Curatenia de Primavara in Gradina Botanica

Se face... Curatenie de Primavara in Gradina Botanica. Sambata, pe 4 aprilie :)

Mai ai doua zile pentru a te inscrie. Completezi formularul, il trimiti la gradina.botanica.tw@gmail.com si te prezinti dimineata, pe la 9 fara un sfert, la Gradina Botanica (asta dupa o plimbare matinala prin Cotroceni :) ).

Eu am mai participat la Curatenia de primavara trecuta, tot in Bucuresti. A fost o zi superba, cu multa lume, multa energie si multa veselie. Si apoi, pauza... Niciodata pana atunci nu am mai avut senzatia ca imi merit cu adevarat mancarea!

Endorfinele de dupa un efort placut nu prea au grade de comparatie sau cuvinte suficient de clare pentru a le descrie. Oboseala cu implinire, a-ti simti toti muschii cu zambet mai mare decat tine si incontrolabil...

Eu am atat de multe amintiri din Gradina Botanica... si atat de frumoase! Mirosul din sera mediteraneeana, de unde am si sterpelit odata, cu Dani, o portocala si o lamaie :) Asaaaa, just for the fun of it. Si am iesit pe o banca, imbujorati de pozna si le-am mancat. Erau ambele un fel de porto-lamaie, probabil se polenizasera reciproc din cauza apropierii. Apropos, serele sunt inchise pentru o perioada nedeterminata, pentru renovare. O sa fie asa frumoase!!

Si cat de multe poze! Ce mai, pentru mine Gradina Botanica e un fel de spatiu al meu, personal si plin de clipe frumoase care parca inca se intampla in fiecare coltisor. Normal ca merg sa-l ajut sa fie mai curat si mai secsi.

Poate ai si tu amintiri din Gradina Botanica. Sau poate iti place.

Hai, ne vedem acolo. La 9 fara un sfert, ok?

(sort of off-topic, acum vreo nevasta tocmai se tine de burta de atata ras... auzi tu, exista pe lumea asta niste unii, cretini bineinteles, care fac munca voluntara, aduna crengi, frunze si cutii de tigari de prin parcuri!... Macar sa rada "ghini" (evil grin, with strong intention)).

Bite-size happiness

Fericirea vine si in inghitituri mici, cateodata. Mici, cu miros de copilarie si in culori pastelate. Bite-size happiness. Imi amintesc de serile cand ieseam de la antrenamentele de wado-ryu. Cumparam mereu doua sute de grame de fondante si le mancam impreuna... mai mult eu, bine, recunosc. Auzi, tie iti cumpara fondante? Endorfine dupa endorfine dupa endorfine.

Cele roz sunt cele mai bune. De fapt, putin roz nu strica niciodata unei fete. Asa zicea Ghemotocul.

O zi cu soare, chicoteli, multe fondante. Tanti de la AnaPan, care zambeste intr-un fel special de fiecare data cand cumpar fondante de la ea, in cantitati... neobisnuite. Poate pentru altii.

Reflectii si reflexii

Is it true? I need to touch it, feel it under my fingers. Else I don't believe you. You're just making it up. Is it true? Then why don't you wear a ring?

Tu si drumul. Si vantul iute de jur imprejurul vostru. E inca dimineata. Iti vezi chipul in cromul de pe bord. Pisica de metal, cum mai toarce...

Era o dimineata dupa ploaie, prin Herastrau. Stralucea aerul si el ar fi dat orice sa-i straluceasca si sufletul. Nu prea mai stralucea de cand ii lasase singuri, pe el si pe ghemotocul roscat. Niciuna dintre fantomele urmatoare nu era suficient de... suficient de nimic! Erau doar "ok". Maxim "nu erau fete rele".

Daca lumea e un spatiu rotund si primitor, cum se face ca sunt atatea colturi? Oare fiecare colt a aparut ca loc de ispasire a unei pedepse? Atunci ar trebui sa fie si mai multi nuci :P

Bagard. Koop Island Blues.

We're all in the gutter, cica...

Tabliile suferinde

"You and me... we used to be together"

Cele doua tablii ale paturilor nu se puteau alatura, desi pareau facute pentru a se lipi una de alta si a ramane impreuna. Such a perfect match.

"I can't believe this could be... the end"

Intre ele, saltelele erau prea mari, ieseau cativa centimetri in exterior. In acest mod simplu :) tabliile nu se mai puteau pupa.

"It looks as though you're letting go"

Pe mine asta m-a intristat. Aratau asa perfect incat imbinate ar fi dat si mai perfect. Si mi-a venit in minte cantecelul asta. Desi eu cred ca "don't speak" e cea mai proasta solutie. Din contra, speak up, speak out loud, yell!

Ar fi putut sa schimbe si ei saltelele, sa nu mai sufere atata tabliile :)

Proiectii, proiectii...

Choices

"It is our choices that tell us who we are, far more than our abilities"

Tu ce ai ales? Asta e ceea ce iti doreai? Si... ce spune alegerea ta despre tine?

