Friday, November 19, 2010

So fresh!

Azi de dimineata m-am trezit zambind. Cred ca daca m-as trezi intotdeauna la ora la care pohteste organismul meu, tot cu zambetul pe fata as deschide ochii. Un parametru de extrema importanta in viata mea este numarul de ore de somn. Sa fie de la 7 in sus si jur ca mai mult de 16 ore nu am dormit niciodata :)

Mi-am amintit de un suflet prieten, pe care sigur l-am mai intalnit candva, pe cand nu eram eu in forma asta (nevermind, cred in reincarnare dubios de mult pentru un om care prefera mult sa nu manance carne). Care mi-a spus ca ma iubeste ca om, adica iubeste omul care sunt.

Frumos semn de la univers, mai ales ca ieri am nutrit ceva ganduri dubioase la adresa unei fiinte. Ma rusinez de fiecare data dar, de buna-seama, rusinea nu este un argument suficient ca sa fiu mai buna.

Si cum un lucru frumos duce de obicei la altul (thinking point pentru nemultumiti...), am inceput sa schitez un top al celor mai frumoase lucruri care mi s-au spus vreodata (se vede treaba ca m-am trezit si narcisica, bine ca nu am oglinzi prin dormitor ca acum nu mai scriam acest text ci cadeam in adoratie fata de propria-mi magnifica fiinta :)) ).

Numarul 1 ramane inca "you're like the first snow that falls". Greu de egalat asa ceva. Dar si cumva limitativ, cineva asa trebuie sa fie impecabil si sa nu greseasca niciodata iar eu am gresit.

Pe locul doi am clasat o tacere. O tacere garnisita cu niste raze de soare usor adorabile si cu un aer dens si greeeeu, ca un brocart.

Si-apoi am primit un sms dragut si mi-am dat seama ca incursiunile in trecut, oricat de savuroase ar fi, nu-ti pot umple niciodata gura cu sucul proaspat, real si aromat al unui mar tare si auriu din care musti cu pofta chiar acum.

Mai e inca atata de trait! Tone si tone intregi de lucruri gustoase. Bune si amintirile, pacat ca nu mai sunt proaspete.

4 comments:

Anonymous said...

"Orice jurnal trebuie sa fie egolatru, caci e vorba de eul celui care scrie. Dar la unii, aceasta egolatrie atinge cote spectaculoase, pentru ca sunt pasionati de ei insisi. Se intalnesc oameni care pot vorbi indefinit de ei insisi, care cred sincer ca lucrurile se invart in jurul lor si ca ei sunt, de fapt, cei care justifica existenta lumii. Noteaza intotdeauna lucrurile astea, care merg de la povestea tribulatiilor personale."
Andrei Plesu - Conferinta despre jurnal
Bukowsky

Danonino said...

Da, ma mai cheama si Narcisa :P Stiu si eu pe cineva, chiar usor mai cinic si mizantrop, care citeste Plesu. Cred ca-i semeni.

Mereu m-am intrebat cum e viata din aceasta paradigma.

Anonymous said...

Asa cum un daltonist nu poate percepe verdele si rosul , asa un cinic si un mizantrop nu poate citi Plesu.
Nu pot sa integ de ce cineva si-ar lua temperatura constant si automat ar fugi la ferestra sa o anunte publicului.La fel totusi ma intreb daca nu cumva la baza blogului tau sta un gest profund generos care doreste sa imparta si celorlati trairile, mai faste sau mai sumbre ale prorpiei existente si asfel publicul virtual sa beneficieze de o farama de invatatura, de un bob de lumina.
Mi-as dori sa imi demonstrezi asta , dar comentariile tale de pana acum nu m-au ajutata sa cred asta , oricat mi-as dori.(aleg totusi sa cred in generozitatea gestului , oricat de neplauzibil pare)
Cu prietenie,
Bukowsky

Danonino said...

Stii, bulinutele si funditele pe care le scriu eu aici nu sunt deloc ceva deosebit si nu doresc sa impartasesc nimic. Sunt trairi pe care le care tot omul.

Faptul ca eu am ales si acest mijloc de expresie nu-mi aduce in plus decat genul asta de comentarii, cum e comentariul tau.

Nu m-am hotarat inca daca le apreciez sau nu, dat fiind ca nu mi le doresc.

Sunt oameni mult mai buni pe umerii carora a ramas sarcina de a face lumina si de a fi generosi.

Ma tem ca nu sunt printre ei. Sunt doar o fiinta egoista si rautacioasa, cu blog :) Voila explicatie.