Sunday, May 31, 2009

Aparent, despre mancare

Frumos. Si gustos.

Mi-am petrecut dimineata gatind. Am facut o supa buna-buna, un pandispan pufos si galbui si bine crescut si o budinca de macaroane cu sos si ciuperci.

Imi place sa mananc, imi place sa gatesc, imi place sa prajituresc. Ce festin pentru ochi este un bol plin cu morcovi, ardei gras, ceapa verde si putina varza! Cat de dragalase sunt cerculetele galbui de grasime de pui! Si ce frumos se reflecta lumina in albusurile batute cu zahar, pana se dau peste cap si se fac bezea stralucitoare!

De ciuperci nu mai zic nimic. Sunt pur si simplu secsi.

Deseo del dia: vreau sa gatesc si sa prajituresc si mai mult.

Saturday, May 30, 2009

Little pieces (1)

Shadows on the grass, in springtime.

( Bucati de fotografii. Parca ar fi haiku-uri fotografice sau one-sentence stories, parca ar fi invitatii la imaginat povesti, parca ar fi piese de la care poti porni sa construiesti o alta realitate. Mai cum vrei tu, mai palpitanta, mai trista, mai vesela... Sau parca ar fi iluzii optice.

M-am jucat asa cu cateva fotografii si mi-a placut ce a iesit, asa ca incep o serie de Little pieces. )

Friday, May 29, 2009

Despre alegeri. Prea multe alegeri.

... si despre cum optiunile muta asupra ta vina, fie ea si numai imaginara, de a nu fi ales CEL MAI BINE/BUN/BUNA.



Enjoy! And do some thinking meanwhile and afterward. Then select (*evil grin*) the best suited conclusions.

Wednesday, May 27, 2009

Intre moda si stil

...sunt ceva diferente.

Like, daca nu mai simti nevoia sa porti dres din nylon, nu mai porti nici cizme sau botine. Nu, nici de-alea albe, ca sa arati ca bagata in gips.

Pe catwalk-uri si in reviste se face mai mult arta. Viata reala si bunul gust cotidian sunt altceva. Asa ca degeaba te imbraci 87% ca Natalia Vodianova din reclama la mai stiu eu ce parfum care promite prospetimi nebanuite... Asta apropos de cizme pe piciorul gol :))

Azi am vazut doua copile in acest mare fel si o tanti impingand un carurcior. Ce ma bucura este ca, din fericire, stilul se rafineaza in timp, so help them God.

Tuesday, May 26, 2009

Mi-au anulat maratonul!!

Maratonul meu! Pe care l-am visat, pentru care ma antrenez din februarie prima zi si pentru care mi-am stricat (eee, e doar ciobit putin :)) un genunchi, care acum chitaie de fiecare data cand ma ridic de pe scaun. Pentru care m-am antrenat mental. Really-really, cu vizualizare.

Din motive de taieri de bugete corporatiste, de parca eu nu as plati taxa de participare...

Pentru ca mi-au anulat maratonul, o sa.....

O sa merg la cel de la Tusnad, la sfarsitul lui iunie. Voila. Si o sa-mi stric si celalalt genunchi pe pamant denivelat de munte, pe pante si pe coborari criminale. Adio, alergare pe asfalt Predeal-Rasnov. Ne vedem... la anul :)

Ca sa fie clar, motto-ul meu cateodata este We do not quit! Again! Again!

Monday, May 25, 2009

Roxana si sclipirea

Eu nu dau bani cersetorilor din principiu. Adica incerc. As vrea sa si reusesc. Copiilor le dau intotdeauna insa ei nu sunt cersetori, sunt copii :)

Principiu verificat cand l-am vazut pe copilasul fara mana cum si-a facut brusc mana odata iesit pe peron, verificat cand am vazut cu stupoare ca cersetorul de la Unirii 2 are telefon celular cu camera foto, verificat cand i-am luat de mancare unei batrane care mi-a spus ca sa fug de-acolo cu mancarea mea, bani nu am? Verificat cand am auzit trei cersetori (la 1'80 m, mai mult decat in putere...) diferiti, in trei zile diferite, spunand aceeasi poveste lacrimogena si mai si utilizand tehnici de credibilizare instantanee (da, asta a pus capac. Pentru ca se cheama industrie.)

Azi mi-am indoi (iar) principiul, mai bine spus am uitat de el.

