Monday, October 5, 2009

Cum incepe totul. Povestile.

Citesc Peter Pan :)

Destul de aproape de inceputul cartii, Wendy, care abia l-a cunoscut pe Peter Pan, ii spune:

-Peter, te rog, nu pleca, stiu o groaza de povesti, il implora ea.

Exact asa sunasera cuvintele ei, deci nimeni nu poate tagadui faptul ca ea il ispiti prima.
El se intoarse cu o privire lacoma care ar fi trebuit sa o puna pe ganduri, dar care nici vorba sa o nelinisteasca.

Voila. Asa incepe. Asta cautam. Pe cineva care sa ne spuna o groaza de povesti. Oamenii care stiu sa spuna povesti sunt magici, nu-i asa?

Apoi vrem sa ne spuna povesti doar noua.

Si de-aici se bifurca toata smecheria: daca ne place de noi insine asa ciobiti si zgariati cum suntem daca am trait, ne va placea de povestitorul nostru si cand i se va sfarsi inspiratia, si cand va incepe sa se repete, si cand va mai incurca finalurile.

Daca nu ne place de noi pentru ca nu suntem intacti si perfecti, la un moment dat ne vom satura de povestile lui. O sa ni se para ca oricine altcineva spune povesti mai captivante si mai inspirate.

Noi toti strigam ca stim multe, multe povesti. Ca meritam atentia acelui suflet si ca putem sa tinem doua urechi ciulite si curioase.

1 comment:

MVM said...

intrati aci http://www.mihalache-mvm.blogspot.com/ si o sa vedeti un altfel de blog