Monday, April 13, 2009

Update la maraton

Au mai ramas 53 de zile.

Intre timp...

  • am dublat numarul de ture in jurul lacului I.O.R. ; saptamana asta mai adaug una, yey me!
  • am inceput sa luam sustinatoare de efort ca spirulina si ginseng, la sfatul lui Marius;
  • am incercat si comprimate de Guarana si Mate, chiar inainte de antrenament. La mine nu functioneaza astfel de chestii. Pot bea o cafea oricat de concentrata, ca in secunda doi adorm, daca vreau. Pentru ca pot.
  • am inceput un set de "exercitii" pentru intarirea generala a organismului, cu accent pe picioare si articulatii. Tot la recomandarea lui Marius, care le si practica de ceva vreme. Ii voi dedica locul ocupat, pe cale de consecinta voi obtine un loc bun :) Cred ca o dedicatie de loc 387 din 400 de alergatori nu umfla in pene pe nimeni. Sau...?
  • am descoperit in sfarsit, prin incercare si eroare, metoda de respiratie cea mai potrivita pentru mine. Si am scapat de senzatia aceea ca, dupa o parte din efort, nu mai pot aduce suficient aer in plamani.

Iar efectele generale! Am observat deja ca am si mai multa energie, aman mai putine lucruri decat inainte, nu mai am tendinte pronuntate de procrastination si... sunt mai perseverenta. Surprinzator, nu? :))

Insa ceea ce m-a bucurat pe mine cel mai tare si mai tare este o diminuare a hipersensibilitatii mele caracteristice. Dupa cum bine a observat la un moment dat Elena, eu cand ma bucur, ma bucur tare iar cand ma doare, analog. La bucurie nu s-au inregistrat schimbari si nici nu-mi doresc. La analog insa, da! Sa zicem doar ca am incasat cu eleganta o lovitura care altadata m-ar fi scos din uz o perioada.

In plus, pe langa faptul ca eu oricum nu ma prea impacientam cand aparea o situatie neprevazuta, acum sunt un adevarat sfinx.

Si am de gand sa scriu un articol despre runner's high. E tare adevarat.

3 comments:

Elena said...

Dupa antrenamente organismul devine mai rezistent, psihicul se schimba si el mult in bine (tocmai mi-am dat seama ca spun asta unui psiholog-tare nu?)intreaga viata a celui care isi "munceste" trupul se schimba.In liceu am facut judo si primele efecte ale exercitiului fizic le-am observat dupa o luna de antrenamente zilnice.Asa ca stiu sigur ca asta-i doar inceputul,Danuta,sa vezi mai incolo cat de bine te vei simti.Mult succes si daca nu plec din tara pana atunci vin sigur sa te sustin!Din Brasov, cu dragoste !

Danonino said...

Multumesc, Elena. Sper sa fii si tu pe-acolo :)

Stii, mie mi se pare tare interesant sa observ in practica niste lucruri pe care le stiam la nivel informativ. Cum ma simt eu acum e mult mai mult si mult mai puternic decat "efectele endorfinelor" :)

Ioan said...

Hello Marathon Runner, Danonino,

Sunt alaturi de tine si poti sa mergi pana la capat.

Dragoste, gasesc si eu... ca dau de la Bunutzu... :)

Doamne'ajuta!