Wednesday, June 22, 2011

Fragmente din "Sfaturile unui diavol batran catre unul mai tanar" de C.S. Lewis

"Orice-ai face, in sufletul pacientului tau vor sta amestecate si ceva bunavointa, si ceva rautate. Marea arta e sa-l faci sa-si verse rautatea in capul vecinilor cu care se intalneste in fiecare zi, iar bunavointa sa si-o risipeasca aiurea, spre regiuni cat mai indepartate, in beneficiul unor indivizi pe care poate nici nu-i cunoaste. Rautatea va deveni astfel cat se poate de reala, pe cand bunavointa se va dilua imaginar. Nu are niciun rost sa-i inflamezi ura pentru nemti daca, in acelasi timp, creste in el proasta tendinta de a se purta cuviincios cu mama sau cu seful lui sau cu persoana intalnita intamplator in tren."

Am ales cartea asta din biblioteca pentru duminica linistita si reflexiva pe care mi-o programasem pe bancuta 2 in top din Parcul Ioanid (1 era ocupata de doamna matusalemica si adorabila care vine zilnic la plimbare cu un cadru very high-tech). Bine am facut. Nu m-am indurat sa ma ridic pana nu am terminat-o. M-am intrebat apoi de ce nu am citit-o mai devreme. Insa probabil ca abia acum era cazul sa ajunga ea la mine si sa o simt.

Pe scurt, este vorba despre perspectiva diavolului asupra sufletului uman. Pentru ca ei, diavolii, folosesc sufletul uman pentru a se hrani si a se face mai grasani si mai puternici, lucreaza din greu la coruperea sufletelor. Cartea consta in vreo 30 de scrisori scrise de Sfredelin/Screwtape, diavol In-Chief catre Amarel/Wormwood, diavol entry-level (;) ). Amarel face tot felul de greseli in coruperea sufletului unui domn (in his forties, cautator intr-ale crestinismului si traiului nobil) iar Sfredelin, ca mentor ce ii este, il introduce in arta promovarii pacatului pe seama meschinariilor si slabiciunilor comune oamenilor.

"Pune-l sa se concentreze pe viata launtrica. Pentru el, convertirea e ceva ce are loc inlauntrul lui si astfel atentia ii este acum indreptata mai ales catre propriile stari de spirit- sau mai bine zis catre versiunea lor diluata, care e, de altfel, tot ce trebuie lasat sa perceapa. Incurajeaza-l. Scoate-i din minte cele mai elementare indatoriri aplecandu-l asupra celor mai avansate si mai spirituale dintre ele. Apasa pedala acestei caracteristici umane care ne e mereu de ajutor, anume oroarea in fata evidentelor si neglijarea lor. Trebuie sa-l aduci in stare sa practice scrutarea de sine timp de un ceas fara sa descopere nici unul dintre acele lucruri care sar in ochii oricui a trait vreodata in aceeasi casa cu el sau a lucrat in acelasi birou."

Ha, ha si ha, radea galben pe bancuta numarul doi Daniela, care pune microscopul pe dinauntrurile sale cam des... Am hotarat insa sa-i pregatesc si cate un post negru din acest punct de vedere diavolului in raspunderea caruia am cazut :)

"Oamenii sunt amfibieni- jumatate spirit, jumatate animal. (A tinut mortis Dusmanul sa produca asa hibrid revoltator: ceea ce l-a determinat, printre altele, pe Tatal Nostru sa-si retraga asistenta.) Ca spirite, ei iau parte la lumea eterna, dar ca animale, locuiesc in timp. Asta inseamna ca, in timp ce spiritul poate fi orientat care un obiect etern, corpurile lor, pasiunile si imaginatia le sunt in continua schimbare, pentru ca a fi in timp inseamna a fi supus schimbarilor. Asa incat starea umana care tinde cel mai puternic catre constanta poarta numele de ondulatie- intoarcerea repetata la un nivel de unde cad apoi, in mod repetat, intr-o serie de rape si de varfuri.

Daca ti-ai fi urmarit pacientul cu atentie, ai fi observat aceasta miscare de ondulatie in fiecare latura a vietii lui- interesul pentru munca, afectiunea pentru prieteni, apetituri fizice, toate o iau cand in sus, cand in jos. Atata vreme cat isi duce traiul pe pamant, perioadele de bogatie si vitalitate emotionala si trupeasca vor alterna cu perioade de amorteala si saracie. Uscaciunea si plictisul prin care trece acum pacientul tau nu sunt, asa cum te feliciti tu, rezultatul eforturilor tale; e doar un fenomen natural care nu ne va fi de niciun folos daca nu profiti de el asa cum trebuie."

(despre dumnezeu) "El vrea ca ei sa invete sa umble singuri, de aceea isi retrage El mana; ba e de ajuns ca ei sa vrea cu adevarat sa umble, fiindca El se multumeste si cu mersul impiedicat."

Sper sa-i placa si cel de-a busilea, it's my best for the moment :)

"Chiar si in chestiunile cele mai lipsite de importanta, e oricum de dorit sa inlocuim preferintele reale ale unui om cu standarde ale lumii, ale conventiei sau ale modei. Eu unul as merge aici cat mai departe cu putinta. Mi-as face o regula din a starpi in pacientul meu orice inclinatie personala bine formata care nu este propriu-zis un pacat, chiar daca e vorba de fleacuri precum gustul pentru jocul de cricket, colectionarea de timbre sau ciocolata cu lapte. Astfel de lucruri, te asigur, nu au nimic de-a face cu virtutea; doar ca emana o aura de inocenta, smerenie si uitare de sine in care nu prea am incredere. Simplul fapt ca cineva se bucura cu adevarat si dezinteresat de vreun lucru al lumii numai de dragul acelui lucru si fara sa-i pese vreun pic de ce zic altii il inarmeaza automat impotriva unora dintre cele mai subtile strategii de atac pe care le putem noi aplica."

"Deocamdata vad o singura solutie. Pacientul tau e devenit umil; i-ai atras atentia asupra faptului? Orice virtute isi pierde din stralucire odata ce omul devine constient ca o are, iar smerenia mai abitir decat toate. Prinde-l intr-un moment cand chiar se simte sarman cu spiritul si picura-i in ganduri multumirea de sine: 'Mare-i Domnul! Ca umil mai sunt!' "

Cu acest hohot de ras, mai galben sau mai cristalin, dupa gradul de smerenie :P, mai postam si maine fragmente, ca tare mult mi-ar placea sa am atatia bani cat sa daruiesc aceasta carte tuturor oamenilor pe care ii cunosc... sa o citeasca atunci cand le va fi vremea. Dar pentru ca atatia nu am dar am gradina aici in marele internet...

2 comments:

Ada@AgentMiau said...

Ochii pregatiti sa vada, inteleg. Multumim Daniela!

Danonino said...

;)