Saturday, July 25, 2009

Coliba Unchiului Tom- povesti, oameni, iubire.


Am citit Coliba Unchiului Tom acum cateva saptamani, nu acum cateva zeci de ani, cum se presupune ca faci cu o carte din literatura "pentru copii". M-a facut sa rad, sa subliniez multe pasaje, sa-mi notez multe idei si vorbe, sa plang, sa ma gandesc si sa-mi pun suficiente intrebari. O carte surprinzator de plina si cu straturi.

Primul strat este cel al povestii, probabil cel urmarit de copilul de un metru, intr-o vacanta de vara. Locurile prin care ajunge unchiul Tom, un sclav negru, bland si foarte credincios din Kentucky. Alaiul de personaje colorate, bine conturate si intotdeauna foarte vorbarete. Vorbele lor si emotia, deoarece omuletii, albi sau negri, din Coliba Unchiului Tom sunt intotdeauna gata sa se exprime.

Al doilea strat este cel al gandurilor, discursurilor si diatribelor la adresa sclaviei si fundamentelor ei. Cartea a fost publicata in 1852 si a fost de nenumarate ori considerata scanteia care a declansat abolitionismul si Razboiul de Secesiune. Harriet Beecher Stowe, o invatatoare maruntica crescuta si educata intr-o familie de teologi liberali, a auzit de la Abraham Lincoln, spun cronicile, un "Ahaaa, deci dumneata esti femeia marunta care a declansat razboiul asta urias." Well done, girl :) Se pare ca intr-adevar e mai usor sa schimbi ceva dand nastere unor sentimente decat sa astepti ca un proces de rationalizare si asteptare si iar rationalizare sa se intample.

Tonul este adesea foarte sentimental si naiv (de parca asta ar putea sa ma deranjeze pe mine vreodata :) ) Numai un cititor lipsit de sensibilitate ar face o disectie literar-stilistica pe un astfel de text si ar deplange drept jenante adresarile directe ale naratorului posibilelor cititoare-mame. Daca este real efectul de vartej declansat de aceasta carte in miscarea abolitionista, poate ca e un semn ca o adunatura de pagini sentimentale si "jalnice" au mai mult efect decat alte pagini muscatoare si sarcastice. Poate ca uneori e mai eficient sa misti oamenii decat sa ii convingi rational.

Foarte mult apare discursul rasial (spun rasial, nu rasist). Negrii care sunt o rasa aparte, cu trasaturi sufletesti diferite de cele ale omului alb. Negrii care sunt copilarosi si usor impresionabili, care plang ascultand cantece, care se zbat de emotie ascultand versete din Biblie. Negrii care isi iubesc copii cu instincte animalice insa care ii uita cand au disparut la fel de usor ca o pisica. Discursul rasial apare in egala masura la personaje si la narator, desi, evident, la narator apare in varianta lui buna.

Stereotipurile sunt multe: Africa, un continent-copil, naiv, salbatic si cu o simtire religioasa si artistica hiperbolizata; mulatra de o senzualitate irezistibila si inconstienta; negresa grasuta, care gateste dumnezeieste si iubeste cu instincte de pantera careia ii atingi puii; copilasul negru, drac impielitat. Am enumerat doar cateva, cartea e plina, in buna traditie a a romanelor sentimentale de secol 18 si 19.


Si pentru ca se cheama Coliba Uchiului Tom, sa povestim putin si despre Tom. Tom sau "toate virtutile morale si crestine legate in piele neagra, opera completa", cum il lauda negustorul de scalvi Haley (nu credeam ca o tanti cu background-ul biografic al autoarei ar putea fi atat de amuzanta). Tom este genul de personaj mesianic, de o bunatate, blandete si naivitate de neclintit. Cum apare neclintirea de orice fel, cu atat mai mult cand e de felul bun, eu sunt cazuta in admiratie, fiind mai... miscatoare din fire. Pe oriunde ajunge dupa ce este vandut din coliba sa din Kentucky, Tom are o atitudine de apostol, cu multa iubire in suflet pentru oricine si cu credinta ca mai departe de carne nu poti rani pe nimeni.

Chiar si tinand mereu un ochi pe context, pe stil literar(partea proasta a educatiei...) si asa mai departe, tot e imposibil sa nu uiti cateodata de granita dintre real si fictiune citind aceasta carte. De putina iubire avem nevoie si dincolo de coperta cartii, in viata de zi cu zi. De putina toleranta, de seninatatea de a-i lua pe oameni asa cum sunt. De respect pentru povestea noastra si pentru povestea altora.

Coliba Unchiului Tom este in primul rand o carte cu iubire, cu povesti si oameni. Oameni de culori variate, curati sau murdari, cu multe ganduri si multe vorbe. O carte despre umanitate, despre dezumanizare, despre re-umanizare, despre a radia umanitate si in jurul tau.

Un personaj micut, afurisit si negru care mi-a atras mie atentia si o suma de sentimente duioase este Topsy. Ea este cumparata de Saint Claire, un mosier rafinat si luminat, pentru a-i da verisoarei sale o lectie la prima mana despre ce ar insemna educarea zecilor de mii de sclavi. Crescuta cu batai si umilinte verbale, Topsy pare a fi o irecuperabila. In ciuda infuziei de blandete, delicatete si educatie primita dintr-o data in casa lui Saint Claire, Topsy face rautati gratuite, ii hartuieste pe ceilalti servitori, fura, musca, injura... Chestionata de ce face toate astea cand aici are tot ce-i trebuie si e tratata frumos, Topsy spune, cu o licarire rautacioasa in ochi: "Pentru ca sunt rea, stapana, sunt foarte rea. Nici cu bataia nu merge la mine, cred ca sunt chiar diavolul."

Abia Eva, copila lui Saint Claire reuseste sa determine o schimbare in bine in Topsy, dealtfel tare desteapta si indemanatica. Secretul? Iubire: "Topsy, saracuta de tine, eu te iubesc, spuse Eva cu o neasteptata insufletire. Eu te iubesc, pentru ca nu ai avut nici tata nici mama, nici prieteni, pentru ca ai fost un biet copil batjocorit." Efectul Pygmalion in toata frumusetea lui. Si efectul singurului sentiment care poate determina oamenii sa fie mai buni. Dragostea si increderea in fondul bun al oricui, care are puteri formatoare si transformatoare aproape magice.

Iar eu ma intreb de ce e nevoie sa desconsideram, noi oameni inteligenti si cultivati si rafinati intelectual, simplitatea simtamintelor profunde. De ce va chicoti cineva la prostia mea de a citi literatura pentru copii si a o lua prea in serios in loc sa se gandeasca ca poate ne-ar fi mult mai bine in general daca am gasi asa ceva si in afara copertei unei carti... Daca am avea noi de dat asa ceva. Daca nu ne-am lasa secati de trecerea timpului, de graba, de spoiala de cultura rafinata cu care ne laudam.


O alta nedumerire legata de aceasta carte: ma intreb de ce oare a trecut inca de la inceput drept literatura pentru copii. Este o carte cu pasaje dureroase si crude, cu ganduri amare-amare, cu diatribe si discursuri pe care un copil, fie el si de 12 ani, nu le-ar putea urmari. Las astfel la o parte faptul ca nu ar avea cunostintele necesare pentru a le intelege. O buna parte a discutiilor intre personajele educate seamana cu un fel de minicursuri de Political Science, asa cum se intelege acest termen in Statele Unite.

M-am gandit la intensitatea lucrarii si la emotiile atat de clar descrise sau... provocate. Coliba Unchiului Tom, o opera in acelasi timp plina de viata, intensa, memorabila si crestin-moralizatoare a fost probabil mana cereasca pentru un sistem educational care avea sarcina de a sterge pata sclavagismului si a vaccina impotriva unor excese similare de dezumanizare. Ce este interesant este ca discursul rasial din carte e prezent, intr-o alta forma mult imbunatatita si in zilele noastre. Relatiile rasiale sunt si in prezent un subiect delicat de abordat in Statele Unite. Abia anul asta a fost ales un presedinte care a iesit din tiparul W.A.S.P. (White, Anglo-Saxon, Protestant). Mirarea si rasunetul au fost mari tocmai pentru ca Obama este in primul rand si inafara oricaror alte calitati de netagaduit... Afro-american. Autoritatea naratoriala din Coliba Unchiului Tom l-ar caracteriza imediat drept sensibil, cu un spirit artistic si religios hipertrofiat, de o simplitate copilareasca, ba chiar putin naiv...

Am citit cu drag cartea asta, cu bucurie pentru dedicatia "for my love, with love" cu care am primit-o acum vreo doi ani, cu topaieli ca mai am destul copil in mine cat sa uit uneori de granita dintre fictiune si realitate. Inchei cu niste potriveli frumoase de vorbe, ganduri si imagini, regasite printre pagini si subliniate:

"Tacerea este inceputul intelepciunii."

"Dar bietul Tom citea tocmai ce avea nevoie si totul era atat de adevarat si minunat pentru el, incat nici nu-i trecea prin minte sa se indoiasca! Trebuia sa fie adevarat, caci de n-ar fi fost, cum ar fi putut trai?"

"O bucatareasa trebuie apreciata la fel ca un strateg sau un politician: dupa rezultatele obtinute."

"Ce binefacator a fost scurtul tau popas pe pamant, Eva mea draga! isi zicea Saint Claire. Eu cum am sa pot sa dau socoteala de toti anii pe care i-am trait?"

"Iubirea este cel mai inspaimantator chin pentru sufletul innamolit de rau (...)"

4 comments:

Ioana_du said...

:)

Anonymous said...

Daniela, mi se pare de departe cel mai deosebit post al tau din ultima vreme, o adevarata incantare pentru spirit, multumesc mult, mult de tot pentru ca ai scris asa :)
Cristina

Danonino said...

Ma bucur ca ti-a placut asa mult, Cristina. Sper sa mai fac, atunci :)

Ioana, tie si daca ti-a placut si daca nu ti-a placut, urmatoarele:
:) ;)

Anonymous said...

vezi un rezumat excelent si mai scurt pe:
http://schoolandit.blogspot.com/2012/01/coliba-unchiului-tom-rezumat.html