Wednesday, June 24, 2009

Scufundare si inaltare (sau kinder cu surprize)

Adica eu, my middle name.

Ma surprind.

Am invatat candva, nu stiu cand ca nu mi-am dat seama (acum doua weekend-uri nu stiam, de asta sunt sigura) sa ma opresc.

Me of all people. Eu, acelasi omulet caruia i s-a spus ca nu stie unde sa se opreasca, merge pana in panzele albe, nu(-si) stie limite(le).

Observ cu surprindere si mirare ca acum, dintr-o data, stiu. Si ma intreb cum de pana acum nu am banuit macar ca e atat de usor.

Nu ca nu-mi mai pasa. Imi pasa. Imi pasa in inima, suflet, sinapse si lobi prefrontali si amygdala.

Doar ca acum inteleg ca sunt mica si asa mica cum sunt, am control asupra unei parti mici. Si doar pentru bucatica mea sunt responsabila. Mai am o gura, tot mica, insa o pot folosi eficient pentru a spune tot. Ce mi-as dori eu. Ca accept, desi poate nu e cum mi-as dori eu. Ca respect. Ca imi pare rau pentru ce putea fi daca ieseau lucrurile cum mi-as fi dorit. Ca ar fi fost frumos.

Ca nimic nu se poate daca nu vrei tare de tot si daca nu simti organic, cu stomacul, ca iti trebuie si ca poti si ca ai face. Pasiune ii mai zice, nu? Sa ai pasiune pentru ceea ce vrei, oricat de "mic". Sau mare. Sau urias.

Am invatat sa nu mai fac, sa ma opresc.

Oprirea asta, nu e o frana, o blocare, cum credeam eu.

E asaaaaaa.... o.... intelegere, o scufundare si o inaltare in acelasi timp.

Sunday, June 14, 2009

Perdele infoiate si clopotei

Ce frumos se infoaie perdelele intr-o dimineata cu soare, vant si lumina frumoasa! Am un tei in fata fiecarei ferestre, lucky me! Infoierile de perdele vin cu bonus :)

Multumesc. Trei zile de suflet cu clopotei.

Saturday, June 13, 2009

Notite de suflete

Sa imi amintesc, atunci cand o sa ajut eu oameni sa aiba incredere din nou, sa nu fac cum observ la altii si ma face sa ma mir profund si... naiv (duuuh!).

Sa cred in bunele lor intentii si in cuvintele lor sincere.
Sa tin minte ca numele afectiunilor au fost inventate de niste obositi care au uitat sa vorbeasca despre om si despre durerea lui. E mai usor ca clasezi si sa aplici un sablon decat sa simti. Oh, am spus sa simti! Anatema :)
Sa nu presuspun automat ca trebuie sa fie la mijloc ceva smecherie in cel mai profund si inconstient subconstient ( :) ah, doamna Popescu de stiinte sociale de la Cervantes, ati ramas faimoasaaaaa!) al lui sau ei si ca, evident, doar eu il pot vedea si e cazul sa-i arat LUMINA!
Sa ma mai gandesc din cand in cand ca nu e vorba de psihoterapie ci de sufleterapie.
Sa stiu si sa simt cu sufletul, intotdeauna, sufletul celui din fata mea. Care suflet e delicat prin definitie si usor de ranit, confuzat, blocat.
Sa vorbesc pe limba lui, nu in jargonul care ma face pe mine sa ma simt vreo specie mai pitica de dumnezeu.
Si sa tin minte ca exista lucruri simple, care nu au nevoie de explicatii si interpretari complicate. Si exista de mai multa vreme decat Rhazes, Freud si compania, numeroasa tare.

Le cheama bun-simt, vibratie, intuitie, credinta si poveste personala. Ah, si sclipirea din ochi.

Friday, June 12, 2009

Fata care mergea pe bordura

"Aceasta este o poveste. Despre o fata care mergea pe o bordura, intr-un parc. Doar asa, for fun :)

Si cum mergea ea pe bordura, din spate cineva o intreaba:

"Hi, do you know where is Billa?"

Ea stia. Si i-a explicat. Apoi a mers cu el pana acolo, caci deh, el era dragut. Au si intrat in magazin. S-au invartit pe-acolo, au vorbit, se intrebau reciproc diverse chestii banale: dar tie ce iti place sa faci, mai ai frati/surori, el avea trei, ea doar unul.

Apoi au traversat strada si urmau sa-si vada de drum. El i-a cerut numarul de telefon. Ea i l-a dat fara sa stea pe ganduri. I-a dat si el numarul lui. I l-a scris pe o bucatica de hartie. Surpriza, aveau acelasi nume :) Numarul de telefon era, evident, diferit. Altfel s-ar fi intalnit pana acum, la intalnirea periodica a celor care impart acelasi numar de telefon. Merge? Sau e putin prea mult?

Dand sa plece, ea s-a impiedicat de o piatra. Si a ras, sa acopere stanjeneala. El mirosea atat de bine!

S-au intalnit peste cateva zile in acelasi loc, langa trecerea de pietoni. Si el mirosea atat de bine! Ea isi luase de la billa un ice-tea si niste jeleuri. El nu-si luase nimic, pentru ca el nu venea de la billa. Clar.

Au luat autobuzul si au mers intr-un parc. S-au plimbat, au vorbit, s-au intors... Ei ii tot batea inima. Ca oricarei persoane vii. In autobuz, un cantec heart-melting. Gerri Halliwell, Calling. Ea isi aminteste si acum, imi povestea la un moment dat... isi cobora mana putin cate putin pe bara, pana s-a atins de mana lui. Si niciunul nu si-a miscat mana sau si-a cerut scuze. Era cald si bine. Iar el... mirosea atat de bine!

Multi ani mai incolo, inca mai radeau si isi aminteau, stii, erai atat de dragalasa cum mergeai asa pe bordura... Doar cand se certau el uita cat de dragalasa e ea cand merge pe bordura. Iar ea uita ca pe unele borduri e nevoie sa mergi cu grija si extra-dragalasenie. Tadaaaaam, fraza cheie! Memorabila mi-a iesit, nu?

Apoi, intr-o zi, s-au despartit. Dupa o cearta, au luat-o pe borduri separate. Au mers asa o perioada, spionandu-se reciproc. Ea se facea ca se uita in zare si deloc la el. El s-a suparat si a venit sa o impinga de pe bordura ei. Ea a inceput sa tipe. El s-a indepartat. Dupa ce au repetat de cateva ori aceasta coregrafie, au mers pe borduri separate o vreme. Ca doar nu suntem in Bolero, sa repetam la nesfarsit aceeasi bucata si sa acceleram doar ritmul.

Intr-o alta zi, mult, mult mai tarziu, au coborat de pe borduri si s-au strans in brate tare-tare, apoi s-au sarutat. Acum el mirosea a altceva. Interesant dar altfel. A se observa "dar-ul". Inseamna ca negi prima parte, cea de dinaintea dar-ului. Am stabilit deci ca mirosea interesant doar pentru profani.

Pe partea cealalta se construise o autostrada :)) Mirosea a praf, fals, neglijenta si lasare in voia soartei.

Morala: tot pe bordura e viata. Nu pe autostrada. Sau orice alta morala. Aaaa, si acum, ca ma gandesc, oare pe ea unde o parchez?Ca pe el l-am lasat pe autostrada recent lipita de fosta lui bordura. Pe ea unde sa o parchez? Ca doar nu o sa bananaie (amuzant cuvant, ma gadila :) ) pentru totdeauna pe borduri... "

Tuesday, June 9, 2009

De mana, mereu

Am mai spus: nu cred in cuplurile care nu se tin de mana. A tine in mana ta mana ei, mai micuta si cu unghii simpatice sau invers, a sta cuminte (sau nu prea) intr-un caus de palma mai mare inseamna mai mult decat simplul gest fizic de atingere si sustinere.

Este o declaratie facuta prin piele. O declaratie de curiozitate si placere nestinse inca, o declaratie de cautare.

Cuplul din fotografie era, in ciuda aspectului "woooow!" din parea inferioara a corpului (nice ass, lady!), de varsta medie. Intre 50 si 60. I-am prins candva in aprilie, in Tineretului. S-au tinut de mana pe toata durata plimbarii. Din cand in cand, el ii mangaia ei mana iar ea se juca, agatandu-se de un singur deget sau desenandu-i conturul unghiilor.

De mana inseamna impreuna si inseamna ca oricat ai fi descoperit deja, inca mai dai de comori. Neverending curiosity este una din cheile bucuriei de a trai. Cu atat mai bine daca se manifesta in cadrul relatiei celei mai profunde si pline de sens.

Monday, June 8, 2009

Iubesc!

Iubesc zilele lenese. Azi de dimineata (daaaa, e unul din acele posturi in care povestesc ce am mancat si chiar cred ca cineva va citi :) ) m-am trezit de voie, am mirosit tei invartindu-ma inca pe sub patura, mi-am baut apa cu lamaie pe pragul din balcon, ascultand pasarile ciripind si sunetele frunzelor care se agitau in prealabil, in vederea ploii.

Vrei sa-ti spun o gluma de gospodina? Se amesteca in prealabil toate ingredientele.... daca nu aveti prealabil, puteti folosi si un lighean :) Gata, asta e gluma.

Dupa ce a trecut o buna parte din ploaie dar nu toata, mi-am luat doua sacosele (eco, evident) si am plecat la piata. E tare frumos la piata. Simturile mele se simt in gradina simtitoare a raiului simturilor. Rosu inchis de capsuna si cireasa de vrancea (asa le chema :) ) sau cireasa fara carne (de apreciat, intotdeauna. Daca nu, avem oricand posibilitatea sa alegem sa nu ne uitam la nicio sectiune de cireasa. Ce nu stii nu te poate rani.), verde in toate nuantele si texturile (un nene glumet invita doamnele sa cumpere "bidinele", salate foarte mari si crete), familii de morcovi noi legate impreuna de urechi, destul de palide (familiile, nu urechile) si castraveti de gradina, din aia cu bubite.

Culoare, agitatie, mereu zumzet de voci vesele... Si bonus, am primit la intoarcere o plimbare cu miros de ploaie, tei si mana maicii domnului.

Da, cred ca iubesc niste bucatele de lume si niste bucatele de zile. Multumesc frumos.

Sunday, June 7, 2009

What did she say?


" - Did you tell her that you're married now? That you're taken?
- .....
- And? What did she say? "

Friday, June 5, 2009

O femeie frumoasa

Am cunoscut in seara asta o femeie frumoasa. O FEMEIE frumoasa, pardon.

E mare lucru sa fii femeie. De-aia am si scris cu litere mari. Pentru ca e mare lucru sa povestesti cu gura mare de zambet ca o zi intreaga ai facut gem de capsuni. Sa povestesti ca mai poti, ai chef si-ti place sa calci camasile sotului tau tarziu in noapte, cand i-ai culcat pe toti :) Sa stii ca tu aduci valoare numai pentru ca existi si pentru ca esti ASA. Pentru ca atunci nu faci doar gem. Si sotul sau iubitul imbraca mai mult decat o camasa impecabil calcata.

Si e atat de trist sa stai la birou de dimineata pana seara si sa-ti placa... Sa ajungi acasa si sa comanzi o pizza pe care sa o mancati impreuna. Caci deh, esti femeie moderna si emancipata, tu nu esti servitoarea nimanui si nu stai "la cratita". Normal, stai la birou unde esti bla-bla-bla manager si duci multinationala pe drumul propasirii si progresului. Si de-aia iti angajezi doua femei care sa faca treaba ta: o bona si o menajera.

E drept, iti fac treaba. Pacat ca nu poti angaja si o a treia: una care sa fie calda, calma, parfumata si feminina, grijulie si mangaietoare si care sa-ti imbratiseze sotul si sa-i faca un masaj cand ajunge acasa. Care sa pregateasca cu drag ceva gustos de mancare si care sa primeasca zambind vorbele "saru'mana pentru masa". Una care sa-ti observe copilul crescand si sa-i faca poze si sa zambeasca fericita cand ii asculta povestile de peste zi si din timpul zilei. Asa ai scapa de toate corvezile astea din epoca pesterilor, pentru care esti prea obosita si al caror ROI e... aaaa, stai ca n-au, asta e din celalalt film.

Cred ca am niste chestii pentru care nu i-am multumit inca mamei...
Cred ca am sa le spun unor prietene cat ma bucur ca sunt femei si nu "moderne". Si cat ma bucur ca le cunosc.
Cred ca maine tricotez si eu ceva dulce. O tarta secsi si colorata, cu fructe. Si-mi place de mor sa gatesc, na!

(ps: si-mi mai place de mor cand intalnesc pentru prima data un omulet si stam de vorba de parca ne-am sti dintotdeauna. Asta e, omuletii sunt magici pentru mine.)

Nici eu nu stiu ce e normal.

"(...) lumea asta in care traim s-a obisnuit sa-i numeasca pe oamenii care sunt diferiti de ei anormali. Eu nu stiu ce e normal. Daca esti mai boem, se zice ca esti nebun, iar oamenii nu se gandesc ca acel om poate sa fie mult mai bogat in interior, cu un univers mult mai frumos decat al lor. Este despre oameni care au curajul sa fie diferiti si sa viseze."

Marius Manole, aici

Vreau sa scriu zilele astea despre "Inima de caine", piesa pe care am vazut-o aseara. Sa scriu despre actorul asta atat de organic si atat de in poveste incat ma intreb daca va ajunge vreodata sa auda spunandu-i-se "maestre".

Thursday, June 4, 2009

86.400

Atatea am in cont in fiecare zi.

Monday, June 1, 2009

Am facut-o si pe asta

Mi-a venit sa plang de drag si de emotie, citind o carte, in metrou. Si am plans.

Uite ce citeam:


"Scumpul meu Arthur,

Iata-te deci in casa ta. Timpul inchide toate ranile, chiar daca nu ne scuteste de cateva cicatrice. Vei gasi in aceasta valiza toate amintirile mele, cele pe care le am de la tine, cele de dinaintea ta, toate cele pe care nu ti le-am putut povesti, fiindca erai inca un copil. Iti vei descoperi mama cu o alta privire, vei afla multe lucruri, am fost mama ta si am fost femeie, cu temerile, indoielile, esecurile, regretele si victoriile mele. Ca sa-ti dau toate sfaturile pe care ti le imparteam cu darnicie a trebuit si sa ma insel, si asta mi s-a intamplat des. Parintii sunt niste munti pe care incercam toata viata sa-i escaladam, nestiind ca intr-o buna zi noi vom fi aceia care le vom juca rolul.

Sa stii ca nimic nu e mai complex decat crescutul unui copil. Iti petreci viata dandu-i tot ce crezi ca este drept, stiind totusi ca nu incetezi sa te inseli. Insa pentru majoritatea parintilor, totul este numai dragoste, chiar daca nu te poti impiedica uneori sa fii un pic egoist. Viata nu este un sacerdotiu. In ziua in care am incuiat aceasta valijoara, m-am temut sa nu te deceptionez. Eu nu ti-am lasat timp pentru judecatile adolescentei. Nu stiu ce varsta vei avea cand vei citi aceasta scrisoare. Mi te inchipui un tanar frumos, de treizeci de ani, poate un pic mai mult. Doamne, cat de tare as fi vrut sa traiesc acesti ani langa tine! Daca ai sti cat de mult imi goleste sufletul ideea de a nu te mai vedea dimineata, cand deschizi ochii, de a nu-ti mai auzi glasul cand ma strigi! Ideea asta imi face mai mult rau decat raul care ma ia cu el, departe de tine.

Intotdeauna l-am iubit pe Antoine, cu o iubire adevarata, dar nu am trait aceasta iubire. Pentru ca mi-a fost teama, teama de tatal tau, teama sa nu-i fac vreun rau, sa nu distrug ce construisem, teama sa recunosc ca ma inselasem. Mi-a fost teama de ordinea stabilita, teama s-o iau de la capat, teama ca n-o sa mearga, ca iubirea asta este doar un vis. A n-o trai a fost un cosmar. Zi si noapte ma gandeam la ea si mi-o interziceam. Cand a murit tatal tau, teama a continuat. Teama de a nu trada, teama de tine. Toate astea au fost o imensa minciuna. Antoine m-a iubit asa cum orice femeie ar visa sa fie iubita macar o data in viata. Iar eu n-am stiut sa-i intorc iubirea, din cauza unei lasitati nemaipomenite. Imi gaseam scuze pentru slabiciunile mele, ma complaceam in aceasta melodrama de trei parale si nu stiam ca viata imi trecea, cu toata viteza si ca eu treceam pe langa ea. Tatal tau era un barbat bun, insa Antoine era in ochii mei un barbat unic, nimeni nu se uita la mine ca el, nimeni nu imi vorbea ca el. Langa el nu mi se putea intampla nimic rau, ma simteam protejata. Imi intelegea fiecare pofta, fiecare dorinta si n-avea liniste pana nu mi le satisfacea. Intreaga lui viata era intemeiata pe armonie, blandete, pe stiinta de a da, in vreme ce eu cautam drept ratiune de a fi infruntarile si nu cunosteam stiinta de a primi. Mi-era frica, ma sileam sa cred ca fericirea aceea este imposibila, ca viata nu poate fi atat de dulce. Intr-o noapte am facut dragoste, tu aveai cinci ani. Am purtat un copil de la el, dar nu l-am pastrat. Nu i-am spus asta niciodata si totusi sunt sigura ca el a stiut. Ghicea tot ce era cu mine.

Astazi poate ca e mai bine asa, din cauza a ceea ce mi se intampla. Cred insa ca si boala asta poate nu s-ar fi dezvoltat daca as fi fost cu sufletul impacat. Toti anii acestia i-am trait amandoi la umbra minciunilor mele, am fost ipocrita cu viata, iar ea nu mi-a iertat-o. Acum stii mai multe despre mama ta, am ezitat sa-ti spun toate astea, m-am temut din nou de judecata ta, dar oare, nu eu te-am invatat ca cea mai grea minciuna este sa te minti singur? Multe lucruri as fi vrut sa le impart cu tine, dar nu am avut vreme, nici eu, nici tu. Antoine nu te-a crescut din cauza mea, din cauza ignorantei mele. Cand am stiut ca sunt bolnava, era prea tarziu ca sa mai dau inapoi. Vei gasi, in bazarul asta pe care ti-l las, o multime de lucruri, fotografii de-ale tale, de-ale mele, de-ale lui Antoine, scrisorile lui (nu le citi, imi apartin numai mie, ele sunt aici fiindca nu m-am putut hotari sa ma despart de ele). Ma vei intreba de ce nu sunt si fotografii de-ale tatalui tau: le-am rupt pe toate intr-o noapte de furie si de frustrare, eram furioasa pe mine...

Am facut cum m-am priceput mai bine, iubirea mea, asa cum o putea face mai bine femeia care sunt eu, cu calitatile si defectele ei, sa stii insa ca tu ai fost toata viata mea, toata ratiunea mea de-a fi, tot ce mi s-a intamplat mai frumos si mai adanc. Ma rog sa cunosti si tu intr-o zi simtamantul unic de a avea un copil, asa, multe vei intelege.

Cea mai mare mandrie a mea va fi fost sa fiu Mama ta, pentru totdeauna.

Te iubesc.

Lili "