Monday, February 21, 2011

Intelepciunea e ca Roma

Toate drumurile duc la ea.

Intelepciunea este inevitabila. Toti ajungem la ea mai devreme sau mai tarziu, mai direct sau pe drumul lung, sinuos si ocolit, foarte ocolit.

Pe calea credintei religioase, pe drumul dezvoltarii personale, prin psihoterapii si analize, prin iubire pentru o alta fiinta, prin maternitate/paternitate, prin cadere si complacere in cadere, prin lupta cu mediul, prin antreprenoriat, prin lecturi, prin activism de orice fel, prin ruperi si certuri, prin sfasieri de suflet si de personalitate, prin admiratie si contemplatie, prin calatorii si drumuri, prin multi prieteni sau prin putini prieteni-mult, prin incercari de a umple timpul, prin arta facuta sau doar privita, prin provocari fizice autoimpuse, prin rafinarea stilului, prin introspectii, prin fotografii, prin minunarea naiva.

Prin pierderi, iertari, regasiri, prin curiozitate, prin mancare, prin limitele propriului organism si prin cele ale sufletului, prin fotografie, prin a cumpara, prin a primi si a da.

Sunt atat de multe drumuri catre o destinatie inevitabila: a fi mai bun, mai intelept, a rafina ce am primit cand am aparut si noi pe lume, ca nu se putea altfel, cadea cerul fara noi.

Ce au in comun toate aceste drumuri e procesul de constientizare. Ne largim capacitatea de a intelege, ne vedem si testam limitele si astfel cuprindem din ce in ce mai mult din noi si din lume. Ajungem sa stim sa asteptam, sa stim sa nu mai ranim, sa stim sa (ne) iertam si sa lasam suficient spatiu. Intelegem alteritatea, opusul, complementaritatea. Intelegem pasiunile, fascinatiile, chinurile, durerea, cautarile. Intelegem golul si plinul.

Suntem ca intr-un labirint noi toti. Cautam sa ajungem mai intai in centru si sa intelegem ca mai apoi sa rasuflam usurati si sa o luam agale, bucurandu-ne de ce avem si de ce am inteles si putem da mai departe. Ca de inviere, luam lumina si pe drum o putem da mai departe si altora. Acum nu mai alergam bezmetici spre iesire. Pentru ca acum stim.

No comments: