Sunday, September 27, 2009

O noua intalnire Pasi pentru Schimbare

Ai treaba marti pe seara? Mai importanta, mai urgenta si mai frumoasa decat tine?

Ca eu te-as invita undeva. Marti pe 29 septembrie, la 6 si ceva, vis-a-vis de Cismigiu. Raluca Mohanu reia seminariile Pasi pentru Schimbare cu o intalnire despre jocuri psihologice, de ce nu sunt ele chiar funny si cum le poti evita.

Mai sunt 3-4 locuri si daca dai acum un mail la raluca.mohanu[at]steps4change.ro sigur un loc va fi al tau. Nu-mi mai amintesc cat de comfortabile sunt locurile propriu zise, scaunele, deh, am avut vacanta. Atmosfera insa ti se va parea delicioasa :)

Uite, gasesti aici mai multe informatii.

Monday, September 21, 2009

Ghemuletz si fizica

De fiecare data cand am ajuns la casa alor mei de la tara aveau o pisica in plus fata de data anterioara. De data asta este Ghemuletz cel caruia nu i-au putut rezista. E dragut, genul ala de pisoi cu urechi maaaari, cap mic si destul de uratel (pentru mine. Si Yeti, si Scortisoara si Vatadezahar erau pisici de rasa, moi, pufoase, delicate si mai ales speciale. Acesta este idealul meu de frumusete felina :) ) insa cu ceva irezistibil.

Ghemuletzul mananca mult de tot, are o burta ce sta sa crape si face multa conversatie. Daca ii dai de mancare, miauna. Daca nu ii dai, la fel. Daca il scarpini pe burta miauna si toarce. Daca il tragi de urechi, la fel. Tace doar daca il iei de ceafa. Ca sa miaune in secunda doi dupa ce l-ai pus jos. Evident, recupereaza si timpul pierdut.

As putea spune ca e destul de obraznic pentru un pisoi de teapa lui. Mama Ghemuletzului este o nerusinata de varsta matusalemica. Si in loc sa stea acasa sa tricoteze botosi nepotilor (Ghemuletzul are de la natura) se tine de umblat prin vecini si intors cu... greutate suplimentara.


(aaaa, pauza de banc ce nu are nicio legatura whatsoever cu pisicile ci cu greutatea suplimentara. Doi atomi se plimba ei ca baietii pe bulevard. La un moment dat unul il atentioneaza pe celalalt: 'Hey dude! You lost an electron!' Ii raspunde celalalt atom: 'Are you sure?' 'Yeah man, I'm positive!'

Am ras cu o pofta demna de un fost olimpic la fizica si chimie. Tocmai eu. In clasa a noua aveam o profa teribila la fizica, doamna Bucataru. M-a scos odata la tabla sa fac o problema si imi dicteaza ea ceva legat de o barca de lungimea x incarcata cu greutatea y. Probabil era jalnic de simplu. Insa floricica de mine, pe langa petale, dezgustul princiar fata de fizica si incapacitatea totala de a pricepe aceasta materia cum era ea predata in scoli, mai eram si oarecum ingrozita de aceasta stimabila tanti de vreo doi metri si cu ochi albastri si taiosi. Asa ca pe cand doamna Bucataru imi dicta datele problemei, imi canalizam energia in a arata cat mai stupid si in a inmarmuri cat mai credibil. Iar cand tanti si-a epuizat rezervele de rabdare, reduse intre noi fie vorba, si a tipat iar ca e vorba de o barca, eu m-am apucat sa desenez o barcuta. I s-a facut mila de mine si m-a trimis la loc tocmai cand incepeam, timid, sa schitez si niste valuri tremuratoare...

Evident, acum il citesc cu drag pe Feynman si ma incanta peste masura orice teorie din fizica ce poate fi maiestuos intoarsa din condei intr-o stiinta sociala. Ati auzit, doamna Bucataru? Da, eu sunt, aia cu barcuta :) )



Sunday, September 13, 2009

Cartile in transhumanta

Din cand in cand insa de suficiente ori cat sa se fi creat un pattern, cartile mele pleaca in transhumanta. Topaind alternativ in coperta 1-2 si in coperta 3-4, parasesc piciorul de plai din biblioteca oficiala pentru gura de rai din bibliotecile ad-hoc aparute in cele mai diverse locuri din casa.

Isi lasa colegii (le grupez pe tematici) si fratii (apoi pe autori) pentru luminisurile insorite de pe birou, de pe noptiere, din baie, de la baza patului, de pe scaunele nefolosite din bucatarie. Petrec aici vacante de vis alaturi de foreignpolicy, carti imprumutate sau cumparate si inca necategorisite, liste cu lucruri de facut, bonuri de cumparaturi si taxi, semne de carte, semne de carte, semne de carte, ceasuri si veioze pe alocuri.

Dar si cand il apuca pe ciobanel ordineaaa... Gata cu transhumanta baieti si fete, inapoi acasa. Asa l-am recuperat pe Brian Tracy, "Legile universale ale succesului" din concediul prelungit pe caloriferul din baie. Sper ca a apreciat curatenia, vara asta cum ma supara ceva cum mai lustruiam prin baie. Dar de serile noastre romantice, la lumina lumanarilor pentru ca avem talente speciale la ars becuri la ore nepotrivite, oare isi va aminti?

Cea mai profitabila vacanta a avut "Robinson Crusoe", care si-a petrecut vara langa brosurile ramase de la seminariile Ralucai. A invatat cum sa spuna nu fara sa se simta vinovat (sper sa nu foloseasca asta impotriva lecturilor mele viitoare), si-a descoperit valorile personale (sunt-robinson-si-mi-place-singuratatea), a mers drept la tinta si a ajuns la o mult dorita time peace. Toate sunt abilitati care ii vor folosi unui singuratic cum e el. Odata ce a descoperit ca se poate autoanaliza, gata cu plictiseala forever. Who needs Friday, I've got my own precious self!

Mi-a placut cum s-au asezat ei unul langa altul Fernando Savater cu Walter Block :) Un profitabil schimb de informatii si probabil niste conversatii spumoase, condimentate cu mistouri de zile mari la adresa bietului mic print. Bine ca nu le-am auzit eu, ca asa ceva nu toleram. Oricum i-am despartit acum cand i-am pus in biblioteca. You evil smart guys!

Pe de Bono il banuiesc. Cred ca si-a bagat nasul in jurnalul meu (frumos mai e sa scrii un jurnal pe hartie, am redescoperit vara asta!). Preventiv, l-am amenintat ca daca sufla o vorba va avea copertele atat de laterale cum nu si-a imaginat vreodata. Oricum, asta inseamna ca el a avut cea mai palpitanta transhumanta :)

Domnul Paleologu se enerva tare cand cineva nu punea o carte inapoi de unde a luat-o. Dar el era boier, eu ciobanas :) Dumnealui i-as putea argumenta astfel: am atat de multe carti incat stau ca sardinele acolo in rafturi. Inghesuiala nu face bine spiritului. Spiritul are nevoie de lejeritate, de libertate, de experiente in care sa se masoare si sa se descopere. Orice carte are nevoie de o vacanta departe de casa, chiar daca asta inseamna sub perna sau in casa altuia.

Si oricum, intotdeauna pun la loc cartile dumneavoastra! Cross my heart and hope to die.

Tu pe unde iti lasi cartile?

Friday, September 11, 2009

Vorbesc singura

Atunci cand nu vorbesc cu altii.

In 4-5 zile se intoarce Niciu. La fix, ca mi-era un dor de dumisale, ceva de speriat. Am observat ca atunci cand ea nu e acasa pe perioade lungi (de exemplu, verile) incep sa vorbesc singura cu mare spor.

Numai acum vreo jumatate de ora ma intorceam de la farmacie si dupa ce am traversat mi-am spus cu voce tare "stii ce, hai sa o luam prin parc". Eu si cu cine? Cu produsele din punguta? Cu cele doua picioare, adica noi trei? Cu laptopul Freddie din rucsac?

Tu vorbesti singur/a? De ce?

Thursday, September 10, 2009

"Wish we were butterflies"

Se dau:

1. "Whose lips? Were they my lips?"

2. "A thing of beauty is a joy forever/Its loveliness increases/ It will never pass into nothingness" (punct in care tu ai recunoscut personajul :) )

3. "When I don't hear from him it's as if I've died. As if the air is... sucked out from my lungs."

4. "I almost wish we were butterflies and lived but three summer days. Three such days with you I could fill with more delight than fifty common years could ever contain."

Rezulta:

Bright Star



Asteptam.

Wednesday, September 9, 2009

Cu vise

Cred ca as putea incepe sa-mi notez undeva ce visez. Am o istorie de vise premonitorii si poate pierd vreo informatie importanta. Ca doar rar se intampla sa iti sopteasca cineva, cu titlu de confidentialitate, ce o sa vina la tine sau catre ce vei merge tu. Si mai rar se intampla sa crezi.

Azi-noapte, desi ma asteptam sa visez ligamente intoarse si senzatii de ghips cald si ud, am visat soare caldut si cules de frunze roscate pe Apollonia Hirscher si o placuta cu un numar de apartament care se termina in 5, intr-un bloc oribil, care rasuna de manele si mirosea a ceva prajit in untura. Interesant e ca ma percepeam si pe mine in visul de rahovaberceniferentari (nu stiu sa identific prea clar zona asta, e inca un mister pentru mine). Vedeam visul ca intr-o inregistrare facuta cu o camera prinsa ca o frontala.

Interpretare: mi-e dor de Brasov (what's new pussycat?) si il stiu mai bine decat cunosc Bucurestiul, din care felii intregi imi sunt cunoscute doar ca povesti fantastice cu tigani, manele si jeg urbanistic.

Asta e ceva ce trebuie sa remediez. Daca ma inscriu cu Niciu in couchsurfing si vin la noi omuleti curiosi sa cunoasca Bucurestiul? Doar n-o sa-i ducem ca tot cetateanul mediu statistic la plimbare prin Unirii-Universitatii-Romana-Herastrau. No way! Cand e atat de mult si savuros real thing!

"I've got flowers
and lots of hours
to spend with you"

Sunday, September 6, 2009

The new black. De ploaie.

Frumusetea este un atribut fatal. Atunci cand iti e suficient sa apari ai mult mai putin din motivatia sa te implinesti ca persoana, sa-ti adaugi valoare. Toata valoarea ta e cu tine si se vede pentru oricine are ochi. Doar ca e perisabila, vai, atat de perisabila... Daca o noapte nedormita te face... hmm, interesanta, dupa o saptamana de agitatie ai sa intelegi experiential cum sta treaba cu perisabilitatea. Apropos de asta, un banc (I'm a funny girl, sper ca asta nu e perisabil :P). Se gandeste un nene: in fiecare dimineata eu arat la fel ca atunci cand m-am dus la culcare. Toate femeile cu care am fost nu mai sunt dimineata la fel ca seara cand ne-am bagat in pat. Probabil ca femeile se deterioreaza cate putin in fiecare noapte.
Probabil...

Devenim superficiali, monser. Rau de tot. Ne exprimam fragmentat (140 de caractere, alt new black al exprimarii), simtim pe bucatele ("ne-am imprietenit de... ieri, oh vai!"), ne entuziasmam ca sa ne umplem golul si ne cautam sensul atat de departe de noi! Fugim dupa experiente, fugim dupa substanta si ne bagam in atatea lucruri deodata. In mijlocul lor sarim, direct in mijloc unde putem primi mai multa recunoastere. Foame de stroke-uri. Nu stam pe margine nici macar o secunda, ca sa putem intelege ceva si ca sa putem gasi sensul, modelul si fundita care deosebeste aceasta experienta de oricare alta. Pe margine am sta prea mult cu noi si s-ar face tacere. Nu ne place tacerea.

Ma sperii. Bine ca nu ma tine mult.

De ce ne e teama de tacere atat de mult? De suficiente ori conversatia e seaca si superflua. Vorbim ca se ne aflam in treaba si vorbim de teama linistii. Daca o sa creada ca nu am nimic de spus? Daca o sa creada ca nu ma pricep sa fac conversatie? Ce falsa arta... arta conversatiei. Pe cand arta sensului?

Sunt total lipsita de orice ambitie. Nu vreau sa demonstrez nimic, nu vreau sa conving. Cand eram mica, aveam in bucatarie, atarnat deasupra mesei, un calendar ortodox, cu toti sfintii trecuti cu cerneala rosie si neagra si cu litere mici-mici. Cei mai familiari imi erau sfintii din ultimele sase luni, pe care ii vedeam clar. Pentru ca stateam cu fata spre fereastra, pe latura mica a mesei, manifestam preferinte pentru sfintii din noiembrie-decembrie.

Daniil Sihastrul, 18 decembrie. In vremuri mai vechi as fi fost o mistica. Aia da treaba. Acum sunt doar un personaj interesant si cam nevorbaret. "Interesant" cam cum spui despre lucrurile despre care nu stii ce sa spui. Ai observat? Tu spui "bla-bla-bla-bla-bla" si auzi un "hmmm, da, interesant...".

Iti zic, dupa ce termin niste trebusoare in the big city eu ma duc la munte si ma fac agricultor. Si o sa cresc afini si lavanda, doar pentru ca plum is the new black. Bio si eco, evident. Ca sunt the new black.

Corectie: superficialitatea are parti bune, culorile si frumusetea rezultata din combinarea lor desteapta. Eleganta e superficialitate cu substrat. De pastrat.

Friday, September 4, 2009

Fereastra

... catre orice ne imaginam. Catre ceea ce este de fapt inauntrul nostru.

Bancuri cu melci

"Un melc e jefuit de doua testoase. Cand politia il intreaba cum s-au petrecut faptele, melcul raspunde:
-Nu stiu, totul s-a intamplat atat de repede!"

"Se aude un ciocanit la usa dar cand tanti deschide, nu vede decat un melc. Il ia de jos si il arunca in curte. Doua saptamani mai tarziu, iar ciocane cineva la usa. Femeia deschide si da din nou cu ochii de melc, care o intreaba:
-Ai ceva cu mine?"

"Un orb, o lesbiana si un melc intra intr-un bar. Barmanul ii vede si exclama:
-Ce-i asta frate, un banc?"

Multumesc, Ioana :)