Tuesday, October 20, 2009

Despre oameni, legaturi si alti demoni

Doua filme care mi-au placut mult. Misca. Nu, prost cuvant. Cutremura. Da, de-a dreptul, oriunde au ce. Si au ce, caci in spatele oricarui act de cultura stau oamenii -fie ei creatori sau primitori- si abilitatea lor de a simti, trai si visa la nivel de Poveste.

"The Barber of Siberia", un film din 1998 al lui Nikita Mihalkov si Michel Seydoux. Aici e pagina de pe imdb, aici o scurta descriere wiki. Nu au stiut sa spuna esentialul. Nici eu nu stiu :) Asa ca iaca si un fel de trailer:



Poate ca e o poveste de iubire. Poate ca e o poveste despre asumarea si trairea unei decizii sau a unui inevitabil. Poate ca e doar multa tristete pentru ca uneori incepe sa ne placa mai mult confortul decat trairea si construitul. Eu nu stiu, sunt cam naiva de felul meu si port mereu niste ochelari speciali care ma fac sa vad totul intr-un fel... rather peculiar.

La filmul al doilea insa zau ca m-am prins. Asa cred. Asta sigur e, in mod clar, o poveste de iubire. "The Notebook" e un film inspirat dintr-o poveste de iubire reala. Regizorul, Nick Cassavettes (never heard of), pagina de pe imdb si cea de pe wiki. Da, poveste de iubire. Daca nu te-ar face sa gandesti prea mult i-ai putea pune usor eticheta asta gonitoare de ochisori rafinati, care nu gusta "subiecte sensibile".



"about what we long for, what we settle for and who we're meant for". Chiar, tu crezi asta? Ca eu pot oricand aduce subtil in discutie naivitatea :)


Doua povesti. Plus substanta aia magica din noi, care rezoneaza puternic la povesti, oricat o acoperi. Abia atunci o poveste incepe sa straluceasca si sa arunce stelute, cand gaseste in ce si cine sa rezoneze.

In ultimele luni am auzit 4-5 vesti despre divorturi, mai multe decat poate stomacul meu sa duca. Cat despre unii cunoscuti casatoriti, sa spunem ca nici prin cap nu mi-a trecut ca un om echilibrat se poate casatori asaaa..., sa se afle in treaba si pentru ca orice i se propune spune da din simplul motiv ca nu-i mai pasa de nimic.

Ma tot framant cu o intrebare zilele astea. Am ajuns la doua variante de raspuns si aici m-am blocat. O casnicie/legatura se rupe pentru ca nu ai chibzuit suficient inainte sau pentru ca nu mai ai resurse sa repari? (de unde intrebarile se ramifica, sunt multe dar preferata mea ramane aia cu si unde gasesc unii resursele iar altii nu)

Eu tind sa aleg cel de-al doilea raspuns. Mi se pare, teoretic vorbind (pentru ca practic... nu te pui cu sufletele oamenilor) ca e mai blamabil sa nu repari decat sa alegi cu an-tan-te. Unii ne indragostim pana peste urechi si crestetul capului si nu mai vedem clar decat peste multi ani. Altii ne casatorim iute dupa ce am pierdut marea iubire, ca sa nu mai simtim golul din suflet. Unii, mai ales fetele, fugim de-acasa. Altii poate urmaresc diverse interese (vreau casa in primaverii, vreau permis de sedere, vreau sa stau acasa sa cresc copii, you name it). Si unii mai fraieri sunt alergici la latex. Tot povesti si aici. Bine, in AT le-am spune scenarii. De... viata.

Vorba romanului iute plecator de cap ca sa nu cumva sa i-l taie, "asta e viata". Personal, pe cei pe care ii aud cu "asta e viata" oricum ii palmuiesc cu cate doua perechi de palme, virtual si in imaginatia mea. Ca in Ally McBeal. Daca "asta e viata" tu ce pazesti in ea? Pepenii?

Mie mi se pare de bun simt optimizarea: ce fac eu X cu resursele Y, pus in situatia Z? In cazul de fata, eu X legat de W ca asa mi-a placut/trebuit.

Si singurul raspuns acceptabil (din nou, teoretic) imi pare a fi: my best! Tot ce pot si stiu, apoi invat si mai multe. Tot ce tine de mine si un strop in plus. Imi permit sa cred ca la mine in ograda, a se citi viata, totul tine de mine. Poate ca sunt eu incapatanata si am inca prea multi dinti, cum zicea Zorba.

Am si ceva temeri: daca unor oameni misto, cumpatati, echilibrati si maturi le da cu virgula, eu ce ma fac cu header-ul, cu incapatanarea si cu dintii mei frumosi si multi? Some food for thought, doar se stie, mi-a spus un om destept, ca stomacul e mult mai destept decat creierul: ii dai stomacului mancare proasta si o arunca, nu sta la taclale cu ea. Ii dai creierului ganduri gri, le rumega pana le da de capat, imbibandu-se in zeama rezultata.

Din marile dureri nu iese bine decat universul. Povestile ii raman lui, ca tezaur. Bine macar ca din marile fericiri castiga mult mai multi decat cei direct implicati.

5 comments:

castleless said...

pacat ca nu vorbesti.
ar fi iesit niste discutii interesante daca nu neaparat placute.

Marius said...

Probabil amandoua in acelasi timp - doua persoane inconstiente habar nu au de ce intra in relatii (ii trag hormonii indeosebi si ei confunda cu iubirea) si nici nu stiu cum sa repare. Doua persoane constiente se gandesc bine inainte sa intre si au si solutii...

Danonino said...

Ba vorbesc, domnu' Castleless. Nu pare pentru ca imi place prea tare sa ascult :)


Marius, cred ca ai dreptate, si una si alta... Mi se pare interesant cate alte simtiri mai confunda omul cu iubirea: siguranta, dependenta, preocuparea obsesiva... doar cateva.
Eu la un moment dat ma indoiam ca mai exista :)

Maria said...

Cine te-a convins sa vezi Notebook? Sa stiti ca eu m-am chinuit sa o conving acum ceva vreme...

Barbierul l-am pus pe lista, eu ma las convinsa mai usor.

Danonino said...

O sa-ti placa :) Mult de tot, desi o sa te intristeze.