Wednesday, April 15, 2009

Bliss, I'd say

Soare.
Verde mult, cu flori pe alocuri.
Omuleti imbracati cu gust si colorat.
Nicio tanti cu par cret si lung. Sau carliontat si mediu si strans neingrijit.
Senzatia aia de stralucire pe care au observat-o toti colegii ieri, pentru ca nu ma mai vazusera de vreo cinci zile.
Explicatia stralucirii :) Kept to self :))
Conversatie voioasa cu tanti de la bufetul de jos.
Portocale.
Ore intregi la telefon. Facem raport legat de omuleti dragi.
Atmosfera generala de sarbatoare.
Abia astept sa alerg, in cateva ore.
Unele zambete.
Multumirea aia radioasa cand ai imprumutat/recomandat o carte profund trezitoare/schimbatoare/revelatoare.

Bliss, I'd say.

Azi, la doctor, mi-am dat seama ca mai am doua luni pana fac 26 de ani. Oare cat de mari si fericiti se pot face oamenii?

7 comments:

Elena said...

Pe langa tine Danuta,eu sunt maaaaaare ,auzi varsta 39de ani!!!! Elena aia mica de 20 de ani ar fi spus:, "Doamne-Dumnezeule,da batrana-i tanti asta!" Elena de-acum,cea de 39 de ani zice:"Treizeci spre patruzeci,da sufletul e de 17!" Oamenii se pot face maaaaaari ,nu-i mare lucru asta ,dar cat de fericiti e greu de aflat! In ceea ce te priveste pe tine,Dani ,ma intreb cum te vei simti la 39 de ani? Sigur tot asa copilas frumos ai sa ramai!

Ioana_du said...

Stii, Dani, varsta e un numar. Aia cronologica, cel putin.
Bravo noua ca o pastram pe aia mentala, zic. Si fiind eu o pustoaica in zodia gemenilor, cred ca zic bine. Stii tu, noi gemenele avem mereu dreptate ;))

Roxan3lu said...

Just curiosity: draga Daniela, da' tu chiar nu ne mai scrii pe empower??? Come ooooooon! Erau articolele mele preferate si abia asteptam zilele de miercuri...nu stiu ce s-o fi intamplat but...we miss you out there...at least I do!Please come back! Please, pleaseeeeee! Pretty please!

Danonino said...

Heeei, multi inainte, Elena :) Si copilarie frumoasa in continuare. Si mie la fel :)) (eu ma gandeam ca la 26 de ani voi avea deja copii, SF, nu altceva...)

Ioana, kiddo (:P ) , ca bine zici. E drept ca numerele nu mint, dar nici nu surprind esentele!

Roxanelu, poate ca fac greva, poate ca fac pauza, poate ca astept sa vad daca mi se face dor... cert e ca o sa mai scriu. Tot miercuri, sper :) E ziua mea norocoasa.

Multumesc frumos pentru ca m-ai facut sa ma umflu in pene :)Cica umflatul in pene face bine la moral.

Cristiana said...

Va pup cu drag pe toti!!
Zilele trecute m-am copilarit pe blogul Ioanei.. imi era foarte greu pe acasa, pe la serviciu, si mi-a prins atat de bine... binecuvantata sa fii Ioana !!! Este drept ca constiinta ma trage de maneca, si daca pe aceea o pot inghioldi cu voiosie... daca ma trage si altcineva de maneca e cu atat mai bine... Elena, Ioana, trimiteti-ma la.. coada topului de hartie (am unul.. proaspat.. de 500 foi!!!)fiti prietenele mele, va rog :) !!!
Daniela,scumpa mea, lumea are dreptate, ma tot uit dupa tine si Gia pe empower, dar... o sa fac ceva: ma lasi sa comentez postarile mai vechi si mai noi!!! Eu am observat pe acolo o unda infoiata de orgoliu si chiar un pic de rautate prin anumite colturi (ceea ce m-a determinat si pe mine sa nu mai comentez). Cred ca putem sa semanam si noi putina frumusete pe ici, pe colo!! Mai vedem, depinde acum ce imi spui si tu. Nu vreau sa trec de dorinta ta. Chiar citisem articolul de azi, primit pe mail si inainte de orice alta treaba prin casa am veit in vizita la tine, expres pentru a-ti scrie asta... si am vazut ca si Roxanelu spunea acelasi lucru !!!
Vedem! Mai vorbim!

Danonino said...

Ba nu, Cristiana, te trimit in parc, nu la coada topului de hartie!

Iti multumesc si tie pentru inca un umflat in pene, si la fel si celor care imi tot trimit mailuri si ma intreaba cand mai scriu :) Raspund ca "mai". Adicatelea, mai scriu :)

Ia sa o tragem si pe Ioana de maneca, prea a lasat-o pe Prudencia in coada de ...pescado :P

Cristiana said...

Aaaa!.. Da!! In parc!!! Nu degeaba mi+a cazut izoprenul in cap!! Cand ma gandesc ce frumos e sa stau pe malul Herastraului pe izopren, cu picioarele in jos spre apa, fara s-o atinga, doar racoare sa vina usor de jos, sprijinita de un copac... aaah!.........
Chiar azi se fac 6 ani de cand am trait cea mai frumoasa aniversare a unei prietene.. dimineata la 6 eram amandoua pe malul Herastraului, privind acolo rasaritul de soare, pe un lac linistit cu apa ca cristalul, pe care meregeau 2 ratuste... cu dâra lasata in spatele lor... liniste senin si fosnetul apei... sublim...