Thursday, August 25, 2011

Portretul mancatorului gotic

De dimineata impartisem compartimentul cu doi tipi care vorbeau maghiara si radeau mult. Eu intelegeam doar cateva numere, alb si negru si cateva vorbe mai de dulce (nu, nu era vorba de mez-miere!) iar unul dintre ei se tot uita la mine si n-am inteles de ce decat mult mai tarziu, cand m-am asezat cu aceleasi miscari pe o banca intr-un parculet din Schei: o anumita bucata din fusta, ceva mai transparenta, se urca destul de sus pe coapse cand ma asezam.

Inafara de ei, o babuta care cita din Biblie, o alta cool-junky care citea Catavencu, un tip care aducea a Johnny Bravo si se uita la teen movies pe un laptop plin de praf si o tipa fabulos de frumoasa de prin Finlanda-Norvegia. Sa spunem ca mi-am petrecut mai mult timp uitandu-ma pe furis la ea in timp ce dormea sau scria marunt si inghesuit intr-o agenda decat mi-am petrecut citind. Si amaratul ala de domn care spunea prostii si numere in maghiara se uita la o felie de picior acoperit cu o carpa transparenta :) Cred ca ar fi ucis pentru locul meu, full-frontal cu frumusetea nordica, dealtfel sumar imbracata. La Brasov a sarit sa-mi coboare rucsacul si m-a salutat larg: szia. Spre stupoarea lui, i-am raspuns si m-am distrat adaugand: szerencses utat :) (calatorie placuta). In locul lui as fi lasat stupoarea si as fi trecut iute pe locul meu. Whatta view, whatta view...

Cum mai pestrit de-atat nu mai calatorisem cam de mult, abia asteptam sa vad cu ce va fi umplutura compartimentului de dupa-amiaz'.

Memorabila, asa a fost. Dumnezeu, pedepsindu-ma probabil pentru ca m-am dedulcit matinal la perfectiunea zanei finlandeze mai mult decat e social acceptabil pentru o femeie, m-a asezat la fel de full-frontal cu un personaj atat de gotic incat daca inchid ochii chiar si acum, la o luna dupa, il vad atat de clar ca ii deschid mai repede decat procesez mental actiunea. Daca asta este fiziologic posibil.

Ocupa un scaun si-o jumatate si cand l-am zarit plescaia un copan intreg de pui. Il tinea cu toata mana: ciocanelul ascuns in palma si pulpa superioara sugrumata intre cele cinci degete care se terminau cu unghii galbene tivite cenusiu si lungi ca ale unui chitarist de flamenco. Pe incheietura mainii mari se scurgea deja un suc rosiatic.

Daca nu ar fi fost atat de real si plin de detalii, as fi crezit ca a iesit de sub creionul unui Tim Burton. Personajul Tim Burton meets Peter Pettigrew ducea, pe langa multele kilograme, si vreo 60 de ani bine sifonati. Avea o fata lata, cu piele cenusie si atarnanda, presarata pe alocuri cu pete maro, din cele carora li se spune "de batranete". Avea buze vestede si o coroana de firmituri in jurul gurii, dar dintii erau toti, erau lati, puternici si socant de albi, in contrast cu degradarea si mucegaiala pe care o emana intreaga sa fiinta.

De unde se vede adevarul principiului biologic "use it or lose it". Pana cand a coborat, la Ploiesti, a mancat fara intreruperi. A vorbit putin si atunci cu gura plina. Dupa copan a urmat o piersica. A molfait si supt cu zgomot si s-a sters des cu o batista mare cu dungi. Cand un copil a desfacut o punga de lay's, a tresarit din puiul de somn, l-a intrebat ce mananca el acolo si a zis ia da-mi si mie, ca sunt curios. Bunica baiatului a zambit si l-a incurajat sa-l serveasca si pe domnul, ca asa e frumos. Incurcat, baiatul a intins apoi punga tuturor din compartiment :)

