Friday, April 15, 2011

Putina neatentie...

si a inflorit ciresul peste noapte si nu l-am vazut; si s-au scuturat deja cei doi corcodusi vecini, unul alb si altul rosu; si i-au mai crescut cateva frunze Esmeraldei, planta de coffea arabica (in trei ani voi avea boabe de cafea de mirosit, ca de baut nu prea).

Daca vrei spontaneitate care te da peste cap, uita-te la plante. Azi sunt, maine nu mai sunt si invers.

Eu ma intreb... cand cresc? Oare chiar peste noapte? Pacat ca am ajuns deja la o varsta la care somnul de frumusete conteaza, ca as fi stat sa le pandesc. Cum facea discipolul maestrului zen cu plantuta lui, o tot scotea din pamant sa verifice daca i-au mai crescut radacinile. Surpriza, tocmai plantuta lui s-a vestejit toata. Din prea multa curiozitate si nerabdare.

Nu-mi mai amintesc cum o chema pe profa de biologie din gimnaziu. Constanta si mai cum. Tare mult imi mai placea biologia. Si ce miracol, cand a rasarit o planta mica-mica din bobul de fasole! Familia dicotiledonatelor.

Doamna Constanta era rotunda, cam ca o boaba de mazare. Se imbraca in tricotaje cu firul gros, ceea ce o facea si mai rotunda. Era o optiune mult mai logica sa o sari decat sa o ocolesti. Si cu ea am facut, peste diverse veri consecutive, ierbar si insectar. Am cautat in carti nume stiintifice de plante si insecte, am invatat sa fac tipuri diferite de bandaje, am vazut pentru prima oara un arici (impaiat, e drept, insa foarte real :P ).

1 comment:

Gloria said...

Serban :) Serban Constanta. Niciu mi-a suflat.