Thursday, December 9, 2010

My magic reminder

Pe mine nu ma surprinde deloc ca mi-am cumparat inca o pereche de cercei de la targul de Craciun de la sala Dalles. Obisnuiesc sa-mi cumpar cercei asa cum unele femei mananca ciocolata. Cu singura diferenta ca eu mananc si ciocolata si cumpar si cercei :) (ma gandesc sa cer o marire de salariu cu acest motiv: you see, I'm special therefore I need more money to support such never-seen-before specialness :P )

Cerceii astia sunt deosebiti, nu sunt doar cercei ci un magic reminder. Ca un talisman menit sa iti aminteasca de ceva anume. Eu mi-am luat talismanul de Acceptare. Doua pene albastre ca cerul vara, cu liniute albe, ca valatucii de nori vara. Din fimo, usori ca vara :)

Au si poveste: "Magic Reminders sunt acele mici obiecte care iti reamintesc in fiecare zi ca viata e magica. Un Talisman (reminder) poate fi un obiect pe care intentionezi sa-l folosesti pentru a-ti aminti ceva. Sunt atatea lucruri care ne pot face viata mai frumoasa! Recunostinta, Credinta, Daruirea, Iubirea, Rabdarea, Perseverenta sunt cateva dintre ele. (...)"

Am purtat luni talismanul meu varatic si stiu ca e o naivitate sa cred ca datorita lui eu am fost altfel intr-o anumita imprejurare insa... asta nu ma impiedica sa cred.

De cel putin 15 ori mi-am plimbat luni degetele pe liniile rafinate ale cerceilor-pana, cu cer de vara si nori. Si mi-am amintit sa iau lucrurile asa cum vin, sa inspir si sa primesc intamplarile din acea zi. Fara sa mai consum suflet si energie opunandu-ma, fara sa mai consum gandire rationalizand cum ar fi trebuit sa fie lucrurile de fapt.

Nu mi-a fost usor. Mi-a fost greu, mai ales ca ultimele luni din viata mea, incepand cu 1 august, nu au fost printre cele mai usoare.

Iar pe seara... Pe seara am purtat o... discutie sa-i spunem, cu cineva tare furios. Pe mine ma incapaciteaza furia. Nu stiu ce sa fac in fata unui om care imi arunca cu sageti din ochi ca un experimentat luptator apas, care se inroseste de nervi si care spune lucruri neplacute si de cele mai multe ori exagerat de necugetate.

Nu stiu daca din teama mea cred asta, insa o cred: cel mai bun lucru pe care il poti face pentru tine, pentru celalalt si pentru univers este sa stai singur cand esti furios. Spunem atatea prostii si atatea neadevaruri si exagerari cand suntem furiosi... iar asta are o explicatie stiintifica dar explicatia nu repara sufletele pe care le ranim cand ne infuriem.

Ca sa nu ma enervez (eu percepeam discutia ca fiind nedreapta), m-am retras in mine si imi urmaream cu deosebita atentie respiratia. L-am lasat pe partenerul de discutie sa se intretina cu aparenta mea de carne si oase iar eu plecasem departe.

Pentru ca era deja foarte intuneric afara si geamurile incaperii mari de tot, mi-am surprins reflexia in geam. Cerceii mei incredibil de albastri se vedeau clar, clar de tot. Era aproape ireal conturul lor intr-un ghemotoc de ceata gri.

Dintr-o data, m-am intors in aparenta de carne si oase si am stat acolo, prezenta cu tot ce sunt, sa ascult si sa primesc vorbele care nu imi placeau.

Am tacut, nu am protestat. O mare realizare pentru mine, dotata cu o minte destul de agera, dinti ascutiti de om tanar si nerabdator si (so they say :D ), quite gifted in situatii de confruntari verbale.

Ma minunam de reactia mea. Am ne-protestat pana la sfarsit. Am acceptat.

Bine, cateva ore, ca atunci cand am ajuns in pat nu am adormit vreo doua ore purtand conversatii imaginare in my head, in care spuneam tot ce nu spusesem mai inainte.

Am insa incredere ca in timp o sa accept cu efecte mai lungi in timp :) Toate lucrurile importante se fac incet si cu rabdare.

Pe cartonasul cu explicatii care insotea talismanul scrie "Tot ceea ce ti se intampla este fie o experienta care sa te bucure, fie o lectie care sa te invete."

Asa ca daca are cineva ceva neplacut sa-mi spuna, these days are the right time. O sa tac, ca tacerea-i de aur :)

PS: magic reminders se gasesc la targul de Craciun de la sala Dalles, la etaj, la standul UndA

No comments: