
Fericirea vine si in
inghitituri mici, cateodata. Mici, cu miros de copilarie si in culori pastelate. Bite-size happiness. Imi amintesc de serile cand ieseam de la antrenamentele de wado-ryu. Cumparam mereu doua sute de grame de fondante si le mancam impreuna... mai mult eu, bine, recunosc. Auzi, tie iti cumpara fondante? Endorfine dupa endorfine dupa endorfine.

Cele roz sunt cele mai bune. De fapt,
putin roz nu strica niciodata unei fete. Asa zicea Ghemotocul.

O zi cu soare, chicoteli, multe fondante. Tanti de la AnaPan, care zambeste intr-un fel special de fiecare data cand cumpar fondante de la ea, in cantitati... neobisnuite. Poate pentru altii.
2 comments:
mmmm ... mi-e o pofta teribila de fondante! Ai putea fi un copywriter foarte bun! Stii sa vinzi stari, emotii, gusturi... Bravo!
www.romanianwriter.blogspot.com
:)Multumeeeesc! Mai stii, poate ajung vreun fel de writer :)
Mi-a placut mult "Prima Poveste".
Aaaa, si bine ai venit aici! O sa vezi, e dragut.
Post a Comment