Saturday, October 24, 2009

Unele momente


Sunt unele momente... pe care le-as salva undeva pe un suport de salvat momente, ca sa le mai traiesc o data si inca o data si inca o data. Cum ar fi sa avem un chip (as in technological breaktrough :) ) cu momente de bliss? Sa le retraim cand vrem noi.

Azi am mers la teatrul de papusi cu Niciu, niste copilasi si niste oameni mari dar nu foarte. Cand eram eu mica, nu pricepeam mare lucru din ce se intampla pe scena insa atmosfera si agitatia si veselia colorata imi placeau. Am trait doua momente de bliss si sunt foarte recunoscatoare pentru ele. Pe intuneric, in randul din spatele copiilor, le vedeam profilurile curioase, atente pana la ultima fibra, cu ochii mari si gurile intredeschise a mirare. Cum scaunele nu sunt delimitate ci mai mult banchete lungi, se stransesera unul langa altul. Cea mai expresiva imagine a curiozitatii de a descoperi lumea.

Pe drumul inapoi o fetita cu urechi clapauge, breton retezat drept si ochi mari si negri a venit si m-a apucat de mana :) In metrou se lipise toata de mine si ma strangea din cand in cand, sa o simt ca ma imbratiseaza. Foamea de atingeri si foamea de celalalt pe care ne e rusine sa o mai admitem ca nevoie a noastra cand ne facem "mari". Noi, nevoie de ceilalti? Tu cand ai simtit ultima oara ca ai nevoie de o imbratisare? Ai cerut-o? Ai recunoscut ca esti nimic fara ceilalti sau fara cineva anume?

Ultima bucata a Visului lui Dan Puric, cea pe adagio. Dupa ce ai trait organic, intelegi.

Si pentru mine, clipele in care ma asez pe bancuta mea (sau pe cea mai apropiata ei) intr-o dupa-amiaza, dupa ce mi-am potolit foamea de umblat, de vazut, de gustat si alergat, de trait, de scufundat cu toate simturile. Un fel de sentiment de venire-impreuna, asezare-impreuna. Fara triste omni. Cam asta e bliss pentru mine. Analizati conceptul de bliss la danonino :))

Unele intelegeri. De exemplu tot azi, cand imi ieseau rolele de hartie glasata din punga si mi-am dat seama, pe parcursul discutiei, ca eu cred in reincarnare :)

Bliss e atunci cand ai trait apogeul emotional al experientei (oricare ar fi ea) si, la mica distanta de acest apogeu, te ridici cumva deasupra si o vezi. O vezi cu tot sensul ei, cu toata intensitatea ta. Ca sa fotografiezi asa ceva altfel decat cu vanatorul de momente-bliss, ai nevoie de inca un set de maini mai lungi, care sa ridice modestul vanator man-made cu lentile CarlZeiss undeva sus.

Maini mai lungi sau aripi.

No comments: