Friday, July 31, 2009

Curaj si pierdere.

Un gand frumos pe care nu il pui in cuvinte se duce, dispare. Nu il poti economisi undeva si schimba apoi la o scadenta pe o relatie mai frumoasa sau pe un sentiment de rotund si implinire in suflet. Sau pe un zambet bucuros/fericit al celuilalt.

Ce pacat atunci cand nu mai ai optiunea de a spune pentru ca s-a intamplat demult ceva care ar duce acum la o interpretare a acelui gand frumos pe care il ai!

Ce trist e ca de fapt ai optiunea de a spune si a-ti asuma un risc, acela de a fi inteleasa gresit, in prima faza...

Si ce jalnic, ce jalnic cand te uiti la tine in suflet si iti dai seama ca preferi sa nu risti... Ca alegi sa nu spui ceva frumos, de teama unei posibile (nu probabile, doar posibile!) neintelegeri.

Pierde celalalt putina bucurie, pierde universul niste armonie.... Si mai mult decat toate pierzi tu. Curajul. Si ai pierdut pe parcurs legatura aceea speciala pe care o aveai cu o persoana careia ii puteai spune orice pentru ca STIAI ca va intelege. Nu stiu care e pierderea mai mare: aceea de substanta proprie sau aceea de oameni.

Thursday, July 30, 2009

Duhliu

DUHLÍU, -ÍE, duhlii, adj.(Rar) Glumeț, hazliu, spiritual. – Duh + suf. -liu (după chef – chefliu, haz – hazliu).
duhlíu adj. m. (sil. -hliu), f. duhlíe; pl. m. și f. duhlíi

chez dexonline.ro

RE:cunostinte

In ultimele doua saptamani am fost recunoscatoare pentru niste lucruri mici-mari:
  • ca mama a trecut pe acasa la timpul potrivit, cand eu am patit o interesanta dubla entorsa la acelasi picior (sunt Gemeni, I like my things harmoniously paired).
  • croissante cu crema de vanilie.
  • increderea aproape organica, in orice caz irationala, pe care o are un om drag in mine.
  • recunoscatoare foarte pentru prajitura mea preferata, eclerul cu ness si glazura buna-buna, primita in multe exemplare :)
  • timpul liber primit astfel. Se pare ca trebuia sa stau intr-un loc si sa nu fac decat sa ma gandesc la mine si la orice are legatura cu mine.
  • internetul punct.
  • The Doors. Divini.
  • celor care au pus pe youtube Friends in intregime. In intregime l-am vazut si eu :)
  • am redescoperit placerea de a scrie un jurnal pe hartie si increderea ca de data asta scriu doar pentru mine.
  • pepenele rosu sau verde, depinde de unde te uiti la el. Analog The Doors.
  • sa ai doua picioare functionale cu care sa te deplasezi este frumos. Unul dintre lucrurile pe care le luam drept default settings. Doar cateva minute in sectia de urgente ortopedice si am inteles ca sanatatea si integritatea corporala nu sunt deloc default. Ba chiar problema cu care venisem eu (dureroasa, intre noi fie vorba) a inceput sa mi se para o prostioara.

Wednesday, July 29, 2009

Femei frumoase

"Ce va face, totusi, sa spuneti ca nu exista femei frumoase?

Un eveniment care a facut data in viata mea, fara sa aiba o relevanta pentru altii. Mergeam cu troleibuzul, care s-a oprit la un stop, la Universitate. Am vazut atunci, traversand strada, o florareasa care balabanea in mana un cos gol. Era o grasana dar avea o privire extraordinara, de o tandrete, de o penetratie si o inteligenta minunate. In fond, frumusetea omului vine numai din privire. Numai acolo se poate vedea ce se intampla cu adevarat valoros si puternic intr-un om, bunatatea, inteligenta, dreptatea lui. O data ce-ai perceput o atare privire, nu mai poti trece peste asta."

Alexandru Paleologu in Breviar pentru pastrarea clipelor

Monday, July 27, 2009

Chill de primavara


Pe spate in iarba, sa poate zbura gandurile sus, sus de tot. Cu o mica oprire in coroana copacilor de deasupra. For the view.

Sunday, July 26, 2009

Raport "Ingerul"

Am doua idei la care ma gandesc in ultima vreme. Nu genul care asteapta o solutie ci genul care iti imbogatesc viata interioara si te ajuta sa umbli aparent cu capul in nori, de fapt cu el la gandurile tale.


