Sunday, April 12, 2009

Oneghin si be man midi

Astazi aleg sa resping un semn. L-am vazut si nu vreau sa il cred. Die!

Am fost la Evgheni Oneghin si m-a prins tot ce are de-a face cu opera: orchestra, chemarile gongului, drama si vitalitatea, stralucirea si eleganta. Povestea.

Chiar daca de joi seara simt ca nu mai pot respira. Nu suficient. E drept, se poate trai si asa. Unii chiar o fac, ba si cu acte in regula. Le-as spune ca deficitul de oxigen si de sunshine duce la imbatranire si zbarcire de suflet, la impotenta (:P da...), la inacrire si la iesire de peri albi. La barbati, si pe piept :)) Sa nu uitam de sila de viata, asta daca pofta de nu e un concept prea hippie. Ma rog, vine de la mine, care adun gunoaiele altora, plantez pomisori si mi-as fi luat bradut la ghiveci, replantabil. Toate astea cand viata e asa serioasa-aaa si asa grea-aaa. Sa nu ne jucam cu viata, dara. Sa nu cumva sa ne-o facem prea frumoasa.

Chi?
To. 100%.

And now we wait. Mai merg la opera.

No comments: