Monday, April 11, 2011

Portretul doamnei delicate, de luat in brate

Am zarit-o la inceputul primaverii in statia de autobuz de la Aviatorilor, eu ma munceam sa-mi infranez obisnuinta de a o lua in sensul 'spre birou' pentru ca acum mergeam la medic si nu mai mergeam la niciun birou deja de multe zile. Ea statea in statia spre Dorobanti si se uita aiurea, printre oameni si lucruri.

Era inalta si subtire, cu niste umeri care se ghiceau delicati chiar si prin trench coat-ul visiniu, in aceeasi nuanta ca si unghiile ei. E drept ca eu pe strada ma uit mai mult dupa doamne, dar asta pentru ca ele obisnuiesc sa fie mai frumoase si mai impodobite, in rest as prefera domnii :) Pe doamna asta usor trista si aiurita, cu mintea in mod cert in alta parte decat ii era corpul, ei bine, as fi luat-o in brate. Probabil avea cine sa o ia in brate, era o femeie tare delicata si blanda, genul care trezeste cavalerul protector chiar si intr-un batranel de 80 de ani.

Din profil semana cu Jane Birkin in clipul de la "Je t'aime... moi non plus", cu nasul micut si frumos si pometii delicati. Pentru ca era vant, cateva suvite i se agitau in jurul fruntii inalte si bombate, in vreme ce tot restul stateau cuminti intr-o coada indoita. Cand am trecut pe langa ea mi s-a parut ca stiu ca e profesoara si ca se gandea la o greseala masiva pe care a facut-o. Apoi am ras cu un singur colt al gurii si mi-am spus ca poate fac proiectii. Eu nu sunt profesoara dar greseli masive am facut cu duiumul.

Sper ca a primit macar o imbratisare urseasca in ziua respectiva. Parea ca are nevoie sa planga putin pe un umar de domn.

Oare de ce mi-am amintit de ea...

No comments: