Friday, July 10, 2009

Dano-talks fara sonor

In soapta, pentru ca nu am voce.

Astazi, desi nu pot inca, mi s-a facut pofta sa alerg un semi. Ne facem noi bine. N-am mai simtit de mult sfarseala aia inca plina de energie. Da, e o pofta, interesant si placut sentiment.

Daca vrei sa razi, sa stii ca pe 1 februarie anul asta eram ferm convinsa ca in cateva minute ma voi stinge din viata :) . Alergasem vreo jumatate de kilometru.

Din nimic nu am invatat mai multe despre mine decat din lunile astea de antrenament. Printre altele, ca nu voi merge niciodata, never-ever, la o cursa vara. Vara nu e pentru alergat ci pentru placeri si lenevit si ritm domol. Wha's the rush? :)

E cald, mananc piersici pentru ca pot in sfarsit sa inghit si altceva inafara de iaurt si supa si e bine.

Facem patru zile de cand nu mai am voce. Probabil e ceva ce nu ar fi trebuit sa spun zilele astea si eu nu ma prinsesem.

Am primit un sevalet. Dupa ce m-am luptat cateva zeci de minute cu un cocostarc de lemn care se plia si indoia din sapte parti deodata, am reusit sa-l stabilizez... cred. Adica, de ieri nu i s-a mai miscat nimic. Oare e un semn? Mi-ar placea sa stiu sa arat si altora cum vad eu lumea. Ma gandeam totusi sa ma orientez spre fotografie, arta mai plebee si accesibila. Click-click.

Iar mi-a scris Micul Print. Da, mie imi scrie Micul Print :) Pana una-alta, lumea mea e frumoasa si fara sonor. M-as descurca sa fiu muta. Oricum, tac admirabil :)) (nu si in scris, se pare, auzim un comentariu malitios din casca)

Gata, plec. Ma duc sa ma pup cu un spray antiimflamator si mai-stiu-eu-cum de la Tantum Verde. E chiar simpatic. Scriu prea mult cand nu pot vorbi, in ultimele zile am trimis vreo 40 de semesee. Poate ca asta e un semn.

No comments: