Monday, November 30, 2009

Prostioare

Bag de seama ca gizaslovesmeyesIknowforthebibletellsmeso. Azi am primit, out of the blue, o carte, "Initiere in GO". Haven't got a clue inafara de cele superficiale, ca e un joc care arata taaaare bine si jazzy, cu multe bulinute albe si negre. Poate ca e un semn :) Nu stiu daca e semnul alb sau cel negru.

Ieri am primit de la Niciu' o punguta cu super-fursecuri mamul cu curmale, de la super-Fadel. Daca ajungi pe J.L. Calderon mai pe la sfarsitul strazii asa, do stop and take a look. Si ia si niste bunatati. Eu am ajuns sa ma duc doar de drag, ca sunt oamenii luminosi asa cum imi plac mie.

Am inteles ca azi am fost o draguta :) (stai sa vezi cand sunt doua de-odata!)

Trag concluzia ca eu si cu Damianul Marley vrem lucruri asemanatoare. Aveti si pe XY?





Sunday, November 29, 2009

Deseo del dia

Un rucsac mare-mare, de 60 l, plin cu bomboane Bucuria. Mix. Eventual sa contina in mixul asta si o cutie de Forastero. Pe caprarii le pun eu cand o sa le mananc :) Rucsacul il dau inapoi ca am si eu, e doar pentru impresia artistica.

Le-as imparti cu multi omuleti si stiu eu ca s-ar bucura. As avea cateva zile buzunarele pline cu bomboane pe care le-as imparti celor care umbla senini si cu ochii luminosi.

(nu e bine sa fiu asa pofticioasa in post, dar e un gand prea frumos)

Saturday, November 28, 2009

De aur :)

Blognaiv e de aur!! Asa crede Cristiana iar eu ii multumesc frumos. Eu cred ca ea este de aur si nu pot decat sa-mi doresc sa fiu si eu la fel de vesela si de curioasa ca ea in cativa ani. Nu stiu daca voi reusi sa vorbesc la fel de mult :)

Uite si premiul, sar'naaaaa!


Regula spune ca trebuie sa dai premiul mai departe altor zece omuleti cu blog, dar eu nu o sa o respect :) Daca vor dori ei, cu tot zambetul. Vreau sa iti povestesc despre cativa care imi sunt tare dragi.

Irina. Obisnuiesc in ultima vreme sa stau cam mult in clipa trecuta si sa ma gandesc ca daca eram si eu asa la varsta lor, a unor fete de vreo 18-20 de ani pe care le stiu acum, tare bine mi(-ar) fi fost. Irina e fabuloasa si desteapta si suficient de complicata, pour la bonne bouche :)
Gia. Idem Irina. Imi amintesc cu ce ma indeletniceam eu la varsta Giei si imi vine sa rad. Cred ca viitorul suna bine 'din cauza' lor. Ce nu aveam eu atunci si Gia are este curajul auto-exprimarii. Degeaba esti intr-un fel sau altul daca nu stii decat tu :)
Ioana. Pana ii trece rasfatul si ne redeschide blogul si noua, muritorilor de rand, nu ai decat sa te increzi in mine. Bine, in mine si in Google Cache :)
Monica. Pentru ca fluiera, se plimba, asculta numai muzici bune si are un umor delicios, o lume interioara bogata (si daca nu stia, stiu eu, ii recunosc pe-astia din gramada :) ) si multa curiozitate. Si o tot citesc de vreo doi ani.
Omuletii. Al doilea blog citit ever, dupa Bucurenci, prin primavara lui 2007. De fapt din blogroll-ul acestuia din urma. Il citesc si gasesc mereu prospetime, asumarea faptului de a fi diferit si mult, mult curaj, atata cat sper sa am si eu.
Raluca Zenga. J'adore, scrie atat de bine, de feminin si de inteligent incat ma intreb de ce nu o fugaresc revistele cu staif de pe la noi sau de aiurea.
Cristian Lupsa. In blogroll din ianuarie 2008. Huge fan. Pana sa citesc scrierile lui, pentru ca nu citeam reviste gen Esquire din strainataturi (deh, rasfoiam reviste de specialitate, eram in acea perioada din dezvoltarea mea in care ma bazam foarte mult pe creier si rational) credeam ca a te minuna de povestea din spatele fiecarui om este strict o idiosincrazie.

Si na ca nu-s zece, sunt doar 7. Nu ar putea fi mai buni pentru mine. Ca ii stiu, ca ii citesc, ca vad si eu cum descopera. Acum sa nu fiu prea siropoasa pe final de premiu aurit, numai ca eu cred cu tot ce pot eu crede ca nimic nu e mai fascinant decat sa vezi un om in (aspecte) din desfasurarea lui.

Ah, da, nu sunt bloguri de aur ci oameni de aur.

Thursday, November 26, 2009

A vedea, vedere

Daca ar fi sa-mi pierd un simt, mai degraba as alege sa nu mai aud. Nici muzica, nici voci, nici sunetul diminetilor intr-un oras mare, nici "no, si-acum...", nici sunet de caramel care atinge peretii tavii cand fac o placinta cu mere. Nici muscatura cu pofta dintr-un mar, nici un salut ingemanat cu un zambet.
Apoi as renunta la miros. La mirosul de iarba, la mirosul de strada uda dupa ploaie, la primul aer cu miros de iarna, la mirosul de piele incalzita de soare, la mirosul orezului de la ZamZam atunci cand fierbe...
Dar sa nu mai vad... asta nu as putea trai. Cu ochii poti sa te bucuri, poti sa te minunezi, poti sa cunosti, poti sa citesti, poti sa intelegi, poti sa vorbesti, poti sa fii sincer. Cu ochii descoperi, cu ochii simti durere, cu ochii stralucesti, prin ochi poti arunca raze sau sageti. Trebuie sa te VEZI ca sa te iubesti, trebuie sa ii VEZI sa sa ii iubesti, unele lucruri nu le crezi daca nu le vezi si putine lucruri sunt mai frumoase decat o pereche de ochi inchisi la culoare, cu umbre de gene negre, straluciri, luminite si atat de multe nuante. Sunt fascinanti ochii oamenilor, fascinanti, vorbareti si creatori.

Friday, November 20, 2009

Cele trei ceasuri de training de marti

De la inceputul anului, Raluca a schimbat regula celor trei ceasuri rele de marti. In ultima marti din fiecare luna sunt trei ceasuri de training, trei ceasuri numai si numai pentru tine.

Marti pe 24, la sase si un pic, Raluca povesteste despre feedback. Cum sa ceri, cum sa oferi si cum sa primesti. Ca sa eviti starile de confuzie, frustrarile si ca sa auzi, inca o data, ca nu poti tezauriza cuvintele si gandurile frumoase. Nu le poti strange undeva ca sa capeti dobanda la ele. In schimb daca le folosesti si le exprimi te trezesti cu relatii si colaborari mai frumoase si mai gustoase :)

Pe mine, stii deja, ma gasesti acolo, facand una-alta :) Hai si tu, uite aici mai multe detalii.

Sunday, November 15, 2009

De alergat (2)

Cantecelul asta e perfect pentru cand deja te-ai plictisit de alergat. Iar eu am avut cateva perioade in care imi analizam succesiunea pasilor pe asfalt si ma intrebam de ce fac acelasi lucru de peste cateva zeci de minute... Gemenii se satura usor chiar de ceea ce le place, intreaba unul si o sa vezi. Asta a fost una din provocarile mele, sa ma 'duc cu zaharelul' cand ma plictiseam. E greu de inteles poate, tin minte fata Niciului cand i-am strigat, dupa multe luni de alergat 'auzi... eu ma opresc pentru ca m-am plictisit'. Dar Niciu e un inger, a fost doar surprinsa :)

Sunt o mare admiratoare a omuletilor perseverenti si mi-e jena cand sunt si eu luata drept unul dintre ei. Eu sunt doar incapatanata. Inafara de asta, atunci cand m-am plicitist de ceva care nu mi-a declansat incapatanarea intre timp, ma opresc imediat. Am o sensibilitate speciala legata de pierderea timpului MEU.



'Henrietta' omuletilor de la Fratellis ma face sa zambesc si e un 'zaharel' mai simpatic decat slalomul dus-intors pe toate treptele care duc la nivelul al doilea al parcului IOR... cine stie parcul are idee cam cate sunt. Cam multe.

Saturday, November 14, 2009

De alergat (1)

In ultimele luni nu am mai folosit mp3player-ul decat la alergat. Si cand mi s-a facut mai deunazi pofta de ascultat muzica, cutiuta neagra imi era cel mai la indemana. Nu aveam decat folderul de "muzici maratoniste" :) M-a amuzat sa constat ca pe masura ce ma adanceam in piese mi se accelera pulsul si incepeam sa inspir pe nas in doua masuri si sa expir lung pe gura, intr-o singura masura (descoperire de ritm care pe mine m-a ajutat enorm).



Ador cantecelul asta Morcheeba, abia il astept dupa 9 kilometri, cand incep sa obosesc. E o senzatie de bliss sa alerg cu sunetele astea in ureche, cu ritmul pe care il simt la puls, cu ochii la culorile de toamna reflectate in luciul lacului. Numai ca atunci cand ma gandesc ca am progresat atat de mult din februarie imi vine sa ma opresc si sa ma iau in brate :))