Wednesday, August 11, 2010

Cioburile si neadunarea.

M-am intalnit de curand cu o omuleata care nu m-a mai vazut de ceva ani. A dat de blogul meu si implicit de datele mele de contact. A fost frumoasa revederea, ca orice revedere cu oameni pe care nu simti nevoia sa-i tii langa tine formal pentru ca stii, cumva, ca va veti gasi.

Si omuleata m-a intrebat de ce nu scriu despre Orientul Mijlociu. M-a intrebat mirata, cu ochi mari si nedumeriti. Vezi tu, am si eu niste pasiuni mai dubioase, ca tot omul, iar tot ce are legatura cu Orientul Mijlociu se numara printre ele. Intrebarea fiind ridicata la fileu, iar eu de felul meu prea analitica, am tot stat si m-am intrebat de ce nu scriu eu despre atatea altele? De ce nu scriu despre psihologie decat pe diagonala? De ce nu povestesc cat de fascinanta este scoala de gandire economica austriaca? De ce nu scriu mai mult despre carti? Sau despre nutritie, na! Despre culori, copii, cum sa-i inveti chestii...

Am mai constientizat o data ca o astfel de manifestare personala cum este blogul nu poate fi decat un fragment, un singur ciob din toata oglinda. Pentru ca mie mi-ar fi fost greu sa aleg un singur ciob, am ales sa expun aici liantul care tine impreuna atatea fragmente dubios (in cazul meu cel putin :) dar na, eu sunt Gemeni si am o scuza perfect valabila pentru curiozitatile multiple si aparent dezlanate) de diferite. Intuitiv, eu asta am facut: un blog despre naivitate, avand de atatea ori sinonime curiozitatea perpetua si prospetimea care vine din ruperile de ritmuri si preocupari ("daca te uiti intruna la un lucru, la acelasi lucru, nu-l mai vezi.").

Eu stiu ca am de spus niste povesti. Am vreme sa le spun pe toate. Acum inca nu sunt suficient de "adunata" si de centrata ca sa am taria necesara vocii care povesteste, care cheama oamenii sa asculte. Si nici nu mi-am adunat toate piesele de puzzle la un loc.

De-asta nu sunt "toata"aici. Sunt doar pe bucati deocamdata. Cand voi fi toata, va veni si taria povestirilor. La vremea potrivita. I can wait.

Si iti multumesc tie, care citesti deocamdata doar bucati dintr-un viitor puzzle complet.

6 comments:

Ionut said...

Doar ca nu suntem niciodata "toti", decat pe bucati. Iti dedic rima, draga mea :)

Ionut said...

Mai vroiam sa zic ceva si nu stiu de ce m-am emotionat si am uitat. Vroiam sa-ti spun sa scrii. Despre toate alea si mai mult decat atat. La urma urmei, asta nu e blog tematic si blog de tine. Si pe cine intra il intereseaza toate alea despre...TINE.

Danonino said...

Multumesc pentru dedicatie, imi place rima, imi place si ideea. Doar ca eu cred ca e posibil ca la un moment X sa fim mai adunati decat am fost vreodata.

Multumesc si pentru sugestie. Am sa scriu si despre multele mele interese. Eu am timp :)

Cristiana said...

Dani!! eu astept si pe urma te citesc pana la 90 de ani!!!
Hi! Hi! Pe urma s-ar putea sa te citesc in continuare pentru ca se va gasi ceva si ne vom reimprospata neuronii... sau poate ca nu e bine... poate ca e bine sa uitam si sa citim de la capat ca si cum ar fi prima oara, proaspat ca o primavara mereu reinnoita...
...Mmmmmm.... ca o piersicuta mereu noua in fiecare dimineata de vara!!!
Imbratisari, steluta stralucitoare!!!

Maria said...

Eu zic sa faceti un fanclub, vin si eu :) Te pupam Danoninoooo, ne faci zilele frumoase, unde mai gasim noi oameni ca tine!

Danonino said...

Saru'mana Cristiana, chiar imi era dor de exploziile tale de stelute :) Imi fac pofta de scris din nou pe empower, ca acolo puneai mai des stelute :)


Maria, ce atatea vorbe, la fapte sa te vedem :))