Parca acesti copii ai strazii de sex feminin raman "baietoi" din instinct de conservare. Si Roxana la fel. Slabuta, cu parul ascuns sub sapca, imbacata in haine largi si fara forme. S-a agatat de bara cu o mana si a inceput sa recite Luceafarul. Da capo a fine, cu intonatie si fara sa sara o vorba. A mai inlocuit dintre ele cu sinonime :)

Nu a mormait, nu a baiguit, nu a mentionat nimic despre cei 6-7 frati de acasa si mama din spital. Ba mai mult, cand a terminat cu poezia s-a indreptat spre peretele autobuzului din fata ei si a dezlipit un post-it pe care un australopitec il pusese acolo dupa ce scrisese pe el ca cine se uita ii face lui una-alta, apasat. Pe care post-it eu l-am zarit in treacat cand am urcat si nu l-am luat. Roxana si-a terminat poezia, a dezlipit post-it-ul, l-a rupt si l-a bagat in buzunar, explicand unei bunicute cu privire siderata dar mai mult ca sigur suficient de mioapa incat sa nu bata pana acolo ca scria o prostie si de-aia l-a luat... Talking 'bout stereotypes...

S-a indreptat apoi spre scaunele calatorilor. I-am intins o bancnota, i-am spus bravo, a recitat frumos si foarte corect, am intrebat-o cum o cheama si ea facuse ochii mari si... uitase cum o cheama. AaaaaRoxana. De aproape, parea a avea vreo 20 de ani. De la departare, nu-i dadeai 13. Mecanism de camuflare, probabil. Dupa ce a verificat si partea din fata a autobuzului, s-a intors langa mine si mi-a spus "sarumanaprintesa".

Ochii cu sclipiri fugare de ceva asemanator cu frica si faptul ca nu facea contact vizual nici cand imi raspundea la intrebari m-au facut sa ma intreb cand a primit ultima oara copila asta o mangaiere, o vorba frumoasa... Mi-a spus ca nu stie sa citeasca prea bine, mai intelege cate ceva din click si ca a invatat poezia dupa ascultare. Stie ca a scris-o un poet mare. Ei ii place cum zice "I-inchide geana dulce" si cum zice "imple" in loc de umple.

A coborat la Iancului si a ramas in statie. Ma cauta cu privirea si mi-a zambit.

Mana intinsa a Roxanei a spus o doar o poveste, poate. Poate ca nu era decat unul dintre pionii mai inteligenti decat media ai mafiei cersetoriei.

Si-a spus povestea bine. Poate ca merita o sansa, fie si numai pentru sclipirea aia din ochii ei.

Sunday, May 24, 2009

Ceata si vitalitate

Vreau sa-ti arat astazi cateva lucrari de-ale Gizellei Varga Sinai, o pictorita iraniana de origine maghiara care mie imi place tare mult.

Picturile ei spun povesti. Povesti de demult sau vise, depinde cum interpretezi cea mai frumoasa si luminoasa ceata pictata ever. Povesti sau vise despre oameni frumosi, ciudati, vitali si puternici.

Toate imaginile de mai jos sunt luate de pe site-ul pictoritei.


Nasul atat de arian imi aminteste de cineva. Si buzele :) Si cata bogatie pentru o analiza ca la carte! Lucru care imi aminteste de profa de Istoria Artei din liceu, Cristiana Hancu. Nu cred ca i-am multumit pentru cate am invatat de la ea.
Lucrarea asta se cheama Eternal Love. Adica neimplinita, numai astfel se poate pastra eterna, asa spune tabloul... Verticala centrala e plina de bariere.
O femeie mitica. Poate e Mithra :) Hello there :))
Bride. Mireasa zeului. Inca o data, simbolul pestelui, foarte bogat ca sensuri mitice. Probabil fertilitate si forta vitala aici. Si nu, nu este un simbol crestin nici pe departe. Un imprumut.

Saturday, May 23, 2009

Un seminar interesant

Marti, 26 mai, de la sase si jumatate seara. "Mentalitatea abundentei", un seminar despre prosperitate. Si despre ceea ce ce crezi intr-adevar ca meriti.

Mai sunt doua zile in care te poti inscrie, prin mail la raluca.mohanu[at] steps4change.ro

Trainerul este Raluca Mohanu iar seminarul face parte din programul "Pasi pentru Schimbare". Mai multe poti afla de pe Steps4Change.

O sa-ti placa mult exercitiile si atmosfera, hai vino!

Monday, May 18, 2009

Ritmul MEU

Au mai ramas.... 18 zile, 11 ore si 44 de minute pana la start :)

De planuri am avut noi grija. In 2010 maraton de 42 de kilometri, in 2011 maraton international, probabil Viena.

Am inceput pregatirea in februarie si de atunci a trecut un secol, parca. Am invatat multe. Pe langa acumularea multor cunostinte despre nutritie si propriul organism, lectia cea mai importanta mi se pare respectarea propriului ritm, lucrul pe propriile puncte tari.

Nu am reusit sa trec multe saptamani de bariera de 9 kilometri, deoarece incercam sa alerg ca Niciu, care are profilul alergatorului perfect: slaba, mai degraba lunga si androgina, capacitate pulmonara de invidiat, lucrata in multe nopti pierdute topaind prin Club A. In conditii grele si toxice :)

Ea nu face nicio pauza in timpul alergarii, chiar si apa o bea din mers. Ma rog, din alergat.

