Saturday, May 2, 2009

Si-asa-mi vine cateodata...

... sa plec. Sa bat lumea intreaga intr-o rulota. Una micuta dar incapatoare si colorata in verde masliniu si cu perdelute rosii.

Sa iau cu mine un singur omulet. Si sa scriu despre locurile pe unde trec.

Ma gandesc de multa vreme la asta. Ma gandesc si imi vine sa si rad, ca de un vis copilaresc, desprins dintr-o carte cu aventuri. In care rulota nu are nevoie de benzina, eu si omuletul nu avem nevoie sa mancam si sa ne imbracam conform cu sezonul si in care nimeni niciodata nu se imbolnaveste, nu are nevoie sa se barbiereasca sau sa se epileze si mai ales nu simte niciodata nevoia de a se rasfata cu un masaj sau cu lac colorat de unghii.

Iar azi-noapte m-am visat cu tot cu rulota si omulet en los Andes.

Voila.

2 comments:

Elena said...

Oare"omuletul'citeste ?Nu-l doare sufletul?

Danonino said...

:)) Nu cred ca-l doare, insa poate ca-si doreste si el. Cel putin eu asa stiu, ca la un moment dat isi dorea.

Nu voiam sa-l doara, Doamne fereste, doar imi exprimam o dorinta.