Saturday, January 29, 2011

O sa-mi lipseasca, partea a doua

  • cum se vedea apusul de soare, vara tarziu, de la geam;
  • sa ofer si sa primesc mici daruri comestibile. Mancare nu-ti daruiesc decat oamenii carora le esti drag/a.
  • zgomotul cu care tremurau cestile de cafea pe tava dusa de Michelle sau Elena intr-una dintre salile de sedinta;
  • sa pot ajuta cu rezultate atat de iute vizibile;
  • sa fac design de diplome :) Incredibil ce putere de ritual are un carton de-asta.
  • sa aflu dimineata stirile zilei de la Elena. Cred ca de-acum incolo va trebui sa incep sa citesc chiar eu stiri, ca sa nu para ca traiesc intr-un bananier. Desi viata mea ar fi gustoasa si indestulata intr-un bananier. Nevermind, de cateva luni as putea manca si sase banane de-odata...;
  • sa intru in biroul domnilor de la IT si sa ma simt pentru cateva minute ca in mediul meu: aer curat (stimabilii aveau singurul geam care se putea deschide), racoare, mai degraba intuneric.
  • sa stau de vorba cu Nico, cu labutele pe geamul verzui de la receptie; amintirea unor discutii similare cu Alina, idem labute si geam.
  • incredibil, dar sa leg manuale pentru training. Faceam o ordine in gandurile proprii, la milimetru.
  • sa trimit documente prin posta cu cate un gand bun si-un :) pe un post-it;
  • cele minim 50 de saluturi zilnice. Adica 250 in cinci zile.
  • zumzetul vioi din cafeterie de la ora pranzului. Nu era ora mea de mancare insa asteptam sa se umple si ma duceam sa mai iau niste apa. Sa inchid putin ochii si sa zambesc de aerul de musafiri la masa.

2 comments:

Miha said...

Pe-aia cum mancarea ai repetat-o Bag de seama ca-ti place tare :)

Danonino said...

Hahaha, tare! Esti foarte atenta. Mie, sa imi placa mancarea?!? Glumesti :)