Iar eu, rather curvaceous, imi epuizam energia mentala chinuindu-ma sa rezist tentatiei pauzelor. Ei bine, in seara in care mi-am dat seama de asta, am facut cate o pauza de 2-3 minute pe tura de 3 kilometri si am ajuns la 12 kilometri.

In plus, am imbunatatit si timpul de alergare pe tura deoarece, din plictiseala, mai fac si cateva sprinturi. Da, asta imi e natura si pana nu am lucrat pe punctele mele tari nu am reusit decat sa ma chinui si sa obtin rezultate... medii.

Saturday, May 16, 2009

Habemus blog secret

Asaaaa, avem blog privat. Putem sa fim si mai danonini si nu calcam pe degetele libertatea nimanui.
Dragii mei, bine ati venit. Sa stiti ca sunteti 87 in total :)

Si ma bucur si va multumesc. Pentru ca sunteti asa multi, pentru ca va intereseaza ce scriu eu si nu va incomodeaza un pas in plus (logarea) pentru a putea citi blogul naiv. Pentru ca mesajele voastre m-au facut sa ma gandesc si m-au emotionat. E frumos sentimentul asta cu care am ramas.

Thursday, May 7, 2009

Blog cu invitati, din 17 mai

Stimate omulet/omuleata,



Incepand cu 17 mai blogul naiv va putea fi accesat si citit, pentru o perioada nedeterminata inca, doar pe baza de invitatie. Dixit.



Daca vrei sa mai citesti, da si tu de veste printr-un mail si te trec pe lista de invitati. Gasesti adresa mea de mail in pagina de profil.

Cei care mi-au cerut asta in ultima saptamana, sunteti pe lista deja :)

Si grabeste-te, mai am doar 87 de locuri :)) Halal scarcity law mi-a iesit aici.
(pana atunci, cine are de scotocit, salvat poze ca sa le caute la properties... come on lady nevasta, dig in!)

Sunday, May 3, 2009

Niciu chiar exista!!!

Eppur. Pe bune. Really-really. Ca tot am fost suspectata ca omuletul Niciu, despre care vorbesc eu una-doua, ar fi de fapt un prieten imaginar. De parca eu as fi in perioada preoperatorie, 3-6 ani... Acum nu da mai jos, ca prietenul meu imaginar e dislexic si citeste mai incet!!
Voila bai, ea e Niciu si e faimoasa :)

Saturday, May 2, 2009

25

Asta e varsta la care incep sa iti apara riduri in jurul ochilor, oricat te-ai fi ingrijit de acest aspect pana acum. E drept ca eu le vad cu partea care mareste a oglinzii. But anywayz. Sunt acolo.

Aaaa, sa nu uitam de firele de par albe. Cred ca am descoperit vreo 7-8 in ultimele luni. God greatest... Imbatranesc.

Sau de aspectul matinal dupa o noapte in care ai dormit vreo 2 ore: nu mai arati a ursulet cu ochii umflati. Inca nu am gasit a ce anume arati, dar sigur nu e ceva adorabil.

Daca ma gandesc, e ceva normal. Fata mea si parul meu ma insotesc de mai multa vreme decat formele feminine. Cred ca femeile de 40 de ani se simt ciudat cu un chip care incepe sa oboseasca intr-un corp care arata fenomenal de bine, cu mult mai bine decat al pustoaicelor care nu au bani, chef si timp sa se ingrijeasca.

No, mai am vreo luna si ceva de 25 de ani... Sa vedem ce aduce viitorul :) Ca nu prea mi-as dori sa ma vopsesc, sa fiu azi neagra-albastruie, maine roscata si apoi mai stiu eu ce cacaniu cu suvite...

To the skies


It's where everybody is looking for everything. Very few actually approach mirrors. Mirrors have ways of their own: they tend to be merciless. Nothing but the truth, so help them mirrors' genie. God on the other hand is human, he has some ideas about one hand washing the other one and both of them washing the face...

Si-asa-mi vine cateodata...

... sa plec. Sa bat lumea intreaga intr-o rulota. Una micuta dar incapatoare si colorata in verde masliniu si cu perdelute rosii.

Sa iau cu mine un singur omulet. Si sa scriu despre locurile pe unde trec.

Ma gandesc de multa vreme la asta. Ma gandesc si imi vine sa si rad, ca de un vis copilaresc, desprins dintr-o carte cu aventuri. In care rulota nu are nevoie de benzina, eu si omuletul nu avem nevoie sa mancam si sa ne imbracam conform cu sezonul si in care nimeni niciodata nu se imbolnaveste, nu are nevoie sa se barbiereasca sau sa se epileze si mai ales nu simte niciodata nevoia de a se rasfata cu un masaj sau cu lac colorat de unghii.

Iar azi-noapte m-am visat cu tot cu rulota si omulet en los Andes.

Voila.