Friday, June 12, 2009

Fata care mergea pe bordura

"Aceasta este o poveste. Despre o fata care mergea pe o bordura, intr-un parc. Doar asa, for fun :)

Si cum mergea ea pe bordura, din spate cineva o intreaba:

"Hi, do you know where is Billa?"

Ea stia. Si i-a explicat. Apoi a mers cu el pana acolo, caci deh, el era dragut. Au si intrat in magazin. S-au invartit pe-acolo, au vorbit, se intrebau reciproc diverse chestii banale: dar tie ce iti place sa faci, mai ai frati/surori, el avea trei, ea doar unul.

Apoi au traversat strada si urmau sa-si vada de drum. El i-a cerut numarul de telefon. Ea i l-a dat fara sa stea pe ganduri. I-a dat si el numarul lui. I l-a scris pe o bucatica de hartie. Surpriza, aveau acelasi nume :) Numarul de telefon era, evident, diferit. Altfel s-ar fi intalnit pana acum, la intalnirea periodica a celor care impart acelasi numar de telefon. Merge? Sau e putin prea mult?

Dand sa plece, ea s-a impiedicat de o piatra. Si a ras, sa acopere stanjeneala. El mirosea atat de bine!

S-au intalnit peste cateva zile in acelasi loc, langa trecerea de pietoni. Si el mirosea atat de bine! Ea isi luase de la billa un ice-tea si niste jeleuri. El nu-si luase nimic, pentru ca el nu venea de la billa. Clar.

Au luat autobuzul si au mers intr-un parc. S-au plimbat, au vorbit, s-au intors... Ei ii tot batea inima. Ca oricarei persoane vii. In autobuz, un cantec heart-melting. Gerri Halliwell, Calling. Ea isi aminteste si acum, imi povestea la un moment dat... isi cobora mana putin cate putin pe bara, pana s-a atins de mana lui. Si niciunul nu si-a miscat mana sau si-a cerut scuze. Era cald si bine. Iar el... mirosea atat de bine!

Multi ani mai incolo, inca mai radeau si isi aminteau, stii, erai atat de dragalasa cum mergeai asa pe bordura... Doar cand se certau el uita cat de dragalasa e ea cand merge pe bordura. Iar ea uita ca pe unele borduri e nevoie sa mergi cu grija si extra-dragalasenie. Tadaaaaam, fraza cheie! Memorabila mi-a iesit, nu?

Apoi, intr-o zi, s-au despartit. Dupa o cearta, au luat-o pe borduri separate. Au mers asa o perioada, spionandu-se reciproc. Ea se facea ca se uita in zare si deloc la el. El s-a suparat si a venit sa o impinga de pe bordura ei. Ea a inceput sa tipe. El s-a indepartat. Dupa ce au repetat de cateva ori aceasta coregrafie, au mers pe borduri separate o vreme. Ca doar nu suntem in Bolero, sa repetam la nesfarsit aceeasi bucata si sa acceleram doar ritmul.

Intr-o alta zi, mult, mult mai tarziu, au coborat de pe borduri si s-au strans in brate tare-tare, apoi s-au sarutat. Acum el mirosea a altceva. Interesant dar altfel. A se observa "dar-ul". Inseamna ca negi prima parte, cea de dinaintea dar-ului. Am stabilit deci ca mirosea interesant doar pentru profani.

Pe partea cealalta se construise o autostrada :)) Mirosea a praf, fals, neglijenta si lasare in voia soartei.

Morala: tot pe bordura e viata. Nu pe autostrada. Sau orice alta morala. Aaaa, si acum, ca ma gandesc, oare pe ea unde o parchez?Ca pe el l-am lasat pe autostrada recent lipita de fosta lui bordura. Pe ea unde sa o parchez? Ca doar nu o sa bananaie (amuzant cuvant, ma gadila :) ) pentru totdeauna pe borduri... "

2 comments:

Ioana_du said...

Pai....nu o parca inca! O sa fie evident atunci cand va fi timpul pentru parcari.

Frumoasa poveste. Pun pariu ca ei ii place sa se plimbe prin parcuri si sa simta miros de tei, in timp ce el sta in praful propriului santier.

Danonino said...

E necesar sa o parchez undeva.
Altfel scriu o continuare si prea mi-a iesit bine faza cu autostrada :)

Cred ca ea o sa emigreze in Suedia :) Si isi va mobila casa cu mobila de la IKEA, apoi va scrie un memoriu lu' nenea Ingvar Kamprad Elmtaryd Agunnaryd, care o va angaja ca sa implementeze un nou model de leadership si apoi se va face manager si se va ingrasa in fiecare zi, stand pe scaun si gandind prea mult.

Gata :)