Tuesday, August 4, 2009

Pleosc-pleosc si plastilina

Nici ca puteam fi mai inspirata in acea noapte din mai 2007 cand m-am ridicat din pat soptind "naiv... blog naiv". Nu cautasem nimic, pur si simplu mi s-a revelat cea mai imuabila caracteristica a mea.

Astazi de exemplu imi este greu sa inteleg agenda dubla. Imi este greu sa inteleg zambetul PanAm, conversatia de politete, ascunsul dupa deget si cuvintele prea alese, care spun ceva si vor ca tu sa le intelegi toate dedesubturile. Ba chiar mi se face usor sila.

In minutele dupa o astfel de conversatie, incepand din timpul ei chiar, imi vine sa-mi blestem naivitatea si lipsa de plastilina sociala. Daca as intelege la timp, daca as sti sa parez loviturile sau macar sa duck and run, daca as sti sa raspund la fel, cu zambetul pe buze, cuvinte frumoase si sagetele veninoase... Daca m-as pricepe si eu la mesaje ascunse si la butt-kissing...

Dar nu ma pricep. Si mi se pare ca ar trebui.

Doua lucruri le-as reprosa parintilor mei: ca nu mi-au luat bicicleta cand eram mica si ca m-au crescut ca pentru o alta planeta. Iar atunci cand pe educatia lor s-a altoit "extraterismul" meu nu mi-au dat si mie o pereche de palme, pleosc-pleosc, sa ma trezesc la realitate.

No comments: