Brain, Heart, pensionarul si rolele

Tot via quote book (daca mai scriu multe postari scurte, imi fac cont de twitter, zau asa). Sa duc superficialitatea pana in panzele albe, ca tot vine vremea hainutelor de in alb, din care adun alte cateva in fiecare vara.

Acum doua saptamani am vorbit despre asta cu cineva, eu sub teiul de la intrarea in Herastrau, cineva intr-un autobuz. Despre cat de confuz este sa ai o siguranta de nestramutat in cap in legatura cu o persoana si o maare flexibilitate in suflet. Ca si cum ai fi doi oameni.

Incep sa cred ca intotdeauna creierul este prea conformist. Ca un pensionar batran, care merge agale cu mainile la spate. Inima pare a se da pe role pe strazi in panta si cu borduri inalte. Fara protectii de palme, coate si genunchi.

All you have to decide

Am vazut ieri LOTR, don't ask cat a durat :) . Cred ca sunt pe cale sa dezvolt o pasiune pentru Tolkien de aceeasi factura ca cea pentru Haruki: nu am nevoie sa fi citit ca sa stiu ca o sa-mi placa. Cu Haruki am avut dreptate. Citesc "Dans, dans, dans" incet, cateva pagini pe zi, ca sa nu se termine prea repede.

Mi-am notat ceva si ma tot gandesc. Ca desi pare putin si cam determinist, e de fapt mult si ceea ce conteaza. Avem multe de decis.

'I wish the ring had never come to me. I wish none of this had happened.', zice speriat hobbit-ul Frodo.

'So do all who live to see such times, but that is not for them to decide. All you have to decide is what to do with the time that is given to you.', ii raspunde Gandalf the Grey

Avem ceva treaba...

Si offtopic, incepand de azi am poze cu cirese pe photonaiv. Sunt adorabile, cu pielita lor fina si pistruiata, asa mici si roz-rosii.

Truth is...

Mie imi place rau de tot muzica reggae. Cred ca sunetul de reggae este potrivit cu majoritatea starilor mele de agregare. Pe langa faptul ca suna atat de bine (but nevermind me, sunt subiectiva++), are foarte multe versuri intelepte. O intelepciune de-aia simpla, necomplicata, calda, potrivita intrebarilor din categoria "Beginners' Basics" pe care toti le punem, pe dinauntru.

Familia Marley este in mod special deosebit de inteleapta. O fi de la mare, de la soare, de la verdeata, nici nu mai conteaza.

Exhibit 1, via quote-book:

"Truth is, everyone's going to hurt you. You just have to find the ones worth suffering for." Bob Marley

Iar eu, cu o singura regretabila exceptie, am suferit numai cu gandul la oameni care meritau.

"Cu jocurile... nu-i de joaca." Chiar pe 1 iunie.

Si chiar ca nu-i de joaca. Analiza Tranzactionala spune ca noi omuletii preferam uneori sa ne petrecem timpul jucand jocuri de teama. De teama ca daca ne apropiem prea mult si autentic de cineva, mai devreme sau mai tarziu o sa... ne-o luam.

Un exemplu de joc foarte des jucat in cadrul perechilor (de orice fel) de oameni (din pacate) este "uite cate fac pentru tine...". A ii ofera lui B una-alta, ii da din belsug. Si se jura ca de drag. Dupa ceva vreme, ii scoate ochii, cum spunem noi pe romaneste. Mi-a povestit cineva de curand ca partenera sa a insistat sa mearga impreuna intr-o excursie platita... unilateral de catre insistenta :) Invitatia a fost facuta mieros, pe post de cadou. Inca din timpul excursiei au inceput certurile. Amicul meu stia ca asa urma sa se intample si s-a lasat cu greu convins sa mearga in excursie. Intotdeauna stim cand primim un cadou cu o doza ascunsa de venin... La fel ca acele complimente "de plastic", pe care le simtim ca nu sunt reale si nu vin din suflet.

Intotdeauna cand intram intr-un joc simtim asta. Stim cum urmeaza sa se finalizeze: cu un gust amar pentru fiecare din partile implicate, pentru ca jocurile psihologice nu implica partea buna si autentica a oamenilor. Ci pe cea manipulatoare.

Cele mai utile lucruri in cazul jocurilor psihologice sunt trei: sa le recunoastem pentru a le evita, sa stim sa le dezamorsam, daca ne-am incalcit deja in ele si sa identificam ce rol avem noi in toata schema. Pentru ca... surpriza, jocurile sunt dinamice!

Exact despre asta e vorba in cursul organizat de Steps4Change pe 1 iunie. Se cheama ca in titlu, "Cu jocurile... nu-i de joaca!". Daca vrei sa vii la cursul Ralucai, da un mail la office[at] steps4change.ro, zi repede ca vrei si tu un loc pana nu se termina. Aici gasesti toate detaliile care te-ar putea interesa.

See you there, ca eu ma duc :)

Dulceata de cirese

Pentru ca a facut cu succes paine, deja in repetate randuri, Danonino se apuca de facut dulceturi. Si va incepe cu ciresele. In mare pentru ca le gaseste irezistibile si ar vrea sa le gaseasca si in miezul iernii la fel, la borcan. Si in mic la fel.

Cel mai mult imi place la dulceata faptul ca te gadila pe cerul gurii. Daca iti vine sa razi, inseamna ca nu ai mancat inca o dulceata buna. Stii cum simti o dulceata buna? Atinge-ti cerul gurii, incepand din spatele dintilor, foarte usor, cu limba. Ca si cand ar fi o pensula :) Asa vreau eu sa-mi iasa dulceata de cirese.

Citeste si o poezie-dulceata-de-cirese:

Partaj

Si gandeste-te de ce sunt parole pe care le uiti si parole pe care le tii minte chiar si in miez de noapte:

Forgot your password?


PS: check this out :) Tot naiv, fara specificatii tehnice.

"Unde ingerii se tem sa calce"

"Pentru unii, increderea in sine poate fi o mare calitate, pentru altii un obstacol. De exemplu, prostii au intotdeauna mai multa incredere in ei decat oamenii inteligenti. Prostia are in ea un anumit grad de incredere. Prostii sunt mai incapatanati si, pentru ca sunt orbi, pentru ca n-au ochi sa vada, se napustesc peste tot- chiar si acolo unde ingerii se tem sa calce.

Omul inteligent e prin firea lucrurilor putin ezitant. Asta dovedeste pur si simplu ca exista milioane de oportunitati, milioane de alternative, iar tu trebuie sa alegi. Fiecare alegere este arbitrara, asa ca e firesc sa existe o anumita lipsa de incredere in tine. Cu cat esti mai inteligent, cu atat o vei simti mai mult. (...)

Asa ca ceea ce trebuie sa faci este sa privesti in jur cu obiectivitate, in tacere, cu simtire, sa vezi posibilitatile si sa te indrepti spre cea pe care o consideri putin mai buna decat celelalte. O data ce te-ai hotarat sa te misti, uita de celelalte alternative, pentru ca acum nu mai conteaza, si mergi cu incredere pe drumul ales.

Asta este cu adevarat increderea inteligenta. Inteligenta nu distruge de tot ezitarea. Se foloseste de ezitare. Nu distruge alternativele. Alternativele exista. Inteligenta cugeta in mod constient, evalueaza toate alternativele."

Osho, Inteligenta-reactioneaza creativ la prezent-

Intotdeauna am tresarit de incantare cand am gasit cateva randuri scrise care vin in intampinarea nelinistilor mele. Care ma ajuta sa le justific, cumva, atunci cand resursele mele sunt canalizate catre a intelege ezitarea si mai putin catre a justifica. Ezitarile mele, va salut :) Cica sunteti semn de inteligenta.

Titlul in schimb se justifica prin... estetica placerii. Mi-a placut rau de tot picturalitatea acestor vorbe. Trebuie ca e un petic fabulos de pamant acolo unde ingerii se tem sa calce. Si intr-adevar, un "prost" ar juca sotronul pe orice frumusete.


PS: fiind aceasta prima mea lectura din Osho, marturisesc ca ma surprinde usurinta cu care foloseste cuvantul "prost". Aveam un prof de chimie in generala care ne spunea ca la acest nivel de evolutie al lumii nu mai exista prosti. Daca ar fi prosti, nu ar reusi sa supravietuiasca intr-o lume complexa. Eu cred ca avea dreptate. Foarte rar oamenii sunt prosti, mult mai des se intampla sa fie pur si simplu rai.

PPS: unei singure categorii as ezita mult mai putin sa-i pun eticheta "prosti". Celor care nu citesc. Carti. Pentru ca daca nu sunt, sigur devin in timp. Stiu asta pentru ca am cunoscut indeaproape pe unul si pe masura ce acumuleaza ani devine din ce in ce mai putin admirabil. Or cu oamenii care citesc se intampla invers, in ciuda adversitatilor, pierderilor, dezamagirilor.

Intrebarile

Cand eram mica, nu puneam multe intrebari.

Si uite-asa am crezut multi ani la rand ca in calendarul crestin-ortodox exista cel putin o greseala: cum adica "sfantul imparat Constantin si mama sa Elena" cand e clar ca e exact invers? Pe tata il cheama Constantin deci e sfantul imparat Constantin si copila sa Elena.

La ce folosesc mingiutele alea rosu cu galben care atarna pe unele fire de inalta tensiune? Credeam ca au ramas cumva atarnate acolo (foarte logic intrucat mie mi se intamplase deja cu doua discuri zburatoare si o minge) si ma gandeam unde sunt oare casele in care locuiesc copiii cu pricina daca noi ne aflam in plin camp. Cum vazusem Casuta din Preerie, nu excludeam posibilitatea unor localnici mai izolati de felul lor...

La 14 ani, in drum spre liceu, am descoperit cu incantare principiul dupa care functioneaza semafoarele intr-o intersectie.

Sunt multe alte intrebari pe care nu le-am pus la vremea lor sau nu le-am pus deloc. De-aia intreb acum toate prostiile :) Pentru ca o intrebare nepusa inseamna un raspuns neprimit.

Stiu, sunt foarte frumoase intrebarile, generatoare and stuff. Doar ca in unele scheme logice ai nevoie de raspuns ca sa treci la pasul urmator. Ca sa nu le transformi in ilogice. Si ca sa eviti situatia in care incapatanatii stau si bat pasul pe loc in asteptarea unui raspuns pentru care nici nu au pus intrebarea.

Acum de exemplu vreau sa stiu cum anume ajunge informatia din hard pe un DVD. Si intreb, na!

17 noiembrie 2009

Ma intreb ce s-a intamplat pe 17 noiembrie 2009. Ca mie nu mi s-a intamplat nimic memorabil. Am visat noaptea trecuta o placuta cu data asta. Era pe un perete de caramida undeva intr-o zona de munte. Era o zi innorata.

Cand am mers la cursul de Alchimie in ianuarie una dintre participante era psihoterapeut jungian in formare iar in psihoterapia jungiana analiza viselor este de extrema importanta.
Imi amintesc cum ne spunea ca dupa ani intregi de analiza ea a ajuns sa primeasca strict mesajul pe care trebuie sa lucreze, fara sa mai viseze tone de "ambalaje", actiunea din vis de care noi ne tot impiedicam.

Imi place analiza jungiana a viselor pentru ca foloseste foarte putine simboluri general valabile si ia in calcul mai intai si mai intai complexul de situatii in care traieste... visatorul.

Asa ca ma intreb ce am eu de descoperit despre acea zi. Am alocat azi o parte serioasa din propriul CPU ( :) ) descifrarii acestui mister. Era intr-adevar un complex de situatii interesant.

Oare e posibil sa fi visat sensul altcuiva? Ziua altcuiva?

Azi incepe ultima luna in care mai intru in categoria young :) Ieri am lamurit niste lucruri cu cineva. Le lamurim de trei ani deja, devine amuzant, pare ca ne dorim sa nu finalizam lamurirea lor ca sa pastram o legatura. The times are a-changing, cum zice Nina Simone. Apropos de Nina Simone, iata un cantecel de-al lui Charles Aznavour care imi place rau de tot :) (hai razi odata :) )

Bulinute feminine, nevermind

• daca stiam cat de placut si sexi este sa rulezi un ciorap fin pe picior, ma imbracam mai des in fusta primavara. Azi de dimineata mi-am pus ciorapii o data, mi-a placut, asa ca i-am dat jos si i-am mai imbracat o data :P
  
• cam de ce ar accepta o femeie sa fie planul B al unui domn caruia i-a picat planul A? Cam de ce?
• intr-un apartament vecin sta o doamna al carei sot s-a sinucis acum aproape trei ani pentru ca ea a plecat de-acasa. Se certau toata ziua si toata noaptea. Acum, la aproape trei ani dupa, ea a refacut apartamentul si de vreun an s-a mutat cu actualul sot. Iar eu stau cu gura cascata de mirare cum se pot reface unele inimi pe fastforward. Eu marturisesc spasita ca dupa ce citesc horoscopul pentru gemeni ma chinui constient sa citesc racul pentru Niciu', ca sa nu fie iar berbecul al doilea. Sau primul. Years old habits do die hard.
• m-am razgandit: imi plac florile. Cu tinutul lor in mana pentru mai mult de un sfert de ora nu ma pot impaca deloc.
• ani intregi m-am infuriat vazand femei cocosate de pungile de cumparaturi, in drum spre casa. Vezi tu, eu eram rasfatata si trebuia sa ma rog frumos ca sa primesc si eu o plasuta. Azi mi-a fost drag sa trec pe la supermarket sa cumpar niste lucrusoare care se terminasera. E drept ca acasa ma astepta Niciu' si nu vreun domn :) Totusi e atat de placut sentimentul de grija fata de cineva... Poate ca ele nici nu simt cum le taie pungile degetele. De dragul celor care le asteapta acasa.
• primesc nenumarate complimente legate de par, de cand a crescut si uneori il las liber. Si imi plaaaac :) Ce bine ca Niciu' tot mai vrea sa se tunda in fel si chip, ca altfel m-ar tenta al meu :)
• a inflorit iasomia, ai vazut? De fapt, ai mirosit?
  

22 de pasi pentru o viata lipsita de timiditate

Atat. Doar 22 :))

Vorba si Universul, la teatrul de papusi

Imi place o vorba in ultima vreme: ceea ce faci este ceea ce faci (de la un om recent cunoscut. Le adun si ii adun). Nici mai mult nici mai putin. Fara presupuneri (e greu, e greu, mai ales pentru fidgety minds), fara asteptari sau ne-asteptari. Are unu', Elvis Presley, o melodie :)


Ceea ce fac este ceea ce fac.
Ceea ce faci este ceea ce faci.
Ceea ce face este ceea ce face.


Este un principiu foarte sanatos. Antiteza ar fi ca eu cred ca gardul dintre responsabilitatea mea si a celuilalt este greu de trasat drept si plin, fara sparturi si tunele subterane. Nu cred ca pot spune ceva si reponsabilitatea mea se termina odata cu fraza. Nu. Departe de mine gandul de a imbratisa umanitatea in ansamblul ei, umanitatea la nivel de concept de miss world. Sunt bucati zdravene din umanitate pe care nu le inghit nici cu halbe de apa. Cumva, eu cred ca la nivel profund ceea ce fac eu contine si o parte din ceea ce ai facut tu si din ceea ce au facut ei. Analog si pentru tine, si pentru tine. Si ne trezim legati. Si ne sperie. Bine, ma. Pe mine ma :)


Ca la teatrul de papusi. Papusa se misca atunci cand actionezi asupra firelor care o leaga. Daca am actiona asupra firelor, in loc sa incercam ca ele sa nu mai existe? Ca mie mi se pare ca asa putem misca papusa. Poti incerca sa actionezi direct asupra papusii. O sa vezi, e lemn.


Sinteza? Sanatoasa vorba. Eu ma intreb cu firele si cu universul cum ramane daca ne apucam sa imprejmuim terenuri. Economic vorbind.


PS: neaparat sa te duci la teatrul de papusi. Acolo totul e scurt, colorat si concentrat, ca astia mici sunt adevarati inca.

Delcou. A girl's two cents (one, actually).

Am fost zilele trecute la un training extrem de majoritar masculin. In sala nu existau decat patru cercei si pe mine m-a pazit dumnezeul bunului simt estetic sa-mi fac extra gauri in urechi. La un moment dat i-a apucat pe baieti jargonul masculin. Vezi titlu. Cum pana si cealalta posesoare de cercei radea la glumele lor cu delcou, eu m-am facut ca ploua, ca inteleptul care a spus ca mai bine tii gura inchisa si pari inteligent decat sa o deschizi si sa remove all doubt.

Dar m-a ros nestiinta mea. Iata ca acum, pe langa ce face ambreiajul, cum se ia o curba (partea teoretica), cum se calculeaza unghiul cu oglinda retrovizoare pentru parcare, stiu si ce-i ala delcou:

DÉLCO s.n. Cap distribuitor la motoarele cu aprindere electrică. – Din fr. delco.

(yup, which makes things so much clearer!! Acum am si mai multe concepte de inteles. De care cap si ce distribuie si mai ales, ce alt fel de aprindere pot avea motoarele? Cum anume contribuie delcoul la a face o lume mai buna?)

Poveste* pe un perete

"Te iubesc."

"Hai sa avem impreuna doi copii, unul sa semene cu tine si celalalt cu mine. Pe unul il facem skater si pe celalalt schior. Si apoi stam cu sufletul la gura ca isi vor rupe, pe rand sau impreuna, picioare si maini."

" Sa stii ca glumeam :P "

* oare cine a spus povestea, o femeie sau un barbat? Tu ce zici?

Poezii. Trei.

Tupac Shakur. Marin Sorescu. ee cummings. Chiar in ordinea asta.


The rose that grew from concrete

Din you hear about the rose that grew
from a crack in the concrete?
Proving nature's law is wrong it
learned to walk without having feet.
Funny it seems, but by keeping its dreams
it learned to breathe fresh air.
Long live the rose that grew from concrete
when no one else ever cared.


Ceva ca rugaciunea

Nu stiu ce am,
Ca nu dorm cand dorm
Nu stiu ce am
Ca nu sunt treaz,
Cand stau de veghe.

Nu stiu ce am,
Ca nu ajung nicaieri,
Cand merg.

Nu stiu ce am,
Ca stand pe loc
Sunt, hat, departe.

Doamne, din ce fel de huma
M-ai luat in palmele tale calde
Si cu ce fel de saliva
Ai amestecat si-ai framantat huma-mi?

De nu stiu ce am
Ca exist,
Nu stiu ce am
Ca nu mai am nimic,
Decat pe tine.




I like my body when it is with your

i like my body when it is with your
body. it is so quite new a thing.
muscles better and nerves more.
i like your body. i like what it does,
i like its hows. i like to feel the spine
of your body and its bones, and the trembling
firm smoothness and which i will
again and again and again
kiss, i like kissing this and that of you
i like, slowly stroking the, shocking fuzz
of your electric fur, and what is-it comes
over parting flesh... and big eyes love-crumbs,

and possibly i like the thrill
of under me you so quite new.

"Unde pot sa gasesc un sevalet?"

Daca te intrebi asta, raspunsul e: la Danonino pe blog, chiar aici. Ti-l fac eu cadou :)

Iti povesteam vara trecuta ca primisem un sevalet. Zau daca mi-a trebuit. Eu nu l-am folosit neam deloc, doar l-am tinut pe post de decor in dormitor. Bine, nu cred ca era nou pentru ca persoana care mi l-a oferit fara ca eu sa il cer a uitat sa-l curete in prealabil de praf si de par ondulat si canepiu. Nu am prieteni care picteaza, nici eu nu pictez asa ca mi se pare ca-l retin pe sevalet degeaba cand poate are treaba in alta parte.

Sevaletul e in stare excelenta, cred ca si inainte a fost folosit tot ca decor pentru ca nu are nici macar o pata care sa indice o viata aventuroasa, e din lemn de tei, are 180 de centimetri si se potriveste pentru panze intre 30*30 si 70*100. Nu-i lipseste nimic, ba chiar parerea mea sincera si neavizata este ca are prea multe suruburi care se pot fixa in fel si chip. De aratat, arata cam ca in imaginea asta. Pe cutie scrie The Wall Swiss Art.

Daca iti trebuie sau vrei sa-l daruiesti cuiva caruia ii trebuie, da-mi un mail si spune-mi ca-l vrei (gasesti adresa in view my complete profile-contact).

*Important de stiut: grabeste-te, e doar UN sevalet; propunerea e valabila doar daca esti din Bucuresti (anytime) sau Brasov (atunci ne intalnim intre 6 si 9 mai si ti-l dau)