Friday, July 31, 2009

Curaj si pierdere.

Un gand frumos pe care nu il pui in cuvinte se duce, dispare. Nu il poti economisi undeva si schimba apoi la o scadenta pe o relatie mai frumoasa sau pe un sentiment de rotund si implinire in suflet. Sau pe un zambet bucuros/fericit al celuilalt.

Ce pacat atunci cand nu mai ai optiunea de a spune pentru ca s-a intamplat demult ceva care ar duce acum la o interpretare a acelui gand frumos pe care il ai!

Ce trist e ca de fapt ai optiunea de a spune si a-ti asuma un risc, acela de a fi inteleasa gresit, in prima faza...

Si ce jalnic, ce jalnic cand te uiti la tine in suflet si iti dai seama ca preferi sa nu risti... Ca alegi sa nu spui ceva frumos, de teama unei posibile (nu probabile, doar posibile!) neintelegeri.

Pierde celalalt putina bucurie, pierde universul niste armonie.... Si mai mult decat toate pierzi tu. Curajul. Si ai pierdut pe parcurs legatura aceea speciala pe care o aveai cu o persoana careia ii puteai spune orice pentru ca STIAI ca va intelege. Nu stiu care e pierderea mai mare: aceea de substanta proprie sau aceea de oameni.

2 comments:

aurora said...

inclin sa cred ca de subsanta proprie. ambele pierderi sunt greu de purtat pe umeri, care uneori se incovoaie de la surplusul de greutate si de la timp... care se asterne dupa acea clipa a tacerii. clipa de tacere care se instaleaza intr-o relatie... din fericire, sunt doi acolo. atunci cand la tine lucrurile nu mai stau asa armonios precum erau odata, atunci cred ca e mai greu de redresat.

scrii f bine.... ma regasesc, de multe ori, in ceea ce citesc pe la tine, pe aici. poate ca unele lucruri merita a fi spuse...

Danonino said...

... sau mai usor de redresat. In principal, pentru ca depinde doar de un element, tu. Carui element, in mare, ii cunosti slabiciunile si rezistentele.

E drept, cu astfel de situatii e mult de luptat/lucrat. Imposibil insa nu.

Ma bucur ca iti face placere sa intri si sa citesti, Aurora. Dupa placere chiar merita sa mergem :)