luat un an sabatic ca yours truly fie a studiat ikebana pentru fructiferi. A facut un singur mar, dispus central, intr-un minunat amplasament de frunze. L-am fotografiat, o sa-l pun pe photonaiv zilele astea.

Friday, September 9, 2011

Sa-i transformi pe oameni in adulti

Cand am scos cartulia asta cu coperte de culoarea pielii din curcubeul care este colectia veche de la Cotidianul (caci, oh vanitas!, am aranjat-o dupa un sistem biblioteconomic complex, ala de-i zice ROGVAIV) nu aveam nici macar o asteptare. Doar ca nu ma puteam concentra prea abitir de cateva zile si doream ceva ce se poate citi cu un singur neuron mai acatarii si dupa care sa nu-mi para rau pentru ca citesc asa, ca sa fie.

Nu ma asteptam sa-mi placa. Doar ca socotelile din fata vitrinei (ah, did I mention ca am reusit sa cotropesc vitrina mamei cu cartile mele? 1-0 pentru mineeeee!) nu se mai potrivesc cu cele din pat, mai cu seama cu cele facute pe burta, de mana care nu se mai indura sa stinga lampadarul.

M-a prins, domn'e, olandezul acesta. M-a prins din cateva intorsaturi de fraza, din cateva cugetari sensibile, din cateva imagini pe care le-am putut vedea aievea, in fata ochilor. Surprinsa de prinderea prea brusca, a doua zi l-am cautat pe Cees Nooteboom pe google. Am rasuflat usurata, e urat. Ca deja am facut o pasiune fulgeratoare pentru un alt autor inafara de Rushdie anul acesta si parca nu-mi place de mine asa fluturasa (si anume pentru domnul Amos Oz care are un car de ani si e atat de misto bordering to sexy :P).

"Cand ea, o femeie, a plecat, am stiut ca dezamagisem un copil- si coruperea minorilor tine de meseria mea. Demolarea propriei autoritati ii trimite pe acestia intr-o lume fara raspunsuri. Nu-i placut sa-i transformi pe oameni in adulti, mai ales daca nu si-au pierdut inca stralucirea."

Cees Nooteboom, Urmatoarea poveste

Thursday, September 8, 2011

Atunci nici nu se poate

"Insa eu nu ma indragostisem de ea; asa ceva mi-era cu neputinta. In sistemul meu imperativul categoric era bine ancorat: daca nu se cuvine atunci nici nu se poate."

Cees Nooteboom, Urmatoarea poveste

Am ramas cu un obicei... zgomotos in urma cursului de dictie. Citesc cu voce tare si am grija sa rulez r-ul, sa pronunt clar n-urile si d-urile finale, sa nu transform sc in shc si sa-mi dozez bine aerul din plamani, sa-mi ajunga pentru toata fraza.

Mi-a placut cum au sunat vorbele de mai sus tare de dimineata, in bucatarie. Mi-ar placea sa am si eu toate imperativele categorice la locurile lor. Sa nu le fac mai putin categorice nici macar in gand. Ca cine se uita la nevasta altuia si gandeste scenarii (cu sc, nu shc) a pacatuit deja, asa zicea un domn intr-o carte :) Replace nevasta altuia cu ce te arde pe tine mai tare.

Am avut in liceu pentru o scurta perioada o profa de spaniola de imprumut care venea din (represent-represent) Cuba. Ne povestea cum ca acolo, in fabricile de facut trabucuri era o fiinta platita pentru a le citi muncitoarelor. Ele rulau la trabucuri si ascultau povesti si alte alea.

'ere you have it, my dream job. Ma intreb daca s-ar prinde tantile alea ciocolatii si voluptuoase cand as repeta de 2-3 ori fraze care imi plac rrrrau, cu r bine rulat.

Wednesday, September 7, 2011

Dănu’

De cand nu mai multinationala, in cursul zilelor mai sunt foarte putin Daniela si doar in contexte mai degraba oficiale. De cele mai multe ori sunt Dănu’ (sau Dănelu', insa asta doar in sms-urile de la sora-mea). Cred ca in toata vara mi s-a spus Daniela de maxim douazeci de ori. M-am invatat asa atat de tare incat am ajuns sa ma prezint in mod spontan drept Dănu’. Ce m-am mai mirat... inainte obisnuiam sa fac aceasta diferentiere: daca ne tragem de sireturi poti sa-mi spui si Dănu’; daca nu ne tragem de sireturi (iar eu ma trag de sireturi cu putini oameni pentru ca sunt timida :) ) ramanem la varianta oficiala, ne-am inteles?

What's in a name? Multe. Cand ai alt nume esti, macar putin, altfel.  Eu de cand sunt mai degraba Dănu’ sunt mai vesela, mai sotioasa, port mai rar cercei si mai des bratari, citesc dezordonat, rad cand nu-mi respect to do-list-ul si sunt mult mai putin rigida. Si daca ma enervezi scot limba :P

Tuesday, September 6, 2011

Mi-mi-mi-mi-mi-mi

Eu cand ma fac mare vreau sa fiu copil mic.

Stiu o fetita de zece luni si cateva zile. O cheama Ioana. E foarte prietenoasa, zambeste mereu cand ma vede (moaaaa, stii ce importanta ma simt? ), e moale si are o culoare blanda, de lemn de fag, are un nasuc mic si numai bun de impins usor cu degetul si ochi curiosi si sclipiciosi. Cand o ating cu un deget ud pe maini sau pe picioare si-i spun "e ud, asta e apa" zambeste larg cu toti cei patru dinti, chitaie putin si duce mana sau piciorul la gura. Mi-ar placea si sa mai fiu asa de flexibila. Aaaa... si nici ea nu mananca zahar.

Cand se supara si sta sa planga incepe sa spuna "mi-mi-mi-mi-mi-miiiii". Toata lumea din jur stie ca s-a suparat Ioana.

Imi place metoda ei si regret amarnic ca eu stiu sa glasui mai mult decat monosilabic. Mi-ar placea sa am si eu asa un sistem de alarmare: simplu, usor de inteles, usor de aplicat, cu rezultate palpabile si imediate. Sa incep sa spun mi-mi-mi si sa stie cei din jur ca au facut ceva ce-mi displace si sunt pe cale sa ma supar. Sau m-am suparat pur si simplu, de una singura, asa ca e mai bine sa faca ceva dragut pentru mine, sa ma inveselesc :)

Mi se pare un sistem foarte onest si autentic.

Eu de exemplu am sus de tot pe scara de valori eleganta. Incerc din greu sa live up to this. Sunt unele comportamente care pur si simplu mi se par inelegante. Ti-as spune si eu vreo doua cand ma calci pe coada doar ca mi se pare inelegant si prefer sa-mi iau coada si sa o pun in alta parte. Ti-as face o observatie cand ti-am spus un lucru de x ori si tot nu il faci macar aproximativ cum ti-am spus doar ca e atat de inelegant. M-as ridica si eu si as pleca trantind usa cand debitezi prostii si esti atat de furios ca abia mai respiri dar mi se pare inelegant si prefer, chiar daca mi-e greu, sa stau, sa te ascult si sa ma perpelesc in pat la trei noaptea, purtand discutii imaginare in care ma port inelegant. Sau doar cu some balls.

Chances are, daca ti-am disparut ca magarul in ceata, ca ai facut sau spus ceva ce mi s-a parut peste limita mea de toleranta. Si nu ti-am spus nimic pentru ca sa-ti fi raspuns sau sa-ti fi explicat mi s-a parut suficient de inelegant to even consider it.

Nu e chiar cel mai simplu ideal din punctul de vedere al valorilor. De extrem de multe ori trebuie sa gestionez frustrari ca sa ma pot comporta cum imi doresc.

Ce usor ii e Ioanei... Daca i se pare ca o ignori in carucior, mi-mi-mi. Daca nu o mai lasi sa se joace cu o chestie si ea inca mai vrea sa se joace, mi-mi-mi. Daca s-a saturat sa-i faci teatru de papusi cu Winnie si Pluto, mi-mi-mi. Daca e obosita si pur si simplu nu are chef, mi-mi-mi.

Sa fii adult e de multe ori o perversiune in sensul etimologic al cuvantului. Si eleganta e o forma de perversiune, nu zic nu.

Monday, September 5, 2011

Are you ready, are you ready for this?

In my top 3 Queen songs. In zilele fabuloase ma face sa zambesc cu gura pana la urechi pentru ca e pur si simplu minunata si plina de energie. Nu pot sta nici macar on the edge of my seat cand ascult asta. In zilele proaste imi aminteste to do the Freddie poise: "barbia sus, ochii patrunzatori, spatele drept, sunt asa minunat ca ma intreb ce se facea lumea asta fara mine". Iar zilele nehotarate le transforma in zile fabuloase. Asa cum era Freddie.

