Thursday, March 3, 2011

Sa-i iei in brate si sa-i tii acolo strans

Exista pe lume un anumit gen de oameni adorabili de-a dreptul. Sunt in general dragalasi, indiferent de varsta. Au o privire curioasa si vioaie dar in acelasi timp blanda si adesea gesturi putin copilaresti. Pe oriunde se duc, lasa parca vapori de prospetime, ca de iarba taiata. Se misca intr-un mod inocent si privesc lumea cu mirare si minune. Se bucura de atat de multe lucruri incat energizeaza orice spatiu in care se afla si orice om care are onoarea de a le sta alaturi fie si pentru cateva minute.

Nu stiu daca viata este mai blanda cu ei pentru ca ii iubeste mai mult, insa asa pare: ca niciodata nu i-a ranit nimeni. Din ochii lor cafenii, mierii sau albastri parca ies stelute, curcubee, focuri de artificii si floricele de lavanda. De fapt, viata fiind destul de impartiala, au fost si ei raniti, asta cu siguranta. Ca si tine si ca si mine.

Doar ca acel ceva din ei care miroase a iarba proaspata, acel ceva care lanseaza stelute si sclipiri i-a ajutat sa nu lase in urma fragmente de suflet odata cu fiecare rana, pana ramane sufletul usor beteag.

Ei bine, pe genul asta de oameni, daca ai sansa sa ii cunosti si ei sa faca parte din viata ta, iti vine, cand ii zaresti, sa ii strangi in brate si sa-i tii acolo, ca sa fii tu sigur/a ca nu vor pati nimic rau niciodata. Ca nu vor plange, ca nu vor dispera, ca nu vor mai crede, ca nu vor fi nicicand asa, doar ca sa fie si sa ocupe spatiul fizic.

Am onoarea sa cunosc nu doar unul ci trei astfel de oameni. Si da, de teama mea de ce ar putea pati ei imi vine sa-i tin in brate si sa nu le dau drumul. Doar ca nu fac asta. Dar tare as vrea. Imi explic mie insami ca ei, pentru ca au acel lucru in sufletul lor, se descurca oricum cu mult mai bine decat m-as descurca eu.

In orice caz, cand ii prind ii imbratisez intotdeauna strans. Astfel ma protejeaza ei pe mine pentru cateva secunde, sau cel putin asta imi imaginez. Avantaj eu :P


Azi mi-am petrecut cateva ore cu unul dintre acesti oameni. Mi-a reamintit cat de usoare sunt de fapt toate in viata. Cum se aseaza totul exact cand si unde e mai de folos. Si ca uneori minunile au trei saptamani si se alinta si se schimonosesc si isi descopera mainile si le place sa fie frecate pe burtica.

Daca ai si tu prin viata ta astfel de minuni de oameni, stai pe langa ei. Si ajuta-i cat poti sa-si pastreze acel lucru din sufletul lor care miroase a iarba proaspata si lanseaza stelute si sclipiri.

Nu le deschide tu ochii catre realitate, chipurile. Realitatea lor bate adesea la fund realitatea ta. Mai bine fa excursii cat mai dese in realitatea lor. E all-soul-inclusive.

4 comments:

Miha said...

Ah, frumos! Nu mi-ai spus tu ca ti-a spus odata un tip intelept ca nu ne suntem decat oglinzi unii altora?

Sa stii ca pe mine ma bucuri. Ma bucuri ca scrii mai des, ma bucuri ca scrii iar cum scriai inainte, ma bucuri ca vezi lucrurile asa.

Te pup cu drag :*

Danonino said...

Multumesc mult :)

Otylici said...

Danonino, ce mult mi-a placut post-ul asta, mi-a luat sufletul in brate si l-a strans tare, tare si a fost cald si bine. Mi-am adus aminte ca si eu am in suflet asa ceva, dar foarte multi mi-au "deschis ochii catre realitate" - realitatea lor, si nu am mai mirosit a lavanda, ci a vise moarte si a neputinta si a iluzie ca eu sunt prea inocenta si prea naiva pt lumea asta.
I-am indepartat pe cei care ma mentineau inocenta si am intrat pe un drum gri, nu stiu cand si de ce...doar ac citind ce ai scris tu, mi-am dat seama ca nu mai rad, ca nu mai privesc lumea cu mirare, pentru ca mi s-a spus ca e prostesc ceea ce fac, si ca a trebui sa ma comport ca un adult.Si eu m-am comportat.

Iti multumesc ca ai scris asa de frumos si ca mi-ai adus aminte de mine.Te imbratisez strans!

Danonino said...

E subtire linia dintre naivitate+ inocenta si prostie+ refuzul realitatii a la sindromul Peter Pan. Si eu nu indemn la cea din urma combinatie :)

Indemn catre prima, in care nu uiti sau iti e teama de lucrurile marunte, delicate si placute doar pentru ca sunt sensibile si ar putea fi etichetate drept imaturitate sau, mai stii, prostie.

Asa ca topaie si tu de pe drumul gri pe ala cu iarba si gargarite. Si adultii care platesc facturi mai umbla cu capul in nori, dupa fluturi si mai sar coarda si sotronul :P

Multumesc pentru imbratisare, e cu umplutura mea preferata :P Am si eu una la fel pentru tine :)