Sunday, November 7, 2010

De-adevaratelea

Mai sunt putine lucruri pe lume la fel de frumoase ca atunci cand cunosti un om de-adevaratelea. Pe bune, fara masti, pudre, aparente si roluri sociale.

Saptamana care tocmai se incheie am cunoscut asa o tipa foarte tare. Si-am re-cunoscut pe cineva. Am avut parte de niste discutii intense si concentrate cu un domn si in seara asta am ras de ma doare burta inca cu mama si cu Niciul, la o clatita, ca fetele :)

Ma uitam azi de dimineata la coroanele arborilor, care mai de care mai rosii si mai luminoase. Si la doamna care sedea pe banca cu ochii inchisi si se lasa mangaiata de soare. Avem nevoie de atat de putine lucruri pentru a fi fericiti... Doar sa ne dorim si noi sa fim fericiti.

Suna ciudat, nu? Cateodata nu ne dorim sa fim fericiti. Ne dorim sa fim tristi, jalnici si amarati, ca sa atragem atentia si grija celorlalti. De foame de iubire ajungem sa nu ne dorim sa fim fericiti, desi daca am fi fericiti si am reusi sa si dam ceva celor din jur si nu doar sa le luam s-ar apropia mai mult de noi si ne-ar da iubirea pe care o cautam.

Nici tristetile nu sunt rele, daca sunt de-adevaratelea, iara nu produse ale unui ego infometat.

In ultima perioada ma intalnesc cu doua categorii de oameni. Unora le stralucesc ochii atunci cand vorbesc despre ceea ce fac si despre viata lor iar altora nu. Ca si cand dumnezeu ar sti ca eu am de luat o hotarare si ca in general ma hotarasc greu si am nevoie de ciorne. Cum nu imi poate da o ciorna, imi trimite un fel de lectii. Iar eu sper ca inteleg ce trebuie si-i multumesc.

Iar pe oamenii cu luminite ii trec pe o lista speciala, o sa am o treaba cu ei putin mai incolo... De-adevaratelea.

PS: imi doream eu acum ceva vreme sa se inventeze un job care sa presupuna sa stai de vorba cu oamenii, sa ii asculti si sa ii descoperi. Exista se pare. Chiar in marile organizatii. Dar e especially designed pentru oameni in varsta, cu muscatura blanda. Nu pentru catelandri.

No comments: