Guler din oglinda

Ieri m-am indoit pentru prima oara ca voi putea fi un terapeut bun. Sunt salbatica. Salbatica by choice. Stau, observ ca am mai multe posibilitati de reactie, ca ma descurc cu oricare dintre ele si o aleg pe cea care ma exprima mai bine. Aia salbatica :) O aleg, nu navaleste peste mine. Nu ma scuz ca nu ma pot controla.

Cand vad oameni care fug de ceea ce simt, care s-ar duce mai degraba peste mari si tari decat sa rezolve relatia care ii face sa fuga, imi vine sa-i iau de umeri si sa-i scutur serios. Are you ******* idiot???! Vrei sa fii nefericit pentru mii de zile de acum incolo? Chiar iti doresti nopti in care sa te framanti? Chiar iti doresti boli si suferinte despre care sa te intrebi apoi mirat de unde vin? Din deciziile neluate si din curajul neavut, surpriza!

Cand vad femei care se multumesc sa nu fie iubite la nebunie ci tolerate pe jumatate doar pentru ca sunt utile la casa omului, care se complac in relatii cu barbati care se cer prin alte parti, imi vine sa le dau palme. Asa, dupa gust. Noroc ca m-a crescut mama si nu o tanti mai putin ordonata si la linie, ca nu rezistam prea mult in societate cu uraganele mele interne.

Cand aud oameni mari si maturi spunand ca ei nu au reusit sa faca x lucru pentru ca parintii lor, atunci cand aveau ei 5 ani au facut nu mai stiu ce si vezi doamne, de-aia... I-as pune sa se uite bine de tot intr-o oglinda pe care apoi le-as face-o guler. Cati ani ai matale acum? Cum? 30, nu 5? Esti pe picioarele tale si dai vina pe mami si pe tati?

Si cand ma vad pe mine, ieri. Cum o mare parte din mine crede ca daca ar fi facut ea altfel, cineva nu s-ar fi dus pe aleea gresita in viata. Ea, vezi bine, stie mai bine si el, vezi bine, are nevoie de indrumare si face alegeri in functie de altii, nu de propriul lui instinct de viata. Si pe mine m-as fi scuturat, palmuit si dotat cu guler de oglinda. Toate la un loc, deoarece cu ochisorii cei doi m-am vazut cantarind optiunile si alegand varianta salbatica, desi puteam face mai bine.

Abia dupa cateva seturi adanci de inspirat-expirat, abia dupa cateva ganduri 'sunt zen si una cu natura-aaa!', abia atunci sterg cu un burete imaginar optiunea salbatica. Desi inteleg de dinainte ca trebuie sa stau putin mai la o parte si sus ca sa vad clar, abia atunci si simt asta.

Abia atunci imi repet inca o data (offfff!) ca daca nu incetez sa fiu atat de organica, nu voi putea niciodata sa sustin pe nimeni. Si imi va fi greu sa ma sustin si pe mine daca circumstantele se vor zdrentui prea tare.

Ma enerveaza. Sunt un vanzator prost. Mi s-ar fi potrivit sa fiu profet. De ce nu e suficient simplul enunt? Sa fie lumina, asa, in general!