Monday, February 7, 2011

Imperfectul "personal best"

Pana si propria noastra voce suna diferit auzita de noi, dinauntrul cutiei craniene si auzita de ceilalti, dinafara "cutiei de rezonanta". Asa ca nu e surprinzator ca din afara suntem perceputi mai mult sau mai putin altfel decat ne cunoastem noi.

Desi si eu ma fac uneori vinovata de aceasta distorsiune, inca ma surprinde cand asigur pe cineva ca nu are cum sa o dea in bara pentru ca se pricepe prea bine/are prea multa experienta/e prea fenomenal de tare iar persoana respectiva se indoieste. Nu verbal, ca asa e politicos, sa faci pe modestul. Se indoieste cu toata fiinta.

El/ea se vede pe dinauntru si e convins/a ca daca nu se poate abtine de la a patra bucata de placinta, daca da periodic iama in dulciuri, daca se poarta urat la nervi cu partenerul de viata si se uita dupa fundurile apetisante ale trecatoarelor sau daca omite sa stearga praful saptamanal e un om mai putin bun deci fara sanse prea mari de reusita.

Daca pui o lupa suficient de mare, vei gasi imperfectiuni pe orice. Vei gasi carti cu pagini netaiate inca, cu pagini dezlipite. Vei gasi o zgarietura pe briliantul pe care l-ai daruit, un punct dubios pe lentila super-scumpa pe care tocmai ai cumparat-o. Un toc atins, o pata pe bluza, nasturele cazut la perechea de pantaloni extrem de noua.

Ceea ce nu le impiedica pe toate aceste obiecte sa serveasca onorabil, ba chiar onorabil cu aplauze, scopul pentru care au fost cumparate.


E adevarat ca uneori cei din jur, mai ales cei carora le suntem dragi, au o parere despre noi mai buna decat poate oferi in prezent originalul. Comes with the lovin' :) Ce indemn mai bun sa incercam sa ne apropiem de imaginea lor! Asa devenim mai buni, dorindu-ne sa reducem distanta perceputa de noi dintre cum ne vedem dinauntru la cum suntem vazuti inafara.

Te vezi mai imperfect de dinauntru iar cantitatea de ciocolata pe care o poti manca in one go nu are legatura cu modul in care te vei descurca la prezentarea aia de care ti-e teama decat in experimentele doctorilor in psihologie de la Stanford University. Eu te vad mai perfect-si mai perfect-cel mai perfect de dinafara.

Poate ca nu stiu multe secrete intunecoase pe care tu le stii. We're even, eu vad, avand perspectiva, tot potentialul luminos din tine.

Asa mi se pare ca viata nu e despre perfect ci despre onorabil cu aplauze, despre ce poti face de acum incolo si amintiri. Si despre personal best si oamenii carora le esti drag. Asa pofticios si nedisciplinat si whiny.

5 comments:

Ioana_du said...

Nice :)
>:D<

Danonino said...

:) Ma bucur :) (ala e smiley de imbratisare, nu? ala pe care nu reusesc eu sa invat sa-l fac?)

G. said...

Motivational, deja ma simt mai bine. Serios. Multumesc.

Ioana_du said...

Dap, ala este fix imbratisarea in format electronic :P

Adica, recapituland, asta:

>:D< >:D< >:D< >:D< >:D<

Danonino said...

Gata, l-am receptat :)
>+:+D+<