Si chiar ca nu-i de joaca. Analiza Tranzactionala spune ca noi omuletii preferam uneori sa ne petrecem timpul jucand jocuri de teama. De teama ca daca ne apropiem prea mult si autentic de cineva, mai devreme sau mai tarziu o sa... ne-o luam.
Un exemplu de joc foarte des jucat in cadrul perechilor (de orice fel) de oameni (din pacate) este "uite cate fac pentru tine...". A ii ofera lui B una-alta, ii da din belsug. Si se jura ca de drag. Dupa ceva vreme, ii scoate ochii, cum spunem noi pe romaneste. Mi-a povestit cineva de curand ca partenera sa a insistat sa mearga impreuna intr-o excursie platita... unilateral de catre insistenta :) Invitatia a fost facuta mieros, pe post de cadou. Inca din timpul excursiei au inceput certurile. Amicul meu stia ca asa urma sa se intample si s-a lasat cu greu convins sa mearga in excursie. Intotdeauna stim cand primim un cadou cu o doza ascunsa de venin... La fel ca acele complimente "de plastic", pe care le simtim ca nu sunt reale si nu vin din suflet.
Intotdeauna cand intram intr-un joc simtim asta. Stim cum urmeaza sa se finalizeze: cu un gust amar pentru fiecare din partile implicate, pentru ca jocurile psihologice nu implica partea buna si autentica a oamenilor. Ci pe cea manipulatoare.
Cele mai utile lucruri in cazul jocurilor psihologice sunt trei: sa le recunoastem pentru a le evita, sa stim sa le dezamorsam, daca ne-am incalcit deja in ele si sa identificam ce rol avem noi in toata schema. Pentru ca... surpriza, jocurile sunt dinamice!
Exact despre asta e vorba in cursul organizat de Steps4Change pe 1 iunie. Se cheama ca in titlu, "Cu jocurile... nu-i de joaca!". Daca vrei sa vii la cursul Ralucai, da un mail la office[at] steps4change.ro, zi repede ca vrei si tu un loc pana nu se termina. Aici gasesti toate detaliile care te-ar putea interesa.
See you there, ca eu ma duc :)
0 comments:
Post a Comment