Friday, March 25, 2011

Vestiri bune despre suflet

Azi e Buna Vestire. Am o slabiciune pentru stimatul arhanghel inca de cand cu povestile Parintelui Adrian, din clasele primare. Si imi plac si vestile bune si mai e si ziua unui domn anume (happy birthday sir, may you have a cozy year ahead of you!). Ia uite cate motive de sarbatoare...

The thing is, ma gandeam eu ieri, pe cand lustruiam geamuri, tocuri, perdele, draperii, galerii, calorifere ce parte sa fac atunci si ce parte sa pastrez pentru vineri. Care vineri recte astazi este sarbatoare. Mi s-a parut ciudat gandul pentru ca, desi iubesc sarbatorile, nu-mi plac unele dintre regulile care vin la pachet cu ele. Mama se supara mereu pe mine cand spalam duminica sau in sarbatorile cu cruce rosie si imi prezicea un viitor destul de sumbru, de la atat de multe bad karma points. Iar eu ripostam cu profunditati nebanuite de genul "lasa ca nu in spalat sau ne-spalat sta credinta" si "sigur e o porunca despre curatenie care bate la fund porunca despre ne-spalat duminica".

Acum nu mai sunt asa de sigura.

Si simt nevoia sa fac o paranteza, to better explain myself. Nu am primit o educatie religioasa in familie, inafara de chestiile formale, de baza. Am citit Biblia din curiozitate intelectuala, la fel cum am citit si Coranul. Mi-au placut povestile religioase invatate la scoala, ma uitam la Cartea Cartilor si-mi placea. Nu merg la biserica, nu ma rog in mod regulat si tin post pentru ca (vreau sa) pot. I'm a subhuman, I know :)

Cu toate astea, cred ca sunt o persoana preocupata de spiritualitate. Inclin mai degraba catre misticism a la Santa Teresa de Avila, care il gasea pe dumnezeu pana si printre oale si tigai, la bucatarie. Si mai inclin si catre gradinitism, in sensul ca il gasesc pe Iisus un tip foarte misto. Ca sa nu ma fac de ras, sa raman la acest unic exemplu :) Ma simt atrasa de religiile vechi ale Orientului (zoroastrianism, baha'i), care imbinau credinta cu etica si-mi place rau de tot diviziunea muncii in randul sfintilor care se regaseste in catolicism.

Pe scurt, am o abordare destul de neconventionala si neprotocolara a credintei.

Si totusi nu mai sunt asa de sigura ca e in regula sa crezi tu ce doresti in interior, fara ca in exterior sa se manifeste forme si ritualuri ale credintei tale. Cred ca e foarte posibil ca lipsa de sens din viata moderna sa vina tocmai din lipsa ritualului. Si sa devenim, treptat, mai putin buni, mai putin oameni.

Cand spal duminica pentru ca atunci am eu timp, vopsesc ouale de pasti sambata dimineata pentru ca abia atunci ma duc la cumparaturi si ma indop cu ciocolata, amandine si aripioare de pui in postul craciunului, iar ca garnitura imi barfesc colegii si verisoara cand se lasa sec e posibil sa-mi scutur cu buna-stiinta de sub picioare insulitele de sacru pana nu mai ramane nimic. Iar eu sunt un om mai scund, in continua descrestere. E posibil.

Cred ca mai e posibil ca din forma si ritual sa creez fondul. Nu fondul religiei, nu despre religie e vorba aici. Fondul credintei, de oricare fel ar fi ea si in orice ar fi investita. Credinta pe care o generez eu deci vine din mine, din conceptul "suflet", pe care nu putem pune mana, sa-l pipaim si sa urlam ca este. Ceea ce nu-l impiedica pe suflet sa existe.

Respectand niste forme si niste ritualuri e posibil sa ma creez pe mine, intr-un mod mai asezat, mai ordonat, mai putin haotic. Generator haosul, asa o fi. Dar in suflet e mai bine sa fie putina ordine, nu ca intr-un bol cu spaghete ci ca intr-o musaca :) Straturi. Da, sigur la baza sufletului trebuie sa asezam cateva certitudini. La fel si la baza propriei noastre identitati.

Asa ca azi nu fac ni-mic. Pentru ca "e sarbatoare mare, cu cruce rosie", cum ar spune mama. Si e o sarbatoare frumoasa: arhanghelul meu preferat ii da vestea fecioarei Maria ca ea a fost aleasa sa-l nasca pe Iisus. Iar Iisus e foarte tare ;) De Buna Vestire femeile (mai ales) nu au voie sa lucreze nimic, in casa sau in afara casei.

Asa ca ma conformez si ma duc sa ma plimb, sa citesc in parc, sa fotografiez muguri, sa rad la soare. Imi mai creez putin suflet.

3 comments:

Dorin said...

Din cate am citit in postarile tale anterioare esti o admiratoare a lui Dan Puric...Cum se imbina Daniela admiratia pentru Dan Puric, un om profund ortodox, cu admiratia pentru religiile orientului?
PS: Si mie imi plac ideile Puricului :).

Danonino said...

Da, buna intrebarea :) Se imbina cu credinta, nu cu religia domnului Puric.

La nivelul credintei ne putem regasi cu toti si ne putem admira puterea de a crede (pentru ca este o mare putere). Iar detaliile, in ce anume credem (atata timp cat e ceva facator de bine si creator), pe-astea le putem omite daca ne incurca.

Uite, de exemplu in zoroastrism ideea de baza este a avea grija de gandurile tale si a gandi lucruri bune, pentru ca gandurile ne devin vorbe si vorbele ne devin fapte. Cred ca si domului Puric i-ar placea :)

Dorin said...

Si mie imi place raspunsul tau :)