Am gandit din belsug in luna martie (oare de-aia am si scris putin? ). Mi-am trecut marile alegeri prin acest filtru. Mai greu a fost cu a doua intrebare, sunt o natura care prefera de toate :)

Stii cum recunosti mirele la o nunta de moldoveni? Are cel mai misto trening! :)) Ca romanul face haz de necaz am invatat pe pielea mea, cand mi-am facut depozit de bancuri despre moldoveni. Abia astept sa le povestesc.

... :P

Jeegy, I'll be brief: happy birthday! And remember the "one life only" thingie. That's real shit ;)

Stralucirea

Aia care apare pe fata parintilor care vorbesc despre copiii lor, fie ca povestesc despre ispravi sau despre gesturi si cuvinte adorabile.

Stralucirea asta apare oricum pe fata parintilor.

Mai e un fel de stralucire. Atunci cand povesteste despre iubita ramasa in sotia si mama de astazi. Cand povesteste despre iubitul in shining armour ramas in sotul si "tati".

Iar daca femeia isi poate umple foarte bine lumea cu unul sau doi copii, mi-e groaza sa ma gandesc la vidul din lumea barbatului care ramane doar "tata" pentru toata lumea din casa...

Leapsa cu sase zambete

Am primit de la Castleless leapsa aia simpatica, cu motive pentru a zambi.

Eu indoi putin regulile (:) I generally do that) si incep cu zambetele:

1-soarele si vremea placuta;
2-mancarea buna, colorata, cu multe legume. Sa o mananc, sa o privesc, sa o gatesc... anything goes. Fructe lenese ca strugurii sau piersicile;
3-mangaierile, imbratisarile, marathon kisses. Chiar si rememorarea lor;
4-copiii, femeile-copil sau copilele-femei, cuplurile care se tin de mana si in jurul carora poti atinge intimitatea cu ce vrei tu si urla ca este. Cei care par a fi doar ei doi chiar si in mijlocul celei mai teribile inghesuieli;
5-gandul catorva ore de leneveala, doar eu cu gandurile si imaginatia mea sau cu o carte din care recitesc paginile si paragrafele insemnate sau din contra, pe cele nesubliniate si lipsite de exclamatii si stelute. Sau trezirea "de voie" dupa un somn lung si pufos;
6- fotografiile si povestile din spatele lor, pentu felul in care, impreuna reconstruiesc clipe care altfel ar fi mai putin (daaaa, metoda Cius :) ).

Mai departe, doar Ioanei.

Ioana, cica e nevoie sa spui de la cine ai primit leapsa (cu link, deh...), sa scrii sase lucruri care te fac pe tine sa zambesti, sa dai mai departe (esti!) si sa le spui omuletilor cum sa faca.

Prapastie de furnica

Cateodata suntem jenanti de-a dreptul cand credem ca toate prapastiile sufletului noi le-am descoperit, trait. Ba nu, noi le-am inventat. Noi, eu cu el. Sau dupa caz :)

E drept ca pe unii ii doare mai tare si ca prapastiile altora sunt adanci ca o urma de gheata in noroi.




Cica si furnica se tine de cuvant...

Coltul cu citit si ganduri

Sa te ghemuiesti intr-un fotoliu, cu o carte si o cana mare (de exemplu, "cescuta" mea de aproape un litru) cu ceai de salvie.

Sa aranjezi pernele mai bine, sa incepi sa razi si sa subliniezi. Cu verde only. Omuletii astia doi sunt fantastici si au un stil care imi suna a cineva (am recitit Funky Business si Karaoke Capitalism :) )

Sa vina si Niciu, recent convertita la Paleologu :) Sunt contagioasa cand ma pasioneaza ceva.

Stam amandoua si citim, cu lampadarul pe care nu l-am mai pictat pana la urma intre fotolii. Avem reading corner. Eu o intrerup ca sa-i citesc, ea ma intrerupe ca sa-mi citeasca si sa-mi ceara sa-i traduc din franceza.

Bem ceai.

Povestim si radem. Adica eu. De la o vreme rad din orice. Nu sesizasem cat de mult rad si cat de ciudat pare asta in ochii celorlalti pana weekend-ul trecut, cand am chicotit cot la cot cu un copilache de noua ani. I held my own quite well. Prea bine.

E frumos.

Cel mai minunat lucru la noi oamenii este ca suntem niste puzzle-uri. Ne putem bucura total de un mic fragment de frumusete chiar si cand nu suntem intregi, chiar si cand o mare parte din noi sufera. Si ne refacem dupa orice. Ne luam bucatelele de pe jos, le scuturam de praf si incepem sa le punem la loc. Uneori le aranjam mai bine decat originalul.

Al doilea lucru minunat este ca pana la urma reusim sa intelegem si sa acceptam lucruri grele, cu care inainte vreme ne chinuiam.

Al treilea lucru minunat e atunci cand ne apropiem atat de mult de cineva! Daca iti pare neterminata fraza, mai gandeste-te. Niciu a scris odata, in clasa a doua, intr-o compunere despre un magarus un rand final memorabil si de impact: "si cum era el Cius atat de!" A copiat tot randul de la usa de la ea, fara sa sesizeze lipsa. Invatatoarea, femeie serioasa, a observat. Lipsea cum anume era Cius.

Eu zic ca se intelegea perfect cum era Cius. Din ceea ce nu se spunea. Chiar trebuie sa punem etichete pe tot?

Ca in cazul asta e nevoie de un dictionar 'luminite in ochi si cuvinte nespuse'-roman. Si eu nu prea stiu cine ar putea sa il scrie. Da' sa-mi traduca si mie sentimentul asta de scufundare si de rotunjime si de timp lent si de drag.

Primul meu blog se chema "Puzzle, suflet si-o pisica" :) Asta daca nu puteai dormi de grija :) Hihihihi!

Una-alta

Mi-am atins abia 20% din obiectivul de cercei pe 2009.
Am inceput sa dorm prea mult... Si ce bine e la trezire! Si pe parcursul zilei! Deci asa se simt in general ceilalti oameni...
Niciu' nu poate sa faca sprinturi cand merge la alergat fara mine iar eu cu greu ma abtin sa nu ma opresc des :) Avem un caz de simbioza aici?
Cursul de Psihologie Sociala de la facultate ma face sa casc, dupa ce am citit vara trecuta lucrarea lui Octav. Noroc cu bibliografia.
Am descoperit weekend-ul trecut blogul Ralucai Zenga. Si l-am citit pe tot. Scrie din martie 2008. Si scrie bine de tot! In acelasi timp slefuit si natural, cu multe referinte culturale, in special orientale.

Maximizare ipotetica, de post

Problema care ma macina, in post:

Se dau ca ipoteze o inghetata Maxibon, una de la Joe cu caramel si una fabuloasa, Nirvana cu caramel si praline. In ce ordine sa le mananc, pentru a-mi maximiza placerea?

Pacat ca e ipotetic, ca daca as descifra raspunsul, mi-as oferi ca premiu un Top Gun de vanilie, cu caramel si sirop de cirese.

Symbolon cu cercei cu maci

N-am nimic de spus :) Doar ca am gasit in sfarsit "Despre razboi" a lui Clausewitz, imi place mult ploaia, mi-am cumparat cercei si brosa cu maci, tin post si am inceput sa simt nevoia de dulciuri insa rod la schimb batoane de susan. Prost schimb. Inclin la multe grade sa cred ca amandinele sunt mai bune.

Daca nu cunosti personal pe cineva, nu castigi nimic incercand sa-i citesti printre randuri postarile pe blog. Chiar nimic. Gandurile nu sunt chiar ceea ce va face sau face persoana respectiva. Sau poate ca sunt. Iar in ceea ce ma priveste, there is more to me than the open eye can see. Printre randuri nu se scrie cu cuvinte, se scrie cu simboluri. Symbolon? Ring any bell? Jean Moreas? Zic si eu, ca nu stiu.

Si ca sa-l mai citez o data pe Salman Rushdie (stiai ca e Gemeni? destepti omuleti :) ), e fabulos de usor sa nu fii jignit de o carte: inchide-o! Inlocuieste tu cu "blog" si "butonul ala din dreapta sus, cu un x maaare".

Beau ceai alb, in piramide micute si la fel de albe. Bliss. Doar ca ceaiul alb de la Lipton e pentru damsels in distress. Shame on them, they fooled me once. A doua oara nu mai cumpar, nici macar de dragul piramidelor. Sunt dragute foc.

Jurnal de fericiri

Azi am stat acasa pentru ca pot ( :) ) si am lenevit. Adorabila stare, sa nu faci nimic pentru o zi.
Am citit mult, m-am plimbat putin, am convocat trei trandafiri albi superbi la o shooting-session, m-am minunat de cat de fine le sunt petalele. Nu le-am purtat pica pentru ca nu miroseau decat foarte vag a ceva ci m-am reorientat catre zambila mea frumoasa, care se umfla in... petale de cat de frumoasa e, asa alba si singura si de cat de frumos miroase. Am mare grija de ea. Me of all people! Ma tot surprind de la o vreme.

Am mers pana la biblioteca, m-am bucurat de vantul puternic. Enumerare dezordonata de placeri ale obrajilor (cel putin alor mei): mangaieri, atingeri cu degetele pentru desenarea pometilor, raze caldute, vant si picaturi de ploaie. Am alaturat optimarului de carti cumparate vineri un altul de carti imprumutate. Imi plac si ca obiecte cartile. Daca vrea cineva sa-mi ofere un obiect dragut, sa stii ca imi lipseste volumul 4 din Operele Complete ale lui Jung :)

Sa nu uit sa-i multumesc lui Gabi pentru ca atunci cand i-am cerut sa vin doar patru zile la birou a spus da in secunda urmatoare. Ma bucur de multa vreme si nu i-am multumit pana acum.

Voi avea o primavara frumoasa, ca si mine, dupa cum a spus un apel primit de dimineata :)

In plus, azi ma scoate Niciu' la teatru. Si chiar trebuie sa fug, ca intarzii. Abia astept si ziua de maine, cu alte fericiri! Cateodata, cand nu sunt chiar obosita, ma gandesc ca as putea tine niste workshopuri de fericire.