The beautiful people

"Crede in libertatea care, odata dobandita, ar trebui sa-ti dea o anume seninatate, sa te faca si sa nu-i judeci pe oameni. Altfel, un paradox, fiindca in meseria de jurnalist, in timpul oricarui interviu trebuie sa-si analizeze interlocutorii, sa transeze ce e important si ce nu, ce poate fi fals, sa discearna ce conteaza mai mult pentru public. In afara de libertate, mai crede in democratie, aplicata in societate, in jurnalism sau in viata, ceea ce, in esenta, nu e altceva decat respectarea unor reguli. Ca in cazul lui- regulile vietii, ale unei dezbateri politice.

De cele mai multe ori, cand priveste dezbaterile de la televizor se gandeste la mize. Apoi, la superficialitate. De ce sa sari la gatul invitatilor pe subiecte subtiri ca o spuma, cand, in realitate, e o miza prea mica? Pentru el, orice dialog trebuie sa fie mai degraba eficace decat virulent- fie la o cafea, fie intr-un studio, in bataia camerelor.

"Democratia poate parea plictisitoare. Dar ar trebui sa ne asumam ca nu totul e un circ, nu trebuie sa ne batem tot timpul.""


portetul jurnalistului de politica externa Luca Niculescu, in Esquire-ul de mai-iunie. Purtator de cravata Ascot, pentru ca aici detaliile de eticheta superficiala, exterioara, chiar vorbesc despre interior.

Shhhh, rasarituri...

"Atata frumusete in orice rasarit
Si lui Allah de-ajuns tot nu i-am multumit.
Oh, gura ta, frumoaso, de-ar fi sa fie muta!...
Opreste-te o clipa!... Vezi?... Pasarile canta..."

Cand era trist, Micul Print vedea apusuri, unul dupa altul. Eu as vrea sa vad rasarituri. M-as aseza intr-un balansoar si as fi in stare sa vad si douazeci de rasarituri pe zi. In tacere, ca sa nu demonetizam miracolele prin prea multe exclamatii necuprinzatoare si insuficiente. Din cand in cand, mi-ar placea insa sa schimb priviri mult mai cuprinzatoare cu un omulet, asa cum fac cu Niciu la miracolele (adica spectacolele) domnului Puric :)

Scoli de vara despre iubire

"Doamne, ne-ai dat privirea
Dar ochii dor de-atata stranie frumusete.
Ne-ai aratat iubirea
Dar s-o ajungem,
cine, cand sa ne-nvete?"

Tot Khayyam...


Mi se pare trist in iubire sa nu ai puterea sa astepti, sa nu fii suficient de bland cu sufletul, sa nu crezi si sa nu poti suprapune timpul potrivit cu persoana potrivita. Dar aici suna deja a sistem de ecuatii.

Ar fi utile niste scoli de vara despre iubire. Welcome to LoveBootCamp.

Aud ce spui cand taci

"Mi se tot spune: Khayyam, nu mai bea!
Eu doar atat raspund: Cand beau,
Aud ce-mi soptesc rozele, laleaua
Si liliacu'n ram cand se desface,
aud ce-mi spune draga mea cand tace..."

Chapeau* cu un domn adulterin

In mod constant fac aceeasi miscare gresita cand ma intorc duminicile de la Brasov. Trenul de la 15:50 pleaca de la peronul 3 dar e afisat (la fel de constant) la peronul 5. Iar eu ma duc la peronul 5, stau acolo putin apoi ma mut.

De la 5 pleaca un personal prabusit si jegos, plin cu cei mai pitoresti oameni posibili. Care se aseaza pe jos langa panoul informativ, scot un ziar, il pun pe jos, scot cabanosul, ceapa, codrul de paine si rosiile si infuleca. Asta e verbul potrivit. Infuleca. Cara tot timpul lumi intregi in gentile lor mari din rafie dungata si haine de la second hand in sacii mari de gunoi. Nu stiu unde merge trenul asta dar odata tot am sa aflu.

E un domn anume, nu are picioare. Se roaga de unul sau de altul sa-i urce sus pe peron caruciorul iar el se catara in maini pana sus, vorbind incontinuu. Apoi il binecuvanteaza pe binefacator, de obicei un copilandru la fel de jegos. Nu-si pierde suflul. Madonna should try it also. Ma vede, pentru ca ma asez in mod la fel de constant pe primul scaun de langa scari. De fiecare data o luam de la inceput. Nu-mi dati si mie domnita o tigare? Nu am, imi pare rau, nu fumez. Bine faceti domnita. Iarba dracului. Mai sta, se apropie, ma masoara. Ceapa, usturoi, multa transpiratie. Ma priveste admirativ.

Mironosita din mine intoarce capul sau agita putin esarfa spre propriul nas, in functie de sezon. Are unghii mari, indoliate. Da ceva banuti imi dati domnita? Cateodata ii dau, cateodata nu-i dau. Odata i-am dat trufe de la Krauss, ca aia aveam la indemana. M-a intrebat ce-i aia si eu am comis blasfemia blasfemiilor la adresa trufelor. Am zis ca e mancare. A inghitit trufa, a plescait, a intors capul intr-o parte si a zis dulce rrrrau, da rrrrrau. Consoanele vibrante a ceapa.

Ultima oara mi-a citit ziarul. Mie si peronului intreg. Un sul de hartii jumulite, vechi si patate cu noroi. Pareau a fi avut un an vechime pe putin. Le-a scos dintr-o borseta de culoare nedefinita, pe care, culmea, nu scria nici adibao, nici didibao ci de-a dreptul adidas. Silabisea cu relativa usurinta. A pronuntat Sarkozy intr-un fel in care nu mai auzisem pana la el. Guvernul, pensiile... citea asa tare si raspicat ca tot peronul mirosea a ceapa.
M-am ridicat sa plec, ca de obicei, spre peronul corect. Cand am trecut pe langa el si-a ridicat ochii spre mine si a recitat:

"Un barbat si-a inselat sotia in weekend-ul in care aceasta plecase la Vaslui impreuna cu mama, sa-si viziteze bunica."

M-a privit scormonitor. Mi-a venit sa ma opresc pentru o fractiune de secunda si sa vad ce ziar are in mana. Am mers mai departe insa. Trei generatii de femei pe de o parte si un adulterin cu o singura generatie de femeie pe de cealalta.

In timp ce coboram scarile, m-am gandit ca strategic a fost o miscare impecabila si nevasta nu s-ar fi prins nici in ziua de azi daca nu intervenea cineva sa-l parasca la foaia comunala. Etic insa, da cu virgula rau. Mai bine o insela cand se ducea sotia "la servici", ar fi fost mai uman. Biata bunica cu basma si frica de dumnezeu, ce vina o fi avut sa faca parte din karma acestui domn...

Morala? Unele marturisiri trebuie facute la vremea lor. Pana nu te da la gazeta, golabi.

* chapeau (shapou) e scurta introducere a unui articol de ziar, pus intre titlu si text si scopul lui in viata e sa atraga atentia. In niciun caz nu inseamna jos palaria pentru domnul adulterin. Doar a promis in fata statului roman ca-si va respecta sotia si-o va batea decat rar :P

PS: ce s-a intamplat cu domnul adulterin mai departe, nu cunoastem. Am schimbat peronul, ca altminteri aflam si va povesteam, stand ca oamenii, nu incalecand pe-o sa. Insa banuim ca sotia l-a primit inapoi, pe considerentele 1-"asa sunt barbatii" si 2-"tot la mine se intoarce". Asa ca sa-l stapaneasca sanatoasa si rezistenta, for there will be more to come.

foto

Entre tes reins

(ce ma mai fascina cantecelul asta cand eram eu mica si il auzeam la radio, in timpul pranzului de duminica... dar atunci nu stiam franceza si nu intelegeam *blush-blush* )

In ultima vreme mi-am deschis atat de mult antenutele spre exprimarile poetice incat numai peste asta dau. Cam cat de clarvazator si words-Jedi-master sa fii sa poti inchide intr-o mana de vorbe atatea simtiri adanci si tremuratoare...