Pe la Sinaia am scos cutiuta albastra in care plimb dupa mine migdale rehidratate, just in case (:P). Ce sunt alea, m-a intrebat cu multa pofta in ochii albastri si aposi. Eu am schitat un zambet si nu am raspuns. Mai am mult de crescut de la fiinta superficiala si care imparte lumea in estetic si insuficient de estetic deci ma fac ca nu vad/nu aud poate dispare, care sunt acum. Domnul gotic a continuat sunt nuci sau alune? Migdale, spun eu scurt si rece. Am auzit de migdale da n-am mancat deloc, incep sa-i sclipeasca ochii si sa i se intinda o mana inspre mine. Ma uit la mana care avanseaza spre mine, a trecut deja de jumatatea imaginara a compartimentului. Da-mi si mie cateva sa vad cum is. Poftim semnul intrebarii, emit eu sunete stupefiate. Da-mi si mie, ca mi-e pofta, spune el bonom si-mi zambeste cu dintii albi, lati si bine conservati de fitnessul zilnic si des.

Intind cu incetinitorul cutia si o rastorn in totalitate in haul palmei lui mari. Mi le-ai dat mie pe toate, intreaba repede, cam cu jumatate de gura. Da, zic eu repede si tot cu jumatate de gura. Mie chiar mi-era foame doar ca nu mai puteam manca.

Dupa migdalele (mele!) din pumn a mestecat doua cosulete de fructe de padure luate din tren. In jurul lui radiau stropi rosiatici si albastri care au adaugat pete noi celor vechi si uscate de pe pieptul camasii cu un nasture lipsa in zona burtii.

Apoi a scos dintr-o sacosa care parea ca nu are fund trei oua fierte. Decojirea lor a fost o intreaga experienta senzoriala. Albusul zbura voios in dreapta si in stanga si, din pacate pentru mine, si in fata. O bucata cat unghia degetului mic mi s-a lipit de genunchi si am impins-o cu coperta cartii. Tot e bine ca ouale erau proaspete, doar atunci albusul se lipeste indaratnic de coaja.

Cu albus sub unghii, mancatorul nostru a indesat in gura incapatoare cate un ou intreg.

A urmat o ciocolata poiana cu stafide si arahide. A muscat din ea intreaga. Mi-a amintit de dorinta mea de a manca asa dintr-o ciocolata. Nu mi-am indeplinit-o inca si, in ciuda spectacolului care a urmat, am pastrat-o pe lista de dorinte.

Cand s-a ridicat, m-a mirat mai putin cantitatea de alimente pe care am vazut-o disparand sub dintii puternici, lati si albi. Mancatorul gotic meets Peter Pettigrew avea cam doi metri si pantalonii, usor soiosi si cu multe, multe pete pareau a putea gazdui doi oameni peste noapte.

Si-a luat la revedere muscand dintr-un baton ieftin de salam de biscuiti si a plecat lasand in urma un damf de esenta de rom si multe ambalaje.

3 comments:

Dorin said...

Stai sa vezi ce nasol e sa ai in compartiment un consumator de bere. Am avut eu unul cand ma intorceam de la Iasi pana pe la Ploiesti. Consumase un pet de 2 litri si si-a mai cumparat si o cutie :))). Si mie imi place sa trag cu ochiul la calatorii din compartiment, sa-mi imaginez la ce s-ar putea gandi, in ce scop calatoresc :D. Dehhh...Sunt din zodia curiosilor. Reflectand la experienta ta pot spune ca ungurii din primul tren vedeau in tine si in finlandeza doua femei frumoase, iar in trenul de intoarcere Gargantua vedea in fiecare dintre calatori un biftec :)))

Miha said...

Haha, m-ai amuzat, draga mea! Chiar ma gandeam sa-ti spun sa si scrii despre asta, ai fost mortala cu aceasta descriere si oral si direct :P

@Dorin: da, ca in desene animate, de-aia si zambea la calatori iar danoninul credea ca din pricina mancarii... nu, din pricina lor, ca erau toti gustosi si bine facuti :))

Sabin said...

Postul acesta imi aduce aminte de o familie din autocar de vara aceasta. Stateau in spatele meu. La fiecare oprire (la 3 ore adica, si au fost 6 astfel de opriri) mancau cartofi, un sandwich,inghetata, beau o sticla de cola si intre timp in mers chips-uri non-stop. Nu ii mai suportam, cum sa mananci incontinuu 24 de ore?