1. Daca avem cu adevarat un inger pazitor pe umarul drept? Ce ar zice el despre ceea ce facem, despre ceea ce spunem? Dar despre ce nu facem si nu spunem? Am mai face unele actiuni daca am sti ca avem un inger pazitor cu noi, care ne vegheaza? Oare am avea mai multa grija de sufletul nostru sau, din contra, mai putina?

2. Cum mi-as justifica anii traiti pana acum, daca ar fi cazul? Daca mi-ar cere cineva un raport cu ce am facut, ce am vazut, ce am invatat, ce am schimbat sau pastrat neatins pana acum? Pe cine am atins sau cine ma va tine cu el/ea undeva, in minte sau in suflet sau in buzunarul de la piept? Vorba unui prieten, "What's your alibi?"

Dar raportul tau? Dar ingerul tau?

Saturday, July 25, 2009

Coliba Unchiului Tom- povesti, oameni, iubire.


Am citit Coliba Unchiului Tom acum cateva saptamani, nu acum cateva zeci de ani, cum se presupune ca faci cu o carte din literatura "pentru copii". M-a facut sa rad, sa subliniez multe pasaje, sa-mi notez multe idei si vorbe, sa plang, sa ma gandesc si sa-mi pun suficiente intrebari. O carte surprinzator de plina si cu straturi.

Primul strat este cel al povestii, probabil cel urmarit de copilul de un metru, intr-o vacanta de vara. Locurile prin care ajunge unchiul Tom, un sclav negru, bland si foarte credincios din Kentucky. Alaiul de personaje colorate, bine conturate si intotdeauna foarte vorbarete. Vorbele lor si emotia, deoarece omuletii, albi sau negri, din Coliba Unchiului Tom sunt intotdeauna gata sa se exprime.

Al doilea strat este cel al gandurilor, discursurilor si diatribelor la adresa sclaviei si fundamentelor ei. Cartea a fost publicata in 1852 si a fost de nenumarate ori considerata scanteia care a declansat abolitionismul si Razboiul de Secesiune. Harriet Beecher Stowe, o invatatoare maruntica crescuta si educata intr-o familie de teologi liberali, a auzit de la Abraham Lincoln, spun cronicile, un "Ahaaa, deci dumneata esti femeia marunta care a declansat razboiul asta urias." Well done, girl :) Se pare ca intr-adevar e mai usor sa schimbi ceva dand nastere unor sentimente decat sa astepti ca un proces de rationalizare si asteptare si iar rationalizare sa se intample.

Tonul este adesea foarte sentimental si naiv (de parca asta ar putea sa ma deranjeze pe mine vreodata :) ) Numai un cititor lipsit de sensibilitate ar face o disectie literar-stilistica pe un astfel de text si ar deplange drept jenante adresarile directe ale naratorului posibilelor cititoare-mame. Daca este real efectul de vartej declansat de aceasta carte in miscarea abolitionista, poate ca e un semn ca o adunatura de pagini sentimentale si "jalnice" au mai mult efect decat alte pagini muscatoare si sarcastice. Poate ca uneori e mai eficient sa misti oamenii decat sa ii convingi rational.

Foarte mult apare discursul rasial (spun rasial, nu rasist). Negrii care sunt o rasa aparte, cu trasaturi sufletesti diferite de cele ale omului alb. Negrii care sunt copilarosi si usor impresionabili, care plang ascultand cantece, care se zbat de emotie ascultand versete din Biblie. Negrii care isi iubesc copii cu instincte animalice insa care ii uita cand au disparut la fel de usor ca o pisica. Discursul rasial apare in egala masura la personaje si la narator, desi, evident, la narator apare in varianta lui buna.

Stereotipurile sunt multe: Africa, un continent-copil, naiv, salbatic si cu o simtire religioasa si artistica hiperbolizata; mulatra de o senzualitate irezistibila si inconstienta; negresa grasuta, care gateste dumnezeieste si iubeste cu instincte de pantera careia ii atingi puii; copilasul negru, drac impielitat. Am enumerat doar cateva, cartea e plina, in buna traditie a a romanelor sentimentale de secol 18 si 19.


