Thursday, March 12, 2009

Coltul cu citit si ganduri

Sa te ghemuiesti intr-un fotoliu, cu o carte si o cana mare (de exemplu, "cescuta" mea de aproape un litru) cu ceai de salvie.

Sa aranjezi pernele mai bine, sa incepi sa razi si sa subliniezi. Cu verde only. Omuletii astia doi sunt fantastici si au un stil care imi suna a cineva (am recitit Funky Business si Karaoke Capitalism :) )

Sa vina si Niciu, recent convertita la Paleologu :) Sunt contagioasa cand ma pasioneaza ceva.

Stam amandoua si citim, cu lampadarul pe care nu l-am mai pictat pana la urma intre fotolii. Avem reading corner. Eu o intrerup ca sa-i citesc, ea ma intrerupe ca sa-mi citeasca si sa-mi ceara sa-i traduc din franceza.

Bem ceai.

Povestim si radem. Adica eu. De la o vreme rad din orice. Nu sesizasem cat de mult rad si cat de ciudat pare asta in ochii celorlalti pana weekend-ul trecut, cand am chicotit cot la cot cu un copilache de noua ani. I held my own quite well. Prea bine.

E frumos.

Cel mai minunat lucru la noi oamenii este ca suntem niste puzzle-uri. Ne putem bucura total de un mic fragment de frumusete chiar si cand nu suntem intregi, chiar si cand o mare parte din noi sufera. Si ne refacem dupa orice. Ne luam bucatelele de pe jos, le scuturam de praf si incepem sa le punem la loc. Uneori le aranjam mai bine decat originalul.

Al doilea lucru minunat este ca pana la urma reusim sa intelegem si sa acceptam lucruri grele, cu care inainte vreme ne chinuiam.

Al treilea lucru minunat e atunci cand ne apropiem atat de mult de cineva! Daca iti pare neterminata fraza, mai gandeste-te. Niciu a scris odata, in clasa a doua, intr-o compunere despre un magarus un rand final memorabil si de impact: "si cum era el Cius atat de!" A copiat tot randul de la usa de la ea, fara sa sesizeze lipsa. Invatatoarea, femeie serioasa, a observat. Lipsea cum anume era Cius.

Eu zic ca se intelegea perfect cum era Cius. Din ceea ce nu se spunea. Chiar trebuie sa punem etichete pe tot?

Ca in cazul asta e nevoie de un dictionar 'luminite in ochi si cuvinte nespuse'-roman. Si eu nu prea stiu cine ar putea sa il scrie. Da' sa-mi traduca si mie sentimentul asta de scufundare si de rotunjime si de timp lent si de drag.

Primul meu blog se chema "Puzzle, suflet si-o pisica" :) Asta daca nu puteai dormi de grija :) Hihihihi!

2 comments:

Sorina said...

Ceaiul de salvie nu e amar?

Danonino said...

Nu e amar, e... bun si miroase grozav :)