Pantomima

e ca poezia. Te misca si fara sa o intelegi sau fara sa aiba sens, sau nu. Doar ca sigur te face sa si razi. Pana te doare burta :D

Alta poveste

"Fiindca orice viata sfarseste cu moarte,
Fiindca orice viata suferinta este,
De ce-ncrancenarea de-a dura palate?
Sufletul? Ei, asta e alta poveste..."

Omar Khayyam :)

Pachet de cunostinte auto

Al meu. Ca sa imi intaresc contraproductivul si putin flexibilul model de invatare, care presupune a acumula mai intai cunostinte teoretice, a face doua ciorne si a ma asigura ca nu ma arunc in apa sperand ca ma voi descurca (in mare parte deoarece cu greu accept ca eu sa ma descurc prost la ceva :P ), am inceput sa adun si sa memorez info despre o chestie care se invata facand: a conduce un autoturism. Go figure.

Pana acum, stiu asa:

• unde sunt si ce fac pedalele;
• diferitele tipuri de frana;
• de ce e buna frana de motor versus franarea din pedala;
• ce faci si ce nu faci intr-o curba;
• semnificatiile marcajelor cu vopsea de pe (auto)strazi;
• regulile privind prioritatea (stiu si exceptia!);
• parcarile (asta suna chiar amuzant, insa eu stiu sa parchez doar textlinere!);
• ca trebuie sa-mi reglez oglinzile :) ;
• asigurat-semnalizat-abia apoi actionat;
• destul de vag care e faza cu pornirea si oprirea in rampa;
• ce-i ala ax cardanic;
• regulile pentru schimbarea vitezei;
• de ce nu e bine sa-ti chinui masina turandu-i motorul aiurea;
• cu ce se indeletniceste uleiul (bonus: am asistat cu ochii mari la o adaugare de ulei and I lived to tell the other day :P )
• ce e un etrier (am mare noroc ca ma incanta sa invat cuvinte noi, oricat de ciudate si inutile ar fi in a conduce propriu-zis masina);
• cateva elemente de caroserie.

Si abia astept sa mai invat. Pana in august-septembrie, cand ma voi indeletnici cu scoala de soferi, I've got plenty of time.

PS: enciclopedie auto. Din pacate eu nu ma voi simti in deplina siguranta daca nu voi sti ce anume misca, cum si de ce. Talking about pitici...

Cantece si indragosteli

Cu mare drag mi-am reamintit azi de o piesa de-a lui Leonard Cohen pe care o ascultam candva obsesiv si pe repeat. Acum la reamintire, cu public fiind, nu mi-am permis decat doua repeat-uri :) , nu era mediul propice pentru a-mi arata tendintele obsesive. Am recuperat in ultimele doua ore, de cand sunt acasa din nou. Inca imi place mult poezia din aceasta piesa.

"I'm aching for you baby
I can't pretend I'm not
I need to see you naked
In your body and your thought
I've got you like a habit
And I'll never get enough"

Si bineinteles, versurile cu bratarile, pe care le gasesc dureros de frumoase si reale. Daca as fi fost eu barbat, care nu plange, sa-i vad bratarile si cerceii ar fi fost picatura finala.

"I see you on the subway and I see you in the bus
I see you lying down with me and I see you waking up
I see your hand, I see your hair
Your bracelets and your brush
And I call to you, I call to you
But I don't call soft enough"



Si pana una-alta, m-am indragostit, voila. De mare. Daca as fi putut, as fi facut tumbe de placere pe mal. Ca un mic Zorba as fi dansat pentru mare si as fi facut ablutiuni mistice, murmurandu-i cat de rau imi pare ca am descoperit-o asa tarziu in viata mea. Ca iertarea cred ca mi-a acordat-o. Azi dimineata mi-a trimis ca semn un grup de 5-6 marsuini care au venit sa se joace chiar sub nasul meu lipit de camera foto cu care incercam sa inghet cateva clipe de rasarit.

Si soarele, soarele! Daniela care dorea sa ramana alba a disparut si a lasat una fascinata de culoarea de genunchi, umeri si incheieturi slightly toasted :)

Ramane cu mine amintirea fetitei de vreo 8 ani care statea cu genunchii semiflexati la cativa metri de mal si se aseza pe valurile care-i veneau sub fund si striga: "Sunt fericitaaaaa, sunt fericitaaaaaa!"

Vara asta o sa se intample ceva tare bun.

Captatio tei

Azi, acum doua ore y pico, trecand de magazinul de la colt de unde cumpar inghetata toata vara, am simtit prima adiere de vant cu miros de tei.

Teiul miroase a cald si a stat la povesti pe o banca, a jucat leapsa si a alergatura pe inserat. Mai miroase a tinut de mana si a timp berechet.

Tei, apa rece, un evantai adorabil, o carte si o patura. Si padurile.

Oficial, a inceput vara. O sa fie fabuloasa, oricum ar fi, doar pentru ca e vara si pentru ca incepe ASA. Se pricepe la captatio benevolentiae.

Pentru a desena o figura geometrica clara

"Insa lucrurile nu se sfarsesc atat de usor. Atunci cand cineva vrea ceva de la viata (or fi existand si oameni care sa nu vrea nimic?), viata ii cere mai multe date. Pentru a desena o figura geometrica clara, ai nevoie de mai multe puncte de reper. Daca nu le dai, nu obtii niciun raspuns.
Raspuns imposibil din pricina informatiilor insuficiente. Apasati tasta Delete."

Haruki Murakami, Dans dans dans

Am aflat eu saptamana ce tocmai a trecut ca de fapt nu trebuie sa pui chiar atat de multe intrebari. Ca ar fi suficiente trei in relatiile productive dintre oameni:

1. do you like me? (si viceversa, evident);
2. do you trust me?;
3. can we work together?.

Probabil spatiul ramas, in aceasta varianta idealista (ghici ciuperca de ce mi-au placut intrebarile imediat ce mi-am aruncat privirea peste ele :) ), ar trebui umplut cu multa incredere.

Sa fie suficient? Ca de ramas mult spatiu, ramane.

Reluati cautarea/desenarea cu alti termeni. Adica nu o lasati balta :)

Goana dupa primavara

La doar 160 de kilometri nord de Bucuresti mai e iasomie inflorita, mai sunt floricele din acelea mici si albe, cu miros de ploaie si praf iar salcamii abia innebunesc. Ba chiar un castan mai lenes am zarit, la fel de parfumat.



Tare drag mi-a fost sa ma prefac ca e iar sfarsit de primavara. Intr-un an o sa fug tot la nord, dupa primavara. O sa ma rog de ea, sa ma lase sa ma tin de rochita ei cu iasomie. Cred ca ma va tolera, imi amintesc ca in abecedar ziceau numai de bine despre prima fiica a anului :P Oare in Maramures salcamii infloresc in iunie? O sa vad si asta cand o sa alerg tot la nord, dupa primavara.

I-as canta ca Nina Simone:

"Now as I try to forget you, it doesn't work out anyway
'Cause I lost you such a long time ago but in my heart you'll always stay"



Si stiu ca o sa ma ierte cand o sa o uit. Nu din cauza mea. Din cauza teilor :) Si oricum, doar pana la primavara... viitoare.

PS: love the song. "I can't see nobody/ my eyes can only look at you"