Si pentru ca se cheama Coliba Uchiului Tom, sa povestim putin si despre Tom. Tom sau "toate virtutile morale si crestine legate in piele neagra, opera completa", cum il lauda negustorul de scalvi Haley (nu credeam ca o tanti cu background-ul biografic al autoarei ar putea fi atat de amuzanta). Tom este genul de personaj mesianic, de o bunatate, blandete si naivitate de neclintit. Cum apare neclintirea de orice fel, cu atat mai mult cand e de felul bun, eu sunt cazuta in admiratie, fiind mai... miscatoare din fire. Pe oriunde ajunge dupa ce este vandut din coliba sa din Kentucky, Tom are o atitudine de apostol, cu multa iubire in suflet pentru oricine si cu credinta ca mai departe de carne nu poti rani pe nimeni.

Chiar si tinand mereu un ochi pe context, pe stil literar(partea proasta a educatiei...) si asa mai departe, tot e imposibil sa nu uiti cateodata de granita dintre real si fictiune citind aceasta carte. De putina iubire avem nevoie si dincolo de coperta cartii, in viata de zi cu zi. De putina toleranta, de seninatatea de a-i lua pe oameni asa cum sunt. De respect pentru povestea noastra si pentru povestea altora.

Coliba Unchiului Tom este in primul rand o carte cu iubire, cu povesti si oameni. Oameni de culori variate, curati sau murdari, cu multe ganduri si multe vorbe. O carte despre umanitate, despre dezumanizare, despre re-umanizare, despre a radia umanitate si in jurul tau.

Un personaj micut, afurisit si negru care mi-a atras mie atentia si o suma de sentimente duioase este Topsy. Ea este cumparata de Saint Claire, un mosier rafinat si luminat, pentru a-i da verisoarei sale o lectie la prima mana despre ce ar insemna educarea zecilor de mii de sclavi. Crescuta cu batai si umilinte verbale, Topsy pare a fi o irecuperabila. In ciuda infuziei de blandete, delicatete si educatie primita dintr-o data in casa lui Saint Claire, Topsy face rautati gratuite, ii hartuieste pe ceilalti servitori, fura, musca, injura... Chestionata de ce face toate astea cand aici are tot ce-i trebuie si e tratata frumos, Topsy spune, cu o licarire rautacioasa in ochi: "Pentru ca sunt rea, stapana, sunt foarte rea. Nici cu bataia nu merge la mine, cred ca sunt chiar diavolul."

Abia Eva, copila lui Saint Claire reuseste sa determine o schimbare in bine in Topsy, dealtfel tare desteapta si indemanatica. Secretul? Iubire: "Topsy, saracuta de tine, eu te iubesc, spuse Eva cu o neasteptata insufletire. Eu te iubesc, pentru ca nu ai avut nici tata nici mama, nici prieteni, pentru ca ai fost un biet copil batjocorit." Efectul Pygmalion in toata frumusetea lui. Si efectul singurului sentiment care poate determina oamenii sa fie mai buni. Dragostea si increderea in fondul bun al oricui, care are puteri formatoare si transformatoare aproape magice.

Iar eu ma intreb de ce e nevoie sa desconsideram, noi oameni inteligenti si cultivati si rafinati intelectual, simplitatea simtamintelor profunde. De ce va chicoti cineva la prostia mea de a citi literatura pentru copii si a o lua prea in serios in loc sa se gandeasca ca poate ne-ar fi mult mai bine in general daca am gasi asa ceva si in afara copertei unei carti... Daca am avea noi de dat asa ceva. Daca nu ne-am lasa secati de trecerea timpului, de graba, de spoiala de cultura rafinata cu care ne laudam.


O alta nedumerire legata de aceasta carte: ma intreb de ce oare a trecut inca de la inceput drept literatura pentru copii. Este o carte cu pasaje dureroase si crude, cu ganduri amare-amare, cu diatribe si discursuri pe care un copil, fie el si de 12 ani, nu le-ar putea urmari. Las astfel la o parte faptul ca nu ar avea cunostintele necesare pentru a le intelege. O buna parte a discutiilor intre personajele educate seamana cu un fel de minicursuri de Political Science, asa cum se intelege acest termen in Statele Unite.

M-am gandit la intensitatea lucrarii si la emotiile atat de clar descrise sau... provocate. Coliba Unchiului Tom, o opera in acelasi timp plina de viata, intensa, memorabila si crestin-moralizatoare a fost probabil mana cereasca pentru un sistem educational care avea sarcina de a sterge pata sclavagismului si a vaccina impotriva unor excese similare de dezumanizare. Ce este interesant este ca discursul rasial din carte e prezent, intr-o alta forma mult imbunatatita si in zilele noastre. Relatiile rasiale sunt si in prezent un subiect delicat de abordat in Statele Unite. Abia anul asta a fost ales un presedinte care a iesit din tiparul W.A.S.P. (White, Anglo-Saxon, Protestant). Mirarea si rasunetul au fost mari tocmai pentru ca Obama este in primul rand si inafara oricaror alte calitati de netagaduit... Afro-american. Autoritatea naratoriala din Coliba Unchiului Tom l-ar caracteriza imediat drept sensibil, cu un spirit artistic si religios hipertrofiat, de o simplitate copilareasca, ba chiar putin naiv...

Am citit cu drag cartea asta, cu bucurie pentru dedicatia "for my love, with love" cu care am primit-o acum vreo doi ani, cu topaieli ca mai am destul copil in mine cat sa uit uneori de granita dintre fictiune si realitate. Inchei cu niste potriveli frumoase de vorbe, ganduri si imagini, regasite printre pagini si subliniate:

"Tacerea este inceputul intelepciunii."

"Dar bietul Tom citea tocmai ce avea nevoie si totul era atat de adevarat si minunat pentru el, incat nici nu-i trecea prin minte sa se indoiasca! Trebuia sa fie adevarat, caci de n-ar fi fost, cum ar fi putut trai?"

"O bucatareasa trebuie apreciata la fel ca un strateg sau un politician: dupa rezultatele obtinute."

"Ce binefacator a fost scurtul tau popas pe pamant, Eva mea draga! isi zicea Saint Claire. Eu cum am sa pot sa dau socoteala de toti anii pe care i-am trait?"

"Iubirea este cel mai inspaimantator chin pentru sufletul innamolit de rau (...)"

Friday, July 17, 2009

Inner soundtracks

De vreo doua saptamani aud, pe langa voci, soundtrack-uri. Probabil compensez pentru deficitul de voce. Mi-e pofta de un karaoke pe Johnny Be Goode (in echipa! Go-Johnny-go-go!!) si Hungry Eyes (did I take you by surprise?).

Iacata ce mi se plimba mie printre urechi:


(despre umbre, dinauntru si dinafara. Alifantis punct.)


(greu de explicat ce cauta Dies Irae intre urechile mele. Cert este ca mi-am torturat colega de birou cu intreg Requiem-ul, pana m-am prins. Saraca, a fumat mult mai mult in ultima perioada, numai sa fuga de corul spectral si razbunator...)


(asta da surpriza! Kumbaya e un cantecel naiv, despre durerea si bucuria sufletelor, despre world peace si alte prostii de Miss World. Pe langa asta, suna asa bine sub dus!)


(Go-Johnny-go-go-I said go! Dupa cum ziceam. Mie imi place varianta mai alerta a lui Tom Jones.)


(retrag pofta de karaoke pe asa ceva. Ar fi doar un cantec fara destinatar. And now we wait. Oricum, frumoasa privire. Cred ca de asa ceva mi-e dor.)

Dor-de-tei

Azi mi-e dor de florile de tei. Imi pare rau ca nu exista plamani de rezerva, poate chiar de unica folosinta. Sa-i umpli cu miros de tei si apoi sa-i depozitezi cu grija intr-un loc uscat, racoros si intunecos.

Iar cand ti se face dor-de-tei, sa scoti o pereche de plamani si sa faci o vara mica-mica, de cateva minute.

Thursday, July 16, 2009

Lectie cu oaie. Despre pricepere.

"- Te rog, deseneaza-mi o oaie!

In fata unei taine prea coplesitoare, nici nu cutezi sa te impotrivesti. Oricat de nefiresc mi se parea mie lucrul acesta acolo, la mii de leghe departare de orice asezare omeneasca, si cu toata primejdia de moarte in care ma aflam, mi-am scos din buzunar stiloul si o foaie de hartie. Insa mi-am adus atunci aminte ca studiasem indeosebi geografia, istoria, artimetica si gramatica si i-am spus omuletului aceluia (cam posomorandu-ma) ca nu ma pricepeam sa desenez. El mi-a raspuns:

- Nu-i nimic... Deseneaza-mi o oaie."

Ma intreb de ce ma mai mir cu ochi mari cand mai descopar cate o lectie frumoasa in Micul Print. De ce oare?

Ca asta. A nu te pricepe e destul de relativ oricum. Says who? De unde stim noi, atunci cand spunem ca nu ne pricepem sa facem una-alta, sa iubim, sa cantam, sa dansam ca nu ne pricepem nici in ochii, sufletul si asteptarile celui care ne cere insistent sa-i desenam o oaie?

