Sunday, March 6, 2011

Sceneta cu marturisiri inutile catre Niciu

As putea sa o banuiesc pe Niciu ca citeste ganduri insa imi amintesc de cate ori am jucat aceasta sceneta.

Eu, spasita:
-Niciule/grasuto (this is me being funny, Niciul daca se aseaza intr-o parte se poate ascunde dupa o coada de matura), am ceva sa-ti marturisesc ( si garnisesc cu un oftat adanc, pentru captatio benevolentiae).

Ea tace cateva secunde, pentru a construi putina tensiune. Apoi glasuieste:
-Ia spune, iar ti-ai luat carti/cercei. (in 90% din cazuri aceste doua variante duc la raspunsul corect)

Ma afuriseste putin si apoi imi cere sa-i arat/sa probez. Si gata, eu am marturisit si ma simt mai impacata cu lacomia mea. Pacatoasa ce sunt. Asta se intampla atunci cand nu dosesc din prima cartile. Caz in care se trezeste ea dupa o saptamana cu intrebari incomode, la care raspund dupa ce imi inghit nodul din gat: "Ia uite, un rushdie nou, asta rosu nu era aici luni seara cand m-am uitat eu."; "Da' pe hermann hesse asta cand ti l-ai luat?"

Damn... mi-l luasem de la inmedio cel multinational, de suparare intr-o seara, alaturi de salamul de biscuiti absolut genial, facut de frufru. Ar fi trebuit sa-i explic cum ma panseaza pe mine cartile si cum le cumpar pe unele pentru ca ma atrag pur si simplu de pe raft. Nu l-am citit pe domnul Hesse inca insa imi amintesc cum ma chemau margelele de sticla de pe raftul din spatele masutelor rosii. Ca niste sirene ma chemau :)

Am sa-i propun Niciului sa mai dezvoltam putin sceneta noastra, eventual sa adaugam niste aparte-uri, o sa o mai jucam multe stagiuni de-acum incolo si sa nu ne plictisim. Da.

No comments: