Sunday, March 28, 2010

Umbra cu esarfa


Vineri, in drum spre metrou. Soare. Umbrei mele ii zbura esarfa intr-o parte, ca Micului Print, varianta desenata de Saint-Exupery.

Si m-am gandit la asta si am zambit. Cred ca esarfele zburatoare tocmai m-au imblanzit :)

credit foto

Friday, March 26, 2010

Jumatatea care conteaza

Era o vorba despre care imi amintesc ca mi-a adus cadou, pe langa intelepciune, o mini-criza de ras. Zicea ca un om inteligent stie ca nu e cazul sa creada decat o jumatate din ceea ce aude, pe cand un om intelept stie si care jumatate mai exact.

Azi mi-a venit in minte pe cand ma gandeam ca daca stai intr-un loc care nu ti se potriveste, esti oarecum inteligent daca stai doar pe jumatate si intelept daca iti dai seama ca stand pe jumatate cealalta jumatate a ta risca sa devina in timp nefunctionala. Basically, lipsa de respect fata de propriile capacitati si fata de propria "intregime".

Thursday, March 25, 2010

Happy...



...birthday. The happiest birthday. It seems that every year happens only once in a lifetime, so... enjoy :)

Wednesday, March 24, 2010

Lovehatsitall

;)

PS: bucati-de-lume by Danonino are niste vesti sa-ti spuna. Da' deocamdata le tine secrete.

Monday, March 22, 2010

Despre unele boli si umbre de Minotauri

"Dintr-o data, ochii lui au imbatranit. Nu frica este in ei, ci ura. Ura fata de viitor. Iubirea Minotaurului a devenit poroasa si a inceput sa lase loc urii generale fata de viitorul care s-a instapanit in jurul nostru in toiul fricii din fiecare noapte pentru ziua de maine. Insa eu, iubita lui, sunt inca intoarsa catre dragoste, iar dragostea este o vesnica zi de maine si iata cum ne separam. In ura lui catre viitor nu e loc de dragoste, si nici de mine in ea. (...)"

"Si asta nu era tot. Boala a trecut de la suflet la trup."

de Milorad Pavic, in Mantia de stele
...................................................................................................

"Cam asa trec unele boli. De la suflet, de la o suferinta, la trup, la o durere, la o slabiciune. Si-apoi ne miram ca s-a dus Minotaurul... Poate ca l-am sufocat, l-am tarat dupa noi ca sa-l ducem departe de locurile in care l-am gasit, ca sa ne asiguram ca nu pleaca. Poate ca nu i-am dat timp sa-si traiasca suferintele. Poate ca ne-a fost ciuda pe sclipirea-i din ochi cand povestea despre viata lui de dinainte, sclipire pe care nu am mai fost in stare sa i-o punem la loc. Si de ciuda il taram si mai departe, si mai departe. Si de durere Minotaurul se imputineaza, slabeste, se micsoreaza. Il doare. Pana cand o sa ajunga o umbra de Minotaur. Da' macar va fi umbra noastra! Cand nu o sa mai poata merge, ne vom fi atins scopul. Minotaurul nu va pleca de langa noi, cum au facut-o altii."



Mi-a amintit putin de tristul dresaj al puilor de elefanti...

Sunday, March 21, 2010

Scurta lista cu ultimele bucurii

  • un telefon neasteptat de la cineva drag, caruia ma bucur sa-i aud chiar si exagerarile si vaicarelile;
  • un alt an nou, pe care l-am asteptat si l-am primit frumos, cu sufletul imbaiat si schimbat in hainute curate, calcate, colorate, asortate (mais bien sur...); in fiecare an, odata cu echinoxul de primavara, mie si altor cativa omuleti ne mai vine odata anul nou. Dupa cum ziceam, gotta love new beginnings.
  • a alerga, alergare: actiune deosebit de placuta, desfasurata cu muzica in urechi, zambet larg pe buze si generatoare de endorfina si serotonina (deh, soarele!);
  • biscuiti Eugenia de la Dobrogea. Cu gura plina de biscuite si crema buna-buna, apar stelute mov-visinii cum ii apareau lui Ratatouille. Eugeniile de la Dobrogea si pufuletii sunt clar underpriced pentru cata placere aduc;
  • joi am oferit cel mai gradinitist motiv de ne-mers la birou: ca e ziua prea frumoasa. Oh, si ce m-am mai bucurat de ea!
  • diferitele versiuni ale listei cu oameni speciali (shhhh, secreeeet);
  • doi autori noi, care imi foarte plac: Milorad Pavic si Naghib Mahfuz;
  • mugurii pufosi de salcie;
  • salata verde, ma intreb de ce e atat de buna anul asta dar nu dureaza mult pentru ca sunt prea ocupata sa ma bucur de ea;
  • inca un telefon neasteptat, primit chiar in primele minute ale noului meu an nou. Eu am zis ca-i un semn :) (ceea ce spun destul de des in ultima vreme, adica spun des punct);
  • Melody Gardot si Chet Baker. Doua voci atat de diferite, soapte catifelate de dimineata si picaturi de ploaie si vulnerabilitate. Si cum imi plac mie amandoi, rau de tot imi plac.
  • versurile din "I get along without you very well". Domnul cu picaturile. Zice asa: "I've forgotten you just like I should, of course I have/ except to hear your name, or someone's laugh that is the same/ but I've forgotten you just like I should". Ce simtire nepretuita e asta, mi-e dor si nu mai stiu nimic de tine si pe bune ca te-am uitat dar imi revii in minte cam des, cand aud un ras anume, cand aud un nume anume (:P ) Mai trist daca aveam acelasi nume, but I've forgotten you just like I should, evident. O suferinta estompata si nu prea dar atat de eleganta, asta imi spune mie.
  • ca nu ma mai intreb daca au fost scrise muzici pentru versuri sau versuri pentru masuri de muzici. Acum stiu sa le deosebesc. Acolo unde povestea te atinge, a fost mai intai o poezie, o aranjare a unei simtiri in cuvinte.
  • Brasovul de aprilie, pe care intuiesc eu asa ca il voi revedea; doar cel de septembrie ii mai egaleaza lumina;
  • primavara, ladies and gents. De parca ne-ar mai trebui si alte motive de exuberanta greu de explicat :)

Wednesday, March 17, 2010

In echipa.


Cand am inceput eu liceul, chiar in clasa a noua, se lansase in educatia romaneasca mania proiectelor de grupa. Si de atunci, vreme de cativa ani am blestemat mai mult sau mai putin fiecare astfel de ocazie. Nu stiu cum se facea ca in fiecare grupa eu propuneam teme, alegeam temA, cautam bibliografie, veneam cu idei, impingeam de la spate, adunam bucatile rezultate, consiliam agitatii ramasi cu partea lor neterminata pe ultima suta de metri, tricotam partile componente intr-o singura lucrare omogena si unitara stilistic, faceam micile retusuri, bla-bla-bla.

Acum stiu cum se facea: auzeam o voce (yet again!) care mieuna la mine in urechi "be perfect! be perfect! it's got to be perfect!!" Si as fi facut multe pentru asta. In Analiza Tranzactionala se cheama ca driverul meu dominant este "Fii perfect(a)!" Pe atunci resimteam doar partile neplacute ale driverului acestuia, acum le stiu si le folosesc si pe cele bune si foarte bune.

Cum lucreaza fiecare membru al unei echipe in functie de driverul sau dominant, cum poate fi motivat fiecare, cum poti lucra mai bine cu cineva diferit, cum pot fi maximizate punctele tari ale fiecarui stil si cum pot fi abordate punctele slabe, cam astea sunt subiectele abordate la intalnirea Steps4Change de marti, 23 martie (Inteligenta Emotionala2-stilurile de lucru in echipa). Gasesti aici toate detaliile si daca vrei sa te inscrii, da un mail elfului de la office[at]steps4change.ro . Pana luni mai ai putin timp.

Daca esti membru intr-o echipa sau coordonezi chiar tu una, probabil vei dori sa participi la acest curs. Eu doresc :)

Friday, March 12, 2010

Clatite-tricks

Niciul, sora din dotare, stie sa intoarca clatite in aer. Repeteadly and flawlessly. In curand le va arunca in sus pe la spate, cu o singura mana si cu ochii inchisi in timp ce sta in varful piciorului stang si va lansa un campionat de clatite-tricks. Ba chiar estimez ca intr-un an va face clatite folosind doar puterea mintii...

Voiam doar sa ma laud cu faptul ca impartim un procent urias din gene :)