De foarte multe ori oile speciale, cele care ies in evidenta din turma pentru ca sunt foarte zambarete, vin ascunse intr-o cutie. Ca sa le descoperim doar daca avem destula rabdare, intelepciune, curiozitate si imaginatie.

Si daca nu le gasim la timp, uneori uitam ce se ascunde in cutie. Credem chiar ca ar fi cazul sa aruncam cutia, care pare a contine un elefant in pantecele unui sarpe boa. Sau o oaie bolnava.

Ne face bine sa ne privim cateodata cu ochii celui care crede ca ne pricepem, ca doar de-aia ne cere sa-i desenam o oaie.

Wednesday, July 15, 2009

Carti de vara si agitatie

Citesc cu sufletul la gura Coliba Unchiului Tom. Citesc repede, ca sa aflu mai repede. Ma strang intr-un fel aerodinamizator (sper eu) cand topaie Eliza pe sloiurile de gheata, ca sa fiu gata de cursa. I-as da o pereche de palme lui Haley si as primi din tot sufletul o imbratisare stransa-stransa, cu miros de prajituri, de la matusa Chloe.

Imi pare rau ca nu am citit Coliba Unchiului Tom cand eram mica. Sper sa fi reusit sa pastrez destul copil in mine si acum sa ma simt macar pe jumatate ca atunci. Imi imaginez cum as fi citit intinsa pe burta in balcon, eventual sub cateva cearsafuri albe puse la uscat. Cu o farfurie pe care zabovesc (nu mult, nu e cazul!) cateva bucati patrate de prajitura cu visine. Si dupa ce musc dintr-o bucata de prajitura, imi ling degetele si apoi le sterg pe pantaloni :) Ce, tu nu faceai la fel?

Cand termin, ma apuc de Robinson Crusoe, ca e vara si e frumos si multumesc! Si sunt agitata si imi vine sa fac o mie de lucruri deodata. E prima mea vara agitata, cred ca am sa ma bucur de ea. E cazul sa-mi iau bicicleta.

Asa fac oamenii agitati, nu? Au adidasi, role si bicicleta in hol la intrare. Si se gandesc sa-si ia un stepper.

Monday, July 13, 2009

Lista de cumparaturi

Evident, pentru o tanara adulta (that's me :) ) de... recent 26 de ani:

  • afine;
  • Piersici;
  • ... si mai multe Piersici;
  • o azalee, pentru ca era prea frumoasa. Crisp, frumos colorata. Asa ca m-am aplecat spre ea si i-am spus: "Frumoaso, tu si cu mine avem ceva special impreuna, hai sa verificam asta la mine acasa. Pe... birou sau pe pervaz la bucatarie, unde o sa te simti tu mai bine!" Si frumoasa a venit :)) I'm smooth, I know.
  • rosii rosii si rosii galbene;
  • cateva tuburi cu solutie pentru baloane. Ultimul hobby. Abia astept sa gasesc undeva un pistol pentru facut baloane de sapun. Ca sa fac multe-multe, sa umplu... bucatica mea de lume cu baloane de sapun.
  • si as fi luat eu si mai multe, dar nu sunt caracatita. Si-apoi, atat de fain e la piata ca mai bine mai merg si maine o data.

Mini-oda Piersicilor


Inventatorului Piersicilor, glorie eterna!

Caldute, pufoase, ca un soare, dulci. Si cat imi place cum participa mai mult decat gura la mancatul lor! Mananca si o parte din obraji, si palmele, si incheieturile mainilor, si coatele (ce? se mai intampla!). Si tricourile, degetele de la picioare, sandalele, rochiile.

Probabil natura Piersicilor este una foarte generoasa si mai degraba socialista. Si aroma si-o imprastie cu darnicie prin toata casa.

Mi-ar fi placut sa fi inventat eu Piersicile. Si pentru ca asta nu s-a intamplat si n-am avut noroc mai mult nici cu Compotul de Piersici, le mananc cu hedonism.

Saturday, July 11, 2009

Come away with me

"Come away with me in the night"
Te-as plimba pe toate stradutele mele preferate, am descoperi stradute noi :) Cu picioarele sau cu rolele. Sunt un fan al bordurilor inalte, sa stii. Adren Alina e de vina, nu eu!
"And I will write you a song"
Sau mai multe. Hai ca iti scriu o carte de ganduri imprastiate.

