Friday, September 11, 2009

Vorbesc singura

Atunci cand nu vorbesc cu altii.

In 4-5 zile se intoarce Niciu. La fix, ca mi-era un dor de dumisale, ceva de speriat. Am observat ca atunci cand ea nu e acasa pe perioade lungi (de exemplu, verile) incep sa vorbesc singura cu mare spor.

Numai acum vreo jumatate de ora ma intorceam de la farmacie si dupa ce am traversat mi-am spus cu voce tare "stii ce, hai sa o luam prin parc". Eu si cu cine? Cu produsele din punguta? Cu cele doua picioare, adica noi trei? Cu laptopul Freddie din rucsac?

Tu vorbesti singur/a? De ce?

7 comments:

Anonymous said...

;)) oh, da, Daniela, si eu vorbesc singura... de fapt nu vorbesc cu difeitele personagii din mine, ca sa le mai distrez, ori eu pe ele, ori ele pe mine: avem o prietenie taare dragutica ;)
Cristina

Chamomille said...

Eu vorbesc singura cand sunt singura. Cand nu sunt singura, adica in mediu public, stiu foarte bine ca voi fi psivita ciudata daca fac asta, deci nu o fac.

Problema e cand sunt la interfata dintre a fi singura si a nu fi singura, ex. scara blocului, compartiment de tren. Cand am impresia ca sunt singura, si vorbesc. Si apoi imi dau seama: "Daca era cineva, pe scara, mai sus?" sau "Daca intra cineva acum?" Nu pot sa ma prefac ca vorbeam la telefon, pentru ca nu am casti in urechi. Desi, as putea sa incep sa port hands-free, asa, just in case...

D. said...

Recunosc spasit, si eu vorbesc singur. Din cand in cand ma apuca si pe mine dorintele. Vreau un canon de-ala nou, vreau un obectiv si mai mare, vreau si vreau si vreau. Imi fac planuri de achizitie, planuri de facut rost de bani, e drept, mai mult acasa singur, nu teleleu pe strazi ca unii :)

As indrazni sa spun ca toti vorbim singuri. Unii recunosc altii nu.

Dan said...

Vai di mini conita, am uitat ca e de rau daca ma mai semnez cu d...

Ma scuz.

Danonino said...

Cristina, cred ca si eu vorbesc la fel: nu singura ci cu alte personaje (oricat de dubios ar suna asta :) ) Prietenii atat de apropiati trebuie sa comunice, nu?


Chamomille, o idee folositoare cu hands-free-ul. Imi aduc aminte ca atunci cand abia aparusera chiar m-am gandit ca erau putin duse cateva fiinte care se certau singure in oglinda retrovizoare :) Eu eram in autobuz si mergem spre scoala si de sus se vedea si mai amuzant.

Acum e normal sa vorbesti si sa gesticulezi singur, cu conditia sa-ti atarne fire din urechi. Evoluam, noi oamenii :)


Dan, ti scuz, da' iesti divina :P Adica di vina. Canon vreau si eu, obiectiv nu pentru ca eu imi asum subiectivitatea.

antispam said...

si eu mai vorbesc singur, chiar in felul asta cum zici tu. nevoia de comunicare, deh ;)) suplineste doua nevoi chiar: nevoia de a vorbi cu cineva, si nevoia de a ti se vorbi, ca vorba aia, esti si vorbitor, si ascultator :))

Gia said...

eu ma mai surprind ca vorbesc cu pisica :)

ma mai surprind cantand pe strada incetisor :)) ce bine e sa canti cand e f mult zgomot in jur si stii ca nu o sa te auda nimeni :P