Saturday, September 3, 2011

Damn you, tagliatelle!

Bai, ale naibii tagliatelle, ce mai ingrasa! Azi mi-a spus cineva ca din profil seman cu Caro Emerald. De atunci, cum trec pe langa o oglinda ma intorc si-mi apreciez ingrijorata fundul. Mai ales ca a precizat clar tipa: din profil.

Perfide tagliatellele. Eu le ridic in slavi si ele uite cum ma rasplatesc :(

LE: m-am gandit. Ma intorc la mai vechea mea pasiune pentru fusilli  si penne. Ele niciodata nu mi-au atras astfel de vorbe despre profil.

Friday, September 2, 2011

Bulinute de inceput de septembrie

  • azi mi-am amintit de prima (si ultima dealtfel) mancare de castraveti murati mancata de mine vreodata. Gatita de un domn de care tare imi mai era drag (si analog, evident) si mancata in chicoteli intr-un balcon sus, deasupra Bucurestiului. Ador sa vad acoperisuri. Si sa mananc :) Iar oamenii care gatesc imi plac indiferent de sex.
  • zilele trecute am descoperit o metoda prin care ma relaxez iute si eficient, indiferent ce s-ar fi intamplat de am ajuns ne. Relaxata. M-am certat (mdeaaa, am trecut pe lista ca la urmatoarea cearta cu cineva sa particip si eu activ, adicatelea sa ma cert si eu, nu doar sa tac si sa ma mir de... asertivitatea unora), vorba vine, cu un om si, desi in astfel de ocazii raman cu un gust amar si-un univers pleostit pentru una-doua zile, atunci am redevenit o proaspata floricea dupa o ora de udat o preaminunata gradina. Oricum stiu, deep down inside, ca o sa ajung candva gradinar. De afine si lavanda. PS la bulinuta: si totusi Esmeraldei, planta mea de cafea, nu-i merge prea bine, any tips? :P
  • am mancat saptamana asta de-am crezut ca mor de placere: tagliatelle proaspat facute, cu sos de rosii adevarate si ciuperci adunate cu propriile labute. Intre a manca paste proapete si paste uscate, din comert, e o diferenta gigantica. Tre' sa-i fac si Niciului cand se intoarce.
  • ufff, o sa-ti faci impresie proasta despre mine cu atatea bulinute despre mancare :P Dar e musai sa o spun: painea buna cu mult unt e atat de buna ca m-am gandit vreo 10 minuti la un cuvant care sa descrie cat de buna si nu am gasit, iar eu stiu multe cuvinte care descriu cam cat de buna si cum de buna poate fi mancarea.
  • pe unde ma duc ma urmaresc piese Queen. Intra Danonino intr-un magazin, hopa si magazinul, asculta Queen. Se urca Danonino intr-un autobuz, hopa si soferul, asculta Queen. Pune Danonino muzicile pe shuffle... ghici ce incepe. Eu cred ca e semn sa ma duc sa-mi las musteti. Nu? :))
  • am niste locuri de care m-am indragostit lingvistic si e musai sa ajung sa le vad intr-un an sau doi: Elin-Pelin (loads of spoonfuls of cuteness :) ), Lyulin (mi-a amintit de blanda Liu din Turandot), Piperkovo (cineva, nu spunem cine, persoana importanta, si-a ras de mine spunand ca daca ajung acolo ma fac oamenii aia primar, intrucat eu mananc ardei iute as a snack), Alfatar (ce sunet moale dar cu glazura crocanta...), Lipnita, Topraisar (<3, suna ca din povesti cu seherezade acoperite cu valuri moi si albastre), Aliman, Beidaud (asta imi suna a miere groasa), Nalbant, Dulcesti, Cobadin. Pe Bixad l-am bifat deja in randuri repetate si, eu cel putin, il iubesc ca in prima zi.
  • a spus cineva miere? Desertul meu preferat, de cand nu mai mananc zahar, este o crema facuta din miere, pudra de roscove si fulgi de migdale. E atat de densa, concentrata, lucioasa si cu o textura care intriga incat vrei sa verifici si urmatoarea lingurita, sa vezi daca tot minuni contine. Si contine.