"Come away with me on a bus"
In 92, ca sa iti povestesc pe traseu toata pubertatea si adolescenta mea si putin mai departe de asta. Intr-un autobuz necunoscut, in care am sari pur si simplu si ni s-ar prinde putin camasa si esarfa (esarfa mea si camasa ta, clar) intre usi :)
"Come away where they can't tempt us"
Temptation's good. The band and otherwise.

"I want to walk with you
On a cloudy day"
Sunny, rainy, smiley, vezi primul vers, imi place sa ma plimb. You should too.
"Come away with me and we'll kiss"
Da-da-da! :)

Cu toate ca finalul nu-i face cinste decat unei parti din Danonino, inchei aici sperand ca s-a prins esentialul. Ma obsedeaza cantecelul asta.

Doar o intrebare: de ce nu "Stay here with me"? Cateodata mi se pare ca prea fugim de realitate noi, oamenii... Ne gasim diverse de facut numai pentru a nu sta de vorba noi cu noi.

Friday, July 10, 2009

Dano-talks fara sonor

In soapta, pentru ca nu am voce.

Astazi, desi nu pot inca, mi s-a facut pofta sa alerg un semi. Ne facem noi bine. N-am mai simtit de mult sfarseala aia inca plina de energie. Da, e o pofta, interesant si placut sentiment.

Daca vrei sa razi, sa stii ca pe 1 februarie anul asta eram ferm convinsa ca in cateva minute ma voi stinge din viata :) . Alergasem vreo jumatate de kilometru.

Din nimic nu am invatat mai multe despre mine decat din lunile astea de antrenament. Printre altele, ca nu voi merge niciodata, never-ever, la o cursa vara. Vara nu e pentru alergat ci pentru placeri si lenevit si ritm domol. Wha's the rush? :)

E cald, mananc piersici pentru ca pot in sfarsit sa inghit si altceva inafara de iaurt si supa si e bine.

Facem patru zile de cand nu mai am voce. Probabil e ceva ce nu ar fi trebuit sa spun zilele astea si eu nu ma prinsesem.

Am primit un sevalet. Dupa ce m-am luptat cateva zeci de minute cu un cocostarc de lemn care se plia si indoia din sapte parti deodata, am reusit sa-l stabilizez... cred. Adica, de ieri nu i s-a mai miscat nimic. Oare e un semn? Mi-ar placea sa stiu sa arat si altora cum vad eu lumea. Ma gandeam totusi sa ma orientez spre fotografie, arta mai plebee si accesibila. Click-click.

Iar mi-a scris Micul Print. Da, mie imi scrie Micul Print :) Pana una-alta, lumea mea e frumoasa si fara sonor. M-as descurca sa fiu muta. Oricum, tac admirabil :)) (nu si in scris, se pare, auzim un comentariu malitios din casca)

Gata, plec. Ma duc sa ma pup cu un spray antiimflamator si mai-stiu-eu-cum de la Tantum Verde. E chiar simpatic. Scriu prea mult cand nu pot vorbi, in ultimele zile am trimis vreo 40 de semesee. Poate ca asta e un semn.

Thursday, July 9, 2009

Ce cresc copiii astia!

La multi ani, stimabilo! 22 de ani de-ai tai, nimeni nu a mai facut :))

Wednesday, July 8, 2009

Ce li se intampla?

Asa. Acum, ca pot sta cu ochii deschisi si concentrati suficient timp cat sa scriu asta, am si eu o intrebare: ce dumnezeu li se intampla oamenilor care trec prin facultatea de medicina? Dar cucoanelor care eu mai stiu prin ce trec si ajung asistente medicale?

Chiar asa, in aia doi-trei ani in plus li se duce si ultima urma de umanitate? Nu se presupune ca fac ceva cu surplus de umanitate?

Nu mai zic nimic...

Saturday, July 4, 2009

Cu picioarele goale

In iarba, pe pamant, pe o pardoseala rece, din caramizi. Pe pamant umed, pe pietre, pe podea din aia veche, de dusumea.

Pe frunze. Sa umbli descult si sa-ti cada picaturi direct pe laba piciorului. Picaturi de ceai, picaturi de miere sau de serbet de lamaie.

Sa calci pe o visina (:P) sau sa atingi usor, din greseala, un ochisor curios de melc. Iti ceri scuze, e degeaba, melcii sunt timizi si s-au orientat deja in directia opusa.

Si mai descalta-te, o sa vezi cata voluptate te asteapta in afara sandalelor :)