Monday, January 31, 2011

Extindere de suflet

Cateodata ai norocul sa dai de oameni care, in orice clipa, iti plac mai mult decat maximul de suparare pe care il poti simti referitor la ei. Iti da mereu cu plus cand faci socotelile in ceea ce ii priveste.

E putin ciudat insa e interesant si rewarding. Cred ca fara a cunoaste astfel de oameni nu stim cat de mult ni se poate intinde sufletul, pe toate dimensiunile. Extindere de suflet.

Sunday, January 30, 2011

"ca un caleidoscop"

Iar mie imi place de Gia si de aventura si curajul din ea :)

"Imi place lumea ta interioara, e ca un caleidoscop, asa ca abia astept sa te mai intorc pe toate partile, sa te cunosc mai bine."

Si adorabilul, cu atat mai mult in context, "Cam atat decocamdata. Daca imi mai vin idei iti spun."

Si restul, de dinainte si dinapoi, aici.

Saturday, January 29, 2011

O sa-mi lipseasca, partea a doua

  • cum se vedea apusul de soare, vara tarziu, de la geam;
  • sa ofer si sa primesc mici daruri comestibile. Mancare nu-ti daruiesc decat oamenii carora le esti drag/a.
  • zgomotul cu care tremurau cestile de cafea pe tava dusa de Michelle sau Elena intr-una dintre salile de sedinta;
  • sa pot ajuta cu rezultate atat de iute vizibile;
  • sa fac design de diplome :) Incredibil ce putere de ritual are un carton de-asta.
  • sa aflu dimineata stirile zilei de la Elena. Cred ca de-acum incolo va trebui sa incep sa citesc chiar eu stiri, ca sa nu para ca traiesc intr-un bananier. Desi viata mea ar fi gustoasa si indestulata intr-un bananier. Nevermind, de cateva luni as putea manca si sase banane de-odata...;
  • sa intru in biroul domnilor de la IT si sa ma simt pentru cateva minute ca in mediul meu: aer curat (stimabilii aveau singurul geam care se putea deschide), racoare, mai degraba intuneric.
  • sa stau de vorba cu Nico, cu labutele pe geamul verzui de la receptie; amintirea unor discutii similare cu Alina, idem labute si geam.
  • incredibil, dar sa leg manuale pentru training. Faceam o ordine in gandurile proprii, la milimetru.
  • sa trimit documente prin posta cu cate un gand bun si-un :) pe un post-it;
  • cele minim 50 de saluturi zilnice. Adica 250 in cinci zile.
  • zumzetul vioi din cafeterie de la ora pranzului. Nu era ora mea de mancare insa asteptam sa se umple si ma duceam sa mai iau niste apa. Sa inchid putin ochii si sa zambesc de aerul de musafiri la masa.

Wednesday, January 26, 2011

O sa-mi lipseasca, partea intai

Se spune ca "partir c'est mourir un peu". Confirm.

O sa-mi lipseasca/o sa-mi fie dor de:

  • discutiile fulger si semi-fulger cu Ioana, alinturile ei si rochitele ei dragalase;
  • sa ma intalnesc cu Lili mereu la baie, cand ne spalam pe maini si sa vorbim despre British Council :);
  • chiar si sa ofer explicatii pentru tot ce bag in gura, atunci cand e mai multa lume in cafeterie. E vina mea, ca mananc numai lucruri ciudate :);
  • sa fac listele cu zile de nastere si apoi sa-mi sun colegii si sa-i felicit;
  • sa trimit mailuri corporatiste mai umane, ca de la om la alt om;
  • sa imi intreb colegii-parinti ce mai fac copiii lor si apoi sa ascult cu mult-mult drag povestile lor interminabile;
  • sa-mi fac to-do lists cu mai multe culori, de cu seara pentru a doua zi;
  • sa prind mereu documentele cu agrafe de birou in culori complementare;
  • sa primesc si sa ofer mici cadouri comestibile :);
  • sa joc fazan pe mail cu Ioana (shhh, secret, sa nu afle stimabilii manageri respectivi :)) );
  • sa cunosc cel putin doi oameni noi pe luna, la Induction;
  • sa ma bucur de energia si autenticitatea oamenilor din Vanzari;
  • sa invat tips&tricks de comportament corporatist pe care sa nu reusesc, de proasta, sa le pun in aplicare. Da' stiu toata teoria!
  • sa aud, macar o data la doua zile, un hohot de ras cu pofta, din tot sufletul, din biroul alaturat. Stimabilul manager. Rade omul asta cu o pofta... Zambesc larg invariabil.
  • sa traduc din limbaj de lemn in limbaj de om;
  • sa ma minunez ce destept e Excel-ul si cum stie el sa faca toate minunatiile;
  • Michelle si trilurile ei in timp ce spala vasele :) ;
  • cat de mult poate vorbi Adela. Sper ca am prins si eu cate ceva.
  • sa-mi spuna Anca "saluti!". Tare dragut mi se pare.
  • Cami si cu Silviu, si impreuna si separat.
  • Stefan, asa sfatos si atoatestiutor.
  • sa urc cu liftul D si sa mi se para ca din acest simplu motiv voi avea cea mai grozava zi.

Saturday, January 22, 2011

Silly gibberish despre muzici

Jazz-ul este facut pentru zilele reci de iarna si toamna tarzie. Cand ascult jazz inchid ochii si ma vad stand intr-un loc cald si aromat, in care miroase a levantica, portocale, scortisoara si a... cald. O cana mare cu ceai sau ciocolata calda din care ies aburi. Pe geam se vede cum ninge, alb si des. Ca acum :) Citesc sau stau de vorba cu cineva despre tot felul de prostii, despre reincarnare, educatia copiilor, vitamine si enzime, plante, carti, amintiri, mai stii atunci cand. Warm&cozy, asa este jazz-ul. Iarna asta am facut o obsesie pentru



Primavara pentru rock'n'roll si muzici frantuzesti ascultate in masina spre Sibiu, Sighisoara and such like. Vara pentru reggae, indie si world music plus descoperiri. Toamna pentru rock. Anotimpurile muzicale by Danonino. Acum lumea poate sta linistita, si acest lucru a fost spus :))

La urmatoarea reincarnare voi testa si celalalt sex si sper sa am vocea domnului Armstrong, I thinks chicks dig it :)

Tuesday, January 18, 2011

Nu-mi place

  • sa car pungi, plase, cumparaturi de orice fel. As prefera sa le fac sa leviteze la un metru inaintea mea. Sau sa le care altcineva.
  • sa cer explicatii. Atata te-au dus capul si sufletul, atata ai facut. You deal with your half, I'll deal with mine.
  • cand se fac reparatii in casa. All the noise and the mess and the instalatori... .
  • sa vorbesc la telefon, in ultima vreme.
  • sa spal vase.
  • sa plang. De furie, de neintelegere, de tristete, de niciun fel.
  • deloc de doamnele blonde cu parul nespalat. Se vede mai urat decat pe orice alta culoare de par. Bine ca te vopsesti si nu te speli...
  • sa ma duc la atatia doctori cati am vizitat in ultima vreme. Desi am dat si de doi medici care sigur sunt la ultima reincarnare inainte de a deveni angels of some sort.
  • gandul ca nu-i voi mai vedea de acum incolo, cinci zile pe saptamana, pe niste oameni dragi. Asta deloc-deloc nu-mi place :(( .

Si pentru ca nu cer explicatii, ma tratez cu paleative: ecler cu cafea, lenjerie de culoarea pielii si carti. Din niciuna dintre categorii nu am nevoie de chiar atatea exemplare cate folosesc la... tratament. De la exces de ecler nu o sa mai incap in lenjeria de culoarea pielii. Bine macar ca o sa am ce sa citesc. No matter what.

Sunday, January 16, 2011

Every word they say

"(...) To this day I find it hard to gaze directly at people like Hassan, people who mean every word they say.

'But I wonder,' he added. 'Would you ever ask me to do such a thing, Amir agha?' And, just like that, he had thrown at me his own little test. If I was going to toy with him and challenge his loyalty, then he'd toy with me, test my integrity.

I wish I hadn't started this conversation. I forced a smile. 'Don't be stupid, Hassan. You know I wouldn't.'

Hassan returned the smile. Except his didn't look forced. 'I know,' he said.

And that's the thing about people who mean everything they say. They think everyone else does too."

Pe coperta unu declara Isabel Allende ca "Unforgettable... extraordinary. It is so powerful that for a very long time after, everything I read seemed bland." Eu am pufnit atotstiutor, cum imi e obiceiul uneori: ieaaraaaait, bleand. O sa fie Rushdie 'bland' like never. Asta planuiam sa citesc dupa. Acum mi-e putin teama pentru jucariile verbale ale domnului...

Apoi am citit A Thousand Splendid Suns, pe nerasuflate si apoi am azvarlit cat colo alte doua carti pentru ca pareau false, proaste, incomplete.

Am simtit multe cuvinte si imagini din cuvinte citind aceasta carte. Printre ele si pe acesti people who mean every word they say. Si care cred ca everyone else does too.

Pe finalul anului trecut am adunat fragmente dintr-o lectie bine impanata cu semne de dispret. Le-am pus bine. O sa-mi prinda bine in cativa ani, cand nu o sa ma mai pot lauda ca in casuta verde din titlul blogului.

"Filozofii umaniste." Filozofia, definitia insasi a artei de amorul artei, disciplina inutila din punct de vedere realist. Cresc si rosii, si catei si copii si companii fara filozofie. Umanist, referitor la oameni si sufletul lor. Inutilitati referitoare la sufletul oamenilor. Oare fara sufletul oamenilor mai cresc rosii, catei, copii si companii?

Abia astept anul in care o sa inteleg si eu ca da. Oare asta sa fie? 2011? Cred ca vom